669 matches
-
din liftul blocului „Be-zero”. Scenariul e banal și cumva clasic: 10 puști (pre)adolescenți o iubesc cu toții pe Tina, juna mai răsărită, cochetă și aflată la vârsta la care are toate atuurile pentru a intra în inimile, visele și imaginația înfierbântată a băieților ale căror preocupări încep, dintr-odată, să graviteze în jurul ei. Aici intervine liftul, acel „taxi cu cabluri”, un spațiu în care Tina respiră și în a cărui oglindă își aranjează coafura și machiajul de două ori pe zi
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13636_a_14961]
-
În climatul confuz și tensionat al anilor de început ai tranziției, săptămânalul „Agenda“ a reprezentat o oază de normalitate. Promovarea informației în detrimentul comentariilor (prea) înfierbântate, tonul obiectiv, rece, al relatărilor, abundența știrilor de interes local au conferit acestui săptămânal, încă de la apariție, un loc aparte în peisajul presei timișorene. „Agenda“ a arătat tuturor cum se poate clădi, în România tranziției, o publicație de succes fără
Agenda2005-07-05-agenda 15 ani () [Corola-journal/Journalistic/283376_a_284705]
-
Poezie > Credinta > RONDEL PENTRU ARMONIE Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Astăzi avem sădită-n noi mânia, Izvor din adevăr sau nedreptate, Din neputințe ce hrănesc furia, Lamă letală-n minți înfierbântate. Cu gânduri negre vine agonia, Uităm de noi, chiar de divinitate, Astăzi avem sădită-n noi mânia, Izvor din adevăr sau nedreptate. Cuvântului ce-alungă bucuria, În fața Domnului, întâietate Nu-i dați! Doar rugăciunile-nălțate Pot readuce-n inimi armonia... Astăzi
RONDEL PENTRU ARMONIE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384962_a_386291]
-
suliței, direct în inimă. Acest moment periculos al luptei era însă acum, mult mai sângeros. Gladiatorii se descurcau singuri, ca niște adevărați Hercule, fără niciun ajutor uman. Și nici armele lor nu erau atât de sofisticate. În arenă, sub privirile înfierbântate ale spectatorilor își făcu apariția Alfredo, viteazul gladiator. Taurul devenise mai însetat de sânge și părea din ce în ce mai greu de învins. Cornelia tremura ca o frunză în vânt. Tânărul era însă priceput în mișcări. Părea un zeu înalt, cu sulița răzbunătoare
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
extremele înălțări umane în propriul univers, în care preferințele pentru chitările și vocile trupei fac să vibreze inimile însele ca niște chitări și să se perceapă chitările ca niște inimi ce cântă, iar vocile ca niște vibrații supreme, puternice, eruptive, înfierbântate, năzuind să clatine ordinea lumii prin investirea ei cu muzica universală, acompaniată de chitările anilor șaizeci! În prelungirea iubirii și dorului de rock A scrie note fugare de cronică despre fenomenala muzică a anilor șaizeci, fără a fi avut vreodată
PEREGRINĂRILE CONCERTISTICE ALE TRUPEI „SMOKIE” PRIN MARILE ORAŞE, ÎN ÎNMIRESMATELE ZILE DE MAI (2016) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383320_a_384649]
-
de treabă! Vreți să bag întreprinderea în rahat? Credeți că numai ea va fi scuipată? Hai, liniștiți-vă, că se satură repede și de ea! O să revină totul la normal! A avut grijă, totuși, să-l „scuture” pe tovul tăuraș înfierbântat, ca să prevină scandalul. Tovul „scuturat” s-a trezit din euforie și a rărit-o cu „problemele”. Maria, iar a oftat: pe mine nu mă „scuturase” nimeni. Tot mai pluteam pe valul visului înmiresmat. Nici nu mi-am dat seama că
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
lui, capul îl lăsase pe spate, buzele fremătânde cereau să fie sărutate. Andrei a sărutat-o ușor pe buze, a strâns-o mai tare la pieptul lui, voia, să o determine, să treacă peste acest impuls. Camelia era mult prea înfierbântată, nu gândea, voia doar, să fie iubită, avea nevoie de mângâierea lui. Îl plăcea mult, ar fi vrut, să fie a lui acolo, peste documentele care spuneau cum înaintașii, iubiseră tainic alte femei. Cu mâna tremurândă de emoție și nerăbdare
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385338_a_386667]
-
Mazilescu, Ion Băieșu și mulți alții care, la acea vreme, porniseră pe drumul literaturii mai puțin îngenunchiate, încercând să se smulgă din chingile așa-zisului realism socialist. Cert este că, după citirea acestei proze, discuțiile au fost mai mult decât înfierbântate. Proza lui Mihai Vișoiu era catalogată în fel și chip. Unii susțineau că are elemente comune cu romanele lui Jack London și Ernst Hemingway, alții că vine din Camus, dar și din Eugen Barbu și Petre Bellu. Pentru a lămuri
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
în imaginația mea. Mi le fac numai eu, astăzi, când gândesc ca un matur. Acum, mă mir prostește: de ce nu a reușit coana preoteasă să depășească acele momente penibile? Trebuia să înțeleagă că feciorii satului (poate nea Mitică), niște adolescenți înfierbântați care o admirau fără rezerve, ca pe o femeie frumoasă ce era, scorniseră acea poveste mizerabilă cu un Neghiniță urâcios. Era clar că nătăflețul de Dică fusese determinat să-i transmită un mesaj de “admirație” din partea unor proști. Cum, necum
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
cu patul armei și spargem capete de inamici. Păi!...ce credeau ei, că ne cuceresc? Când vine lifta peste tine, flăcău, dai în el cu ce ai la îndemână! - Noi cu ce dăm, domnu’ Dode? A întrebat un “flăcău” mai înfierbântat. - Păi... eu cu cine vorbesc? Nu v-am spus? Cu ce ai la îndemână! Peste “flăcăi” s-a lăsat ceața. Ce să aibă ei la îndemână? - Cu ghiozdanul, a spus un “flăcău” mai... “luminat”. - Vedeți? S-a “luminat” și “domnul
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
în imaginația mea. Mi le fac numai eu, astăzi, când gândesc ca un matur. Acum, mă mir prostește: de ce nu a reușit coana preoteasă să depășească acele momente penibile? Trebuia să înțeleagă că feciorii satului (poate nea Mitică), niște adolescenți înfierbântați care o admirau fără rezerve, ca pe o femeie frumoasă ce era, scorniseră acea poveste mizerabilă cu un Neghiniță urâcios. Era clar că nătăflețul de Dică fusese determinat să-i transmită un mesaj de “admirație” din partea unor proști. Cum, necum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
în imaginația mea. Mi le fac numai eu, astăzi, când gândesc ca un matur. Acum, mă mir prostește: de ce nu a reușit coana preoteasă să depășească acele momente penibile? Trebuia să înțeleagă că feciorii satului (poate nea Mitică), niște adolescenți înfierbântați care o admirau fără rezerve, ca pe o femeie frumoasă ce era, scorniseră acea poveste mizerabilă cu un Neghiniță urâcios. Era clar că nătăflețul de Dică fusese determinat să-i transmită un mesaj de “admirație” din partea unor proști. Cum, necum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
A Cazinoului. Superstițiile fac parte din viața Stațiunii. Darling se jură că, uneori, spre ziuă, Astrologul încearcă ușa Pensiunii. Mă surprinde Romancierul, care povestește prin toate cafenelele că l-a zărit - în vreo două rânduri - dând târcoale casei mele! Imaginație înfierbântată, crede că viața e ca-n cărți; și-apoi, ce căuta scribul ăsta, noaptea, să bată, dintr-odată, drumurile, departe de bârlog? Cred că iscodește. Diseară, vor fi dublate gărzile; vor împușca, după prima somație, pe oricine dacă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
toată gogorița cu siguranța mondială și, așijderea, nu-mi imaginam că sperau În recunoștința mea eternă pentru că se răzgândiseră și-mi Întinseseră un colac de salvare În formă de răpirea din serai. Deși, mai știi ce poate flutura prin creierele Înfierbântate ale unor criminali de profesie? Chiar așa, ce poate fi În capetele unor astfel de oameni? Și, În primul și În primul rând, cine erau ei, ce doreau de la mine, pentru ce mă aduseseră În subterană? Și cum de-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și cu un Centru care umple lumea cu organizații și societăți secrete bune doar să ia ochii și să ascundă scopurile și mișcările unicilor inițiați veritabili, ale unicilor deținători ai unui adevăr crucial - niște aberații, niște tâmpenii răsărite din minți Înfierbântate, scăpate de sub controlul rațiunii. Dar cu atât mai periculoase. Mi-e greu să admit că istoria lumii, așa cum o cunoaștem, nu este altceva decât o mistificare a adevărului și că În spatele ei trebuie neapărat căutate, de fiecare dată mașinațiile Vaticanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
parcă eram eu la șaptesprezece ani. MÎine trebuie să merg să plătesc lumina. Pe somația de plată „București“, Într-un chenar, un oraș În efigie, latinitatea noastră În nasuri, În urechi, profiluri de medalie În corturile din Bariera Moșilor, scriitoarea Înfierbîntată În fața flăcăului oacheș de la baraca de tir. Pe masă Între două borcane de mazăre e un spațiu mic pe unde s-ar putea strecura un gînd pe care ți-e frică să-l rostești. „Alo, șefu, aici Mielu. Băieții nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-se din somn În cușca lui, unde se zbenguiau cinci maimuțe, după ce s-a uitat cîteva clipe la ele, a ales-o pe una bătrînă cu șezutul umflat ca o tumoră oribilă și și-a Înfipt de cîteva ori organul Înfierbîntat și noduros În carnea vie. Geamul e deschis. Aerul e ca roșcova, nici aspru, nici dulce. Mă Încăpățînez să scriu, deși În sufletul meu nu se cumpără nu se vinde. Femeia care dormea s-a trezit și-mi comunică fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Sarov, din Ibsen, Soloviov, Merejkovski... Apoi va deschide relicvariul, unde zăceau azvîrlite de-a valma gulere de gumilastic, linguri de argint, ecusoane de școli tehnice, monograme ale Împărătesei Aleksandra Fiodorovna, crucea Legiunii de onoare. În toate aceste obiecte imiginația sa Înfierbîntată descoperise pecetea lui Antichrist sub forma triunghiului sau a două triunghiuri dispuse cruciș: pe galoșii produși de fabrica «Triunghiul» din Riga, În monogramele stilizate ale Împărătesei, În crucea Legiunii de onoare“. Domnul Duchelle, instruit În tradiția Iluminismului, Îi va urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
arăta ca o ființă sălbatică din codru care se odihnește după o vânătoare îndelungată. Și s-o fi întrebat ce fantezii îi populează lui visele. Oare nu cumva visa la nimfa care alerga prin pădurile Greciei urmărită de un satir înfierbântat? Nimfa fugea cu picioare iuți și mânată de disperare, dar el se apropia tot mai mult cu fiecare pas până când ea ajungea să-i simtă răsuflarea fierbinte pe obraji. Și tot mai fugea în tăcere, iar el o urmărea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Îndoaie genunchii. Glasul Fecioarei devenise dintr-o dată dulce și armonios. Își mișcă ușor capul În sus, ca și când și-ar fi căutat inspirația printre căpriorii din tavan ori ca și când nu ar fi vrut să Își murdărească spiritul cu priveliștea acelei gloate Înfierbântate. - O zi doar, iar apoi se va da curs Înrolării sub stindardul Fecioarei! exclamă Brandan. Pregătiți-vă inimile pentru un drum lung, până pe pământurile necredincioșilor. Dar aveți Încredere, Dumnezeu e cu noi! Pe drum, la Roma, asupra capului nostru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
veșminte, păreau să fie niște negustori bogați. I se părea că auzise cuvântul „Toulouse” În spusele unuia dintre ei. Își Încordă auzul, dar nu mai izbuti să deslușească decât câteva vorbe, Înainte ca sunetele să le fie Înăbușite de vociferarea Înfierbântată a gloatei. Îl văzuse oare cineva pe Brandan la Toulouse? Se răsuci pentru a căuta din ochi chipurile cunoscute. Mai Întâi dădu peste Arrigo. Era În picioare lângă balustradă, cu obișnuitul său aer sceptic, ca și când ar fi venit acolo doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
doamnă: ea care ieșise din locuință fără să judece pe nimeni și fără să se îngrozească. Privise cerul care ducea cu el aburii și norii rotunzi, făcuse câțiva pași, ridicase două castane și le mângâiase ca și cum ar fi fost tâmplele înfierbântate ale nebunului, fruntea lui palidă, lividă din cauza tuturor morților și a supliciilor adunate de-a lungul umanității, a rănilor în putrefacție deschise de secole, alături de care miasmele rahatului nu înseamnă nimic, da, nimic altceva decât un miros slab, searbăd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fost transformat de experiență Într-o ființă timidă. Posed cea mai valoroasă experiență, experiența rasei, căci, În pofida faptului că am trecut prin colegiu, am reușit să-mi asigur o educație corectă. - Ce elocvent te exprimi! - Nu Îndrug aiureli! a strigat Înfierbântat Amory. Pledez pentru socialism pentru prima oară În viață. Este unicul remediu universal cunoscut mie. Sunt agitat. Toată generația mea e agitată. M-am săturat de sistemul social În care cel putred de bogat o obține pe fata cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în speță!). Critica făcută de Philodemos politicului i-ar fi bucurat pe cinici sau pe cirenaici: implicându-te în această activitate, îți pierzi sufletul, liniștea, seninătatea. Invidia plebei, discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și riscuri. Philodemos mai pune și de la dânsul: oamenii politici nu prețuiesc mai mult decât niște magi, iar victimele lor - decât boii căsăpiți în măcelării... Bilanțul nu-i strălucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nume și să revenim la numele nostru real: Boerescu". Mihnea Boerescu dovedește că melcul din omul care se crede stăpân, adulmecător al hătișului, spre deosebire de păsări, își poate și trebuie să își mai și retragă coarnele...! Mihnea Boerescu nu provoacă reacții înfierbântate, nici nu are mină marmureană în relația profesională cu clienții săi. Dimpotrivă, abordează o linie agreabila. E o mirare! Sau ar trebui să fie o normalitate?! Toate terenurile pe care le deține sunt amplasate la maluri de rău, sau in
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]