378 matches
-
ofere noi avantaje celor din vârful ierarhiei, care dețin informațiile și au posibilitatea de a descifra fără dificultăți noua realitate creată de stat. Intervențiile direcționate pe care o societate lizibilă le face posibile pot fi, desigur, și fatale. Un exemplu Înfiorător Îl constituie o hartă elaborată de Oficiul de Statistică al orașului Amsterdam În mai 1941, În timpul ocupației naziste (figura 13). Această hartă nu numai că a făcut posibilă Întocmirea unei liste cu toți locuitorii, dar a constituit și reprezentarea sinoptică
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
care l-a dat la o parte și l-a Înlocuit pe Dumnezeu, a Înlăturat acel obstacol șlimitele libertățiiț. Tot ea a creat și un loc liber - de legiuitor-și-manager suprem, de proiectant și administrator al ordinii pe pământ, care devenise Înfiorător de gol. Trebuia ocupat pentru că altfel... Locul liber de pe tron a fost, de-a lungul Întregii perioade moderne, o continuă ispită pentru vizionari și aventurieri. Visul unei ordini și armonii atotcuprinzătoare rămăsese la fel de viu ca Întotdeauna și părea mai realizabil
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Fourier, o mare organizație națională care se va conduce practic singură și pe care o vede ca pe o rețea tehnică ce va limita acțiunile muncitorilor la activitățile de rutină adecvate prin raționalitatea sa și disciplina obișnuinței. Într-un pasaj Înfiorător de orwellian - probabil un avertisment pentru elementele anarhiste sau sub-proletare care ar fi putut opune rezistență logicii sale -, Lenin arată cât de necruțător va fi acest sistem: „Eschivarea de la această evidență și acest control, Înfăptuite de Întregul popor, va fi
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
panoramării și pe Luke. Ca să pot spune „Ia ghici pe cine văd eu acum?“. Ei, știi și tu cum e, ca Întotdeauna... spune Luke după o pauză. Abia ai loc s-arunci un ac de Înghesuiți ce sîntem la Dorchester... Înfiorător de multă lume... La Dorchester? Privesc absentă telefonul. Apoi, cuprinsă brusc de frisoane, Îl lipesc cît pot de ureche. Nu aud nici o zarvă În fundal. Nu se află Într-o sală de bal plină de lume, așa-i? Minte. — Becky
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
intuiește primejdiile ce-l pasc și încearcă să înăbușe din fașă riscul de a fi anexat unei direcții pe care o resimțea profund străină: Sunteți suficient de amabilă să nu mă acuzați de antisemitism. Vă sunt recunoscător, deoarece mă obosește înfiorător de mult întreaga poveste. Și, în același timp, îmi pare teribil de rău de acele minți torturate care nu se pot desprinde de subiect, care-și fac griji și se amărăsc din pricina lui. Cineva scria de curând în SRL șSaturday
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de porumb răzbite de prăpăd, te asurzea orăcăitul broaștelor. Pe coastele care frigeau, șerpii se slobozeau din păduri în valurile călduțe pentru a înșfăca cărnurile moi și placide care se soreau în cârduri. Orăcăitul se transforma atunci într-un țipăt înfiorător de omenesc, în vreme ce răcnetul universal al celorlalte continua cu nepăsare. înverzite din nou, buruienile ridicau moțuri noroioase. Prin șesul plin de apă șerpuia calea ferată. Pe movile, alături de ea, se înălțau cantoane. în vipie șinele clipeau, părând că intră de-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Credeam că am îngenuncheat, că îmi cedaseră genunchii din cauza hranei, al cărei gust nu-l mai simțisem de mai bine de patru zile, căci nu mai stăteam în picioare. Nu mai simțeam piatra dură sub tălpile încălțămintei mele. Un zgomot înfiorător mă înconjură atunci și limbi de întuneric începură să se agațe de mine și să mă cuprindă din toate părțile, în timp ce eu încercam din toate puterile mele să mă agăț de orice rază de lumină pe care o puteam vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o mângâie. — Dacă n ar fi Asinia, murmură cu ură în glas, de mult mi-aș fi pus capăt zilelor, ca să scap de acest coșmar. Sughite întretăiat. Nimeni nu o crede, pentru că nimănui nu-i dă prin cap cât de înfiorător este să fii spionat tot timpul. Să ți simți sentimentele interogate, privirile observate, să ți se numere până și bătăile inimii. Să-ți fie interceptate scrisorile și supravegheate acțiunile? Să nu te afli în siguranță nici în intimitatea camerei de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din Întâmplare cu vreun alt bărbat care chiar fusese soldat și, la vreun dans, schimbau câteva cuvinte-n garderobă, lua poza degajată a soldatului trecut prin multe, aflat printre alți soldați, și spunea că i-a fost mereu foarte frică, Înfiorător de frică. Astfel a pierdut totul. În perioada asta, când se sfârșea vara, dormea până târziu, se scula ca să meargă până-n oraș și să ia o carte de la bibliotecă, mânca de prânz acasă, citea pe verandă până se plictisea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de oribil că mi-am blocat această amintire. E În firea omului să facă asta. Și, chiar dacă am murit, nu sunt eu În continuare om? Autopsia a arătat că nu murisem strangulată, ci că mă Înecasem cu propriul sânge. Suna Înfiorător. Până acum nici una dintre aceste informații nu a folosit la nimic. O greblă mică ce mi-a secționat beregata, o funie În jurul gâtului - și a fost un accident? Ar trebui să fii cretin ca să crezi așa ceva și, după cât se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu treizeci de minute mai devreme, poate l-am fi salvat. Mare păcat! Mi se rupea inima pentru tânărul acela care-și privea colegul de serviciu, superiorul, cum se zbate între viață și moarte chiar sub privirile lui. A fost înfiorător. „Faceți ceva, repede! Faceți ceva, repede!“, repeta disperat. Și eu eram tare îngrijorat. Am stat cam o oră în fața spitalului fără să primesc nici o veste, așa că m-am întors la metrou. De atunci n-am mai mers la Spitalul Hibiya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
recapete amintirile pe care le-a pierdut: „Toți am mers acolo și am făcut asta...“ - Pentru noi, ca rude, cel mai dureros este faptul că amintirile cu familia i-au fost furate. Parcă mi-a înfipt cineva cuțitul în inimă. Înfiorător. Câteodată, când îi vorbesc despre trecut, vocea începe să-mi tremure. Atunci Shizuko mă întrebă: „Frățiorule, ești bine?“ Conform regulilor din spital, orele de vizită se termină la 20:00. Însă în cazul lui Tatsuo mai trec cu vederea. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Fukui și bunica m-a întrebat: „Ce zici de fata asta?“ Eu am fost de acord. Simplu. M-am gândit că era timpul să intru și eu în rândul lumii. Ne-am întâlnit în ziua următoare. Tata s-a supărat înfiorător când a auzit. Știa că sunt genul de persoană care ia decizii fără nici un pic de chibzuială. Mi-a zis: «Cum să te căsătorești cu o fată pe care n-ai văzut-o niciodată?! Asta nu e numai problema ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
întâmplase. Era un amestec de realitate și fantezie. Un paradox. Îmi ziceam: «Soțul meu se întoarce acasă» în timp ce eram la mormântul lui. Cred că trecerea acestui an m-a făcut să conștientizez faptul că e într-adevăr mort. A fost înfiorător. Ieșeam să mă plimb și vedeam tații ducându-și copiii pe umeri. Era o durere insuportabilă, sfâșietoare. Când auzeam discuții între cupluri tinere, îmi venea să fug. Nu voiam să fiu în locul respectiv. Încercam să mă conving singură că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
hainele pe jos ca să pășească el. Mi se pare că întrec măsura. Domnul Nakazawa Shinichi a scris ceva de genul: «Nu e bine ca adepții să fie absorbiți în grupul religios.» Și eu gândesc exact la fel. Mi se pare înfiorător. Dacă venerezi prea mult o personă, libertatea dispare. În plus, Shōkō Asahara a fost căsătorit și a făcut mulți copii, asta fiind o abatere de la preceptele originale ale budismului. Păcălea lumea spunând că era Ultimul Eliberat și că astea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
azi povestea rezistenței anticomuniste din munți. I-auzi colo bre! Pentru niște băieți, la care se observă clar că și-au lăsat pentru vreo oră blugii la vestiar ca se joace un pic de-a pac-pac pe dealuri. Povestea este înfiorător de seacă: foame, luptă, hăituială, trădare, tortură, moarte, iar pentru cei care supraviețuiesc, ciclul se reia (foame, dă-i și luptă, pac-pac, etc. etc.). Nimic în fond deosebit de ceea ce jucam noi în copilărie printre păpușoaie, adică de-a „hoții și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Network, în timp ce prietenii lui se uitau pe HBO. Jina nu rostise niciodată cuvintele cu voce tare, dar țelul ei era limpede: n-avea de gând să mai riște viața nimănui. De parcă acest lucru i-ar fi stat în putere. E înfiorător să fi ignorat, dar Mary își închipuia că e probabil și mai rău atunci când ești sufocat. Aproape că simțea la modul fizic cum Danny se ruga să se înalțe mai repede, să se maturizeze, să devină mai puternic, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
marginea dealului. Acolo Jina n-a văzut nimic în afară de un pin galben, al cărui trunchi era uscat și se transformase în casă pentru bufnițe. Și cerul nesfârșit. Zach a ocolit copacul și a luat-o în jos, pe-o cărare înfiorător de abruptă. Jina l-a urmat cu trupul contorsionat într-o parte: cu o mână se agăța de solul sfărâmicios de deasupra, iar piciorul și-l întindea în jos, tremurând, în încercarea de a-l ancora de coasta muntelui. Jina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe munte, cu Ellis. Tu și Charlie rămâneți în tabără. Mama Fir-ar al dracului, a exclamat băiatul. Afară, cerul era cenușiu și murdar, iar Charlie se plimba nerăbdător. Nu mai rezist să mai aștept mult, a spus el. Era înfiorător să gândești același lucru ca un trol. Dar și mai tulburător era să urci muntele alături de Charlie, indiferent de ceea ce scrisese în bilet. Băieții au urcat în tăcere și-au auzit cel mai ciudat lucru - sunetul scrâșnit al unui disc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
întoarce, dar de dincoace dușmanii s-au întețit și printre răcnete răzbate o vorbă spăimântată: „Turbat! E turbat! Câne turbat!“. Și vin cu mânie, își bălăbănesc ciomegele, furcile, bastoanele, nu mai este chip de scăpare, și pribeagul începe a urla înfiorător, stă o clipă în loc, apoi se repede și se strecoară subt un podeț. L-au împresurat. Cuconul Vasile, de departe, trage al doilea foc asurzitor, bolovanii pornesc, se izbesc și se înfundă pe gura neagră a podețului, mulțimea se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
durere: — Vine taica de-acum... Se face ziuă... Stăi! uite, i s-aude și glasul... Deschise grăbit ușa. Iezerul până în depărtări mari fumega aburi calzi în revărsarea umedă, posomorâtăa zilei. Un glas striga cine știe unde, prin luncile întinse - un răcnet prelung, înfiorător, care tremura în scăderi și creșteri, pe cărările din trestii, prin bolțile sălciilor. Fata zise domol: —De-acuma vine... Eu așezam frânele calului. Întrebai: —Ce strigă?... Ce zice? Nu zice nimic. Strigă așa. Trebuie să mă duc să iau peștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a și stâns. „Niculiță! Niculiță!“ Tresar. Și într-o clipă, fără să vreau, întrebarea naște: —Unde-i Chiva? Ce-ai făcut cu ea?... Pușcașul rânjește; ochii rotunzi au sticlirea Iezerului. Și deodată un glas - un glas străin parcă, jos, ostenit, înfiorător - glasul lui Marin, totuși pornește: Unde-i? Ce-am făcut? Ce-am făcut eu? Dar tu ce-ai făcut?... Și iar rânji neclintit, lângă mine. —Boierule!... ciocoiule! Și tu, mă, ai făcut ca ălălalt, ca ăl de-a murit!... El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ea și la Luke - o ofertă pe care nu o puteam refuza. Doar dacă voiam să aud o predică binevoitoare. M-am simțit destul de bine până când, după vreo două ore, m-a cuprins panica, o senzație care începea să pară înfiorător de cunoscută: trebuia să plec. Rachel n-avea să mă lase să plec decât după ce mă interoga îndeaproape asupra planurilor mele pentru duminică, dar aveam totul pus la punct: Jacqui aranjase să mergem împreună la un centru de frumusețe numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-mă la New York și recurgând la lucrurile normale, cum sunt serviciul și prietenii, acest coșmar va dispărea. Dar n-a fost așa. Serviciul și prietenii deveniseră, pur și simplu, o parte din coșmar. În dimineața asta, ca întotdeauna, mă trezisem înfiorător de devreme. Exista întotdeauna o fracțiune de secundă în care mă întrebam ce lucru cumplit se întâmplase. Apoi îmi aminteam. M-am culcat la loc, cu o senzație de durere surdă și persistentă în fiecare os, cum îmi imaginam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aveam destule belele și m-am gândit c-ar fi mai bine s-o șterg, pentru că alde O’Grady o să audă lătratul și o să iasă să investigheze. Dacă se puteau dezlipi de Some Mothers Do ’Ave ’Em.) Fundul mă durea înfiorător, de-abia puteam să stau pe scaun ca să conduc, dar trebuia s-o fac. Am condus până la Dalkey, am parcat în fața gaterului și l-am sunat pe Colin. I-am relatat pe scurt. Am zis: Nu e nimic care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]