1,239 matches
-
azi la locul lui Ca esti mai fericit chiar de-ai plecat. DE DOR O flacăra răsare din lumina Ce-ți cheamă adieri de dor pe chip Ca orbul caut frântă-n mine vină Sperând din umbră ta să mă-nfirip. În piept văpăi, durerea mă asmută Și tremur doar la gând că te-am pierdut Te vreau aici în lumea mea cea sluta Te chem, mi-e dor, dar oare te-am avut? Genunchii ard, pe spate doarme timpul În
VERSURI DE SINGURĂTATE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 by http://confluente.ro/Luminita_amarie_versuri_de_luminita_amarie_1371643920.html [Corola-blog/BlogPost/346094_a_347423]
-
de mână pe Robert cum face orice fată îndrăgostită, pornind spre sala ce curs. Manifestările Deei erau naturale, fără nicio falsitate, din instinct. Chiar dacă Robert nu i-a spus nimic despre o eventuală relație prietenească ce ar putea să se înfiripe între ei, ea știa că o place, așa cum îl plăcea și ea. Îl știa neangajat într-o prietenie cu vreo colegă sau o altă fată, așa cum era și ea. Dacă Andrada va ceda asediului fratelui său, timpul cel vor petrece
CAPITOL DIN ROMANUL DESTIN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Capito_din_romanul_destin.html [Corola-blog/BlogPost/356198_a_357527]
-
au plâns de ei... - Bine, bine! Este suficient... la revedere! Încă o dată, mulțumesc! Se grăbi fata să încheie subiectul, redevenind rigidă și temătoare. Ultimele cuvinte pe care Cristian le rostise au avut darul de a-i întări hotărârea ce se înfiripase în mintea ei. Strângând cu putere dosarul ce-l purta cu ea, Adriana se îndreptă îndârjită către birou. La fel de îndârjită cum se întâmplase atunci, când cu ultimele fărâme de forță și voință, scârbită și umilită, a reușit să scape de
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_vietii_2_marian_malciu_1337801325.html [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
Sentiment > IUBIRI TOTALE Autor: Lăură Hubati Publicat în: Ediția nr. 1508 din 16 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Iubirile au gust de poezie, Parfum de-”a fost odată” ca-n povești. Iau viața dintr-un fir de veșnicie Și se-nfiripă-n sensuri nefirești. În suflete cu forma echivoca Iubiri totale se împart la doi. Mărunte lumi, în stropi de carioca Își contopesc căderile de ploi. Iubirile-s picturi din acuarele. Lumini și umbre trase din penel Se strâng pe pânză
IUBIRI TOTALE de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 by http://confluente.ro/laura_hubati_1424106111.html [Corola-blog/BlogPost/372080_a_373409]
-
stropi de rouă Umbrele nopții trecute Cu palmele amândouă, Am iertat stele căzute În prăpastia uitării, Dintr-un cer înlăcrimat Și-am lăsat îngerul mării, În iubire costumat Să mă poarte peste clipe Cu aripa lui suavă, Liniștea să se-nfiripe Devenind iubirii, sclavă. Mi-am impus în geana nopții Să deschid brațul rănit, Să-i rostesc adio, morții, Iubind fără de sfârșit. Fir de vis să fac din soartă Împletind clipe sublime, Alungând noaptea din poartă, Să-ți dau viața-n
DANIELA PĂTRAŞCU by http://confluente.ro/articole/daniela_p%C4%83tra%C5%9Fcu/canal [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
de opere, în două limbi, în treizeci și cinci de ani de carieră artistică, fabuloasă este o absolută întrupare a spiritului românesc reliefat în interpretări și creații artistice unice. Glasul maestrei, un glas deasupra glasurilor este și bucuria și durerea destinului românesc, înfiripând împreună un mistuitor har prin care artista a dus prestigiul țării sale, peste munții cărunți, peste mările și oceanele cu țărmuri la arcadele cerurilor, ale lumii. Un promis interviu cu maestra e pe cale de a se desăvârși, conturat pe seama mai
VIRGINIA ZEANI. O VOCE LUMINOASĂ, DE APROAPE TREI SFERTURI DE VEAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Virginia_zeani_o_voce_luminoa_aurel_v_zgheran_1378746153.html [Corola-blog/BlogPost/357438_a_358767]
-
care secretele tuturor erau dezvăluite în totalitate. Spațiul atingea instantaneu coardele sensibile ale oricărei ființe omenești care-l pătrundea... în fiecare suflet prezent, înmugurea o stare unică, magică, care îmbia inexplicabil la confesiune. Și parcă, între toți cei prezenți se înfiripa o legătură tainică ... • Ce ghinion, că personalul de la bucătărie nu a reușit să sosească în tabără. Datorită accidentului de pe autostradă și furtunii trebuie să ne gătim singuri prânzul, spuse o fată, scundă și slăbuță. Suntem izolați aici și trebuie să
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1454480565.html [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
Totuși o întrebă: - De ce spui aproape și de ce folosești trecutul în vorbire? Nu vă mai iubiți? Cine vă oprește să le retrăiți? Să reveniți la acele momente unice de la începutul iubirii voastre, de acum șapte ani, când aceasta s-a înfiripat? - Problemele zilnice ale afacerilor noastre de familie care mi-au răpit soțul. Poate că mi-au răpit iubirea pe care o primisem ca dar de la viață când nici nu mă așteptam și la care visasem tot timpul. Apoi soțul meu
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1495259418.html [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > NUMAI NOI, AMÂNDOI Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1269 din 22 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Te-aștept cu-nfrigurarea ploilor de toamnă, Un Zburător ce-adânc în mine se-nfiripă, Sunt visul tău din nori și-o-ndepărtată doamnă, Mă chemi, eu vin, tu ia-mi iubirea sub aripă! Scăldată-n ochii tăi, mă las învăluită Iar sufletele noastre oftează în duet, Un vals de nor spre cer se-nalță
NUMAI NOI, AMÂNDOI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 by http://confluente.ro/Daniela_tiger_1403385784.html [Corola-blog/BlogPost/343083_a_344412]
-
siguranță onestă. Și nu știu cum, o îndrăzneală care nu mi-e tocmai în fire, îmi îndreaptă pașii spre distinsa Doamnă Elisabeta Bercovici, și încep a vorbi dezinvolt și deosebit de respectuos. După ce mă prezint și Doamna îmi zice cum se numește, se-nfiripă o discuție ușor convențională, dar străbătută de un anume flux agreabil, decent și sincer. Și aflu, printre altele, că Doamna Elisabeta a studiat la Conservatorul din Cluj, a fost studentă în minunatul oraș transilvănean, iar mintea mea n-are altă
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1489574197.html [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
omul nu era necultural, ceea ce se traduce prin incultură sau lipsă de cultură (din motive etern actuale - dezinteres sau neputința asimilării ei), ci era complet străin până și de noțiunea de cultură, din simplul motiv că ea încă nu se înfiripase. Vasăzică, acei oameni ai începutului sunt absolut nevinovați din pricina neștiinței, pe când agramații zilelor noastre sunt mai mult decât condamnabili pentru crasa stare de necultură în care se complac. Apoi, în inima și mintea primitivului au apărut primii fiori culturali (muzica
DESPRE CULŢI, INCULŢI, SEMIDOCŢI ŞI FALŞI CULŢI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 by http://confluente.ro/_1457331695.html [Corola-blog/BlogPost/369211_a_370540]
-
iar acesta speriat de imesitatea apei stătea mai mult în cabină, cocoțat pe patul marinarului unde visa la căsuța cu pridvor din Braila și bunătățile culinare pe care i-le oferise fosta stăpână. Totuși, cu timpul, între cei doi, se înfiripă o legătură, ceva ce semănă la început, mai mult cu o înțelegere, decât cu o prietenie. Aveau nevoie unul de altul, poate din cauza singurătații care-i înconjura. Ceasul rău, pisica neagră! Într-o zi, întorcându-se dintr-o cursă făcută
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_r_roca_ispas_motan_gras_p_george_r_roca_1358936826.html [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
ridicată la nivelul umărului doare. ruga o păstrez în suflet în inimă... izbucnește de câte ori privesc o fereastră care-mi trezește alergarea spre infinitul frumuseții seninului și al smaragdului câmpului pe care macii îmbobocesc somnul ființei mă trezește pe cale... adevărul se înfiripă ca un sugar matur prins în pictura ta la sânul cuvintelor pline cu esențele intacte. Doamne cât de mult îmi place să-mi fii să-ți fiu... între tine și chipul meu penelul râde se scutură de culoare apoi se
SEMN DE CARTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1027 din 23 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Semn_de_carte_anne_marie_bejliu_1382523833.html [Corola-blog/BlogPost/352509_a_353838]
-
ieri. Vântul ,destul de neprietenos, s-a strecurat în trupul și sufletele noastre, încercând , parcă, să reducă din elanul cu care am pornit , cu mic, cu mare, pe străzile orașului. Cine ar fi putut să stingă glasul poezie care s-a înfiripat în fiecare trăire? Nimeni și nimic! Se pare că ecoul din anul 2013 a fost unul pozitiv și mobilizator. Atunci, poezia a luat contact pentru prima dată cu “strada”... subsemnata Valentina Becart fiind susținută și de un grup de tineri
LUCEAFĂRUL POEZIEI ŞI TINERE VLĂSTARE PE STRĂZILE ORAŞULUI PAŞCANI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/valentina_becart_1452943544.html [Corola-blog/BlogPost/378582_a_379911]
-
pământului rod sunt acri! sunt acri! sunt acri! câteva boabe cad din crucea ciorchinelui sunt dulci! sunt dulci! sunt dulci! cântă roșcatele din ieslea de piatră a glasurilor ascuțite e cântecul lor. nu judec încercările roșcatelor au tandrețea lor când înfiripă corul minuscul al minciunilor se aruncă filele în aer explodează un mugure de liniște uit zgomotul. fanioanele se ridică. începe cursa din ea rețeaua pașilor se multiplică alerg alerg printre literele curate murdare sunt colțurile meselor colțurile buzelor înfuriate de
CÂT O SĂGEATĂ CÂNTĂ-MI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1407167843.html [Corola-blog/BlogPost/352346_a_353675]
-
și destine stinse... Se colorează fără de înțeles, Doar aripi franțe în culori prelinse.. În zarea fără de sfârșit Se aud ecouri de altadat', Se văd plecând spre negre zări, Neprețuitele uitări! În sufletul ce naște 'n noi Dorințe fără de sfârșit, Se înfiripa șiruri de comori Care se pierd în infinit! În clipele ce au fost și s-au pierdut Nu regăsim nimic.. Se pierd în șoapte de început , Trăiri pierdute în destin! Referință Bibliografica: În șoaptă... / Danutza Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
IN SOAPTA... de DANUTZA POPA în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 by http://confluente.ro/In_soapta_danutza_popa_1366398072.html [Corola-blog/BlogPost/345925_a_347254]
-
o hotărâre rapidă! Că...uite, trece Ajunul fără colindele cântate de ea. Proștii ăștia de frați n-au decât să piardă Ajunul, dar ea...nuuu! Nu este dispusă. Pentru că...este o fată deșteaptă.” Cu astfel de gânduri, căpșorul ei a înfiripat cea mai simplă și logică hotărâre : „Am să colind de una singură! Grâu am, sorcovă...ă... crizantema asta? Colindele le știu pe toate. Și „Steaua sus răsare...ă...ă...”; „Astăzi s-a născut Hristos”; „Trei păstori se întâlniră ă...ă
FLORICICA MAMEI-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1418059644.html [Corola-blog/BlogPost/382015_a_383344]
-
decor. Tu, roșu, delicat fir de lalea, Eu, bard, întroienit de vremi și nea, Vom hoinări fără de loc sau timp, Doi călători, în ăst ne-anotimp. Înlănțuiți, fierbinți, la ceas târziu... Vom resădi în noi, candid și viu, Lud ghiocel înfiripat din fulgi, Cald amalgam de ger cu clipe dulci. Tablou floral vom " ninge " prin poieni, Topind zăpada veșnicelor ierni, Cu-amorul nostru, jar de foc nestins, Doi elegiaci...Cu primăvara-n vis... ( 22.04.2017 ) Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din
IARNĂ PE VECI ( II ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1492880969.html [Corola-blog/BlogPost/371732_a_373061]
-
poezie „Mihai Eminescu” de la Craiova. (George Roca, RexlibrIs Media Group) ------------------------------------------------------ NIGLATH Fii zăpadă topită spală-te de tine însăți. Mavlana Rumi E-aceasta fântâna Vocea ce prin buzele subțiri ale țărmului murmură mantre sau vreun alt psalm? Din tăcere se-nfiripă izvorul ce devine râu apă curată împovărată cu lente umbre se scurge spre noapte sau spre o dâră de lumină - cine știe. * PRIN fierbintea amiază își scrie râul urma de apă umăr la umăr cântecele ̶ semne de oracol rostogolite
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 by http://confluente.ro/germain_droogenbroodt_1432475061.html [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
Cocoșat ca semn de întrebare Creat de coroziunile din stâncă Îmi apărea disperat Mă desfigurează părăsirea Plecarea ta mă fărâmițează Ca mâna barbară o statuie Camera și reproducerile pe ziduri Erau în comă adâncă Numai perdelele se clătinau Ca și când se-nfiripa prin ele cineva Ca să îți dea un avertisment Referință Bibliografică: Poezie albaneză: Milazim Krasniqi ( În traducerea lui Baki Ymeri) / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1243, Anul IV, 27 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Baki Ymeri
MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 by http://confluente.ro/Baki_ymeri_1401214514.html [Corola-blog/BlogPost/350469_a_351798]
-
-n apă ce ia forma În ierni ... Când fulgii se aștern pe fruntea ta Greierii cântă în urmă mea Norii se dau la o parte Și vântul șuiera aparte Când fulgii se topesc pe geana ta Mierlele cântă, visele se-nfiripă Ceață dimineții se ridică Și zefirul adulmeca poala Ce nu se ridică precum aș vrea În căldură amiezii Precum sudoarea ta ce urca la cer în stropi de vise adunate în nori din care cad se prăvălesc apoi visele ce
BORCHIN OVIDIU by http://confluente.ro/articole/borchin_ovidiu/canal [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
amestec de contrarii - iubire și durere -, un anotimp, o treaptă, o trecere prin viață și prin moarte! Eși inima din toate și ritmul care bate în clipa eternă Acum. UN PAS PE DRUMUL SPRE NOI Simți toamna, iubitule, cum se-nfiripă printre cristalele de sare din piele, arcuindu-ne trupurile, zvâcnind spre albul imaculat? Să ascultăm muzica stelelor la început de noiembrie! Cântecul nou al ierbii îngălbenite și-al vântului rece plin de semințele ciulinilor, cuvântul nașterii din veșnicie în veșnicie
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1464163073.html [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
peste ani. Așa a fost să fie, să plece la Paris să o întâlnească pe Aiala pe platforma metroului. Atâta doar, că în aceeași clipă o bănuise israeliană, încât i se adresase direct în ivrit. Cele mai joviale prietenii se înfiripă între israelieni, mai ales în străinătate. Depărtarea de țară îi apropie ajutându-i să devină solidari. Becky își pregătea doctoratul, Aiala, după doi ani de studii tot la arhitectură, visa, căuta fără să știe ce... Cu Aiala s-a oprit
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1458733636.html [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
lume. Ca un spectator devlăguit lăuntric în fața unei picturi cu iz abstract și mesaj complet inexistent, observi cu stupoare faptul că nimic, dar absolut nimic distinct din punct de vedere ideatic și, mai ales, ideologic nu a reușit să se înfiripe în atmosfera rarefiată a politicii începutului de secol XXI, cu excepția, desigur, a realității nefiresc de sumbre pe care suntem obligați a o trăi mulți dintre noi atât de dur sub toate aspectele ei caracterizante - un tip de realitate aflată, de
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_lumea_politica_si_it_magdalena_albu_1354692841.html [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
Cu vise curate dar și pertinente Închise în noi ca într-un cavou. E timpul ca noi, din pură-ntâmplare Să mai și zâmbim căci nu-i un păcat. Știind că acuma, tăcută, sub soare O dragoste caldă s-a înfiripat. E timpul ca noi să rupem tăcerea Și să ne-chinăm acum la prezent. Căci viața trăită era ca și fierea Iar tu îmi erai tot timpul ... absent. E timpul ca noi să uităm tot ce-a fost Zâmbind doar la
ESTE TIMPUL de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 by http://confluente.ro/florin_cezar_calin_1467179891.html [Corola-blog/BlogPost/382267_a_383596]