201 matches
-
au să se joace de-a caii? ; vreun znac (insignă)? vreun porthart (fără hărți); material de parașută, din care mamele au să croiască și coase cămeși de culoarea untului cam scorțoase, dar se cheamă că din mătase-de-pădure? Stau În calidor, Înfofolit În pături. Singur-singurel și fără nădejde: Eu n-am În familie bărbat; nici măcar o soră mai flăcăoasă, ca să-mi aducă și mie, copil făr-de tată, ceva-ceva din pădure. Așa că, spre jalea mea, n-o să port cămașă untìe. Ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca ieri, alaltăieri, ca în toate zilele din urmă. Din cauza ploii, a vântului, bătrâna curioasă și limbută de la etajul întâi nu mai ședea la postul ei de observație din fața ferestrei. Probabil că își bea ceaiul cu pișcoturi făcute în casă, înfofolită în pături, privind la fotografiile de pe pereți, mici instantanee de familie făcute de-a lungul anilor, o mulțime de persoane, bărbați, femei, copii, despre fiecare putea spune câte ceva, o întreagă istorie, una necunoscută, bogată, rămuroasă care să înceapă cu "a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
șapte de ani și uriașul Boeing 747 în care mă aflam se pregătea să aterizeze pe aeroportul din Hamburg, străbătând plafonul gros de nori. Ploile reci de noiembrie pătrunseseră până în inima pământului, făcândul să arate mohorât, echipajul de la sol era înfofolit în pelerine de ploaie, pe acoperișul plat al aeroportului era arborat un steag, o reclam\ la BMW atrăgea și ea atenția - întreg peisajul părea luat dintr-un tablou flamand. „Iar Germania“, gândii eu. După ce a aterizat avionul, beculețul ce anunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să aparțin mai multor categorii simultan? Și ce semnifica (dacă semnifica ceva) faptul că cel care răspundea la Întrebările Cancelarului Sănătății era Alexander Knisch, Înregistrat la poliție, dar un Anton fictiv? Când Dora a sosit În acea după-amiază de februarie, Înfofolită Într-o haină de damă elegantă, cu o boa de vulpe, dar Îmbrăcată dedesubt ca un școlar (bleizer și pantaloni, pantofi de piele cu tocuri spaniole), i-am explicat că Încercam să-mi termin tema. Mi-era clar că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
convins că nu l-ar crede dacă i-ar povesti. Și atunci se auzea soneria. În pragul ușii pe care o deschidea cu nedumerire se ivea Ioana Sandi, cu obrajii înroșiți de ger, cu căciula de blană îndesată peste urechi, înfofolită în fular, speriată de gestul ei. „Mă bați?“, șoptea. „Nu. Intră.“ Cu o expresie pierită își lăsa în hol hainele groase, intra cu pași mărunți în camera lui, se așeza pe un scaun pliant. „Ai să mă-njuri că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
răsucea paharul gol de plastic Între degete. — Îmi... Îmi pare rău. Se opri și Începu să răsucească paharul În sens invers. Logan Încuviință. — Și mie, spuse el și se depărtă. 4 Agenta de poliție Watson Îl aștepta la recepție. Era Înfofolită până la urechi Într-o geacă de poliție greoaie și neagră, pe care străluceau picăturile de ploaie. Părul Îi era strâns Într-un coc sub șapca ei cu cozoroc; nasul Îi era roșu precum un far de avertizare. Zâmbi În timp ce Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pierdeau În cacofonia de zgomote. Polițistul conduse atent prin mulțime, până la poarta Încuiată. Apoi se auzi vocea pe care o aștepta Logan: — Laz, era și timpul, omule. Mi-au Înghețat boașele aicea! Colin Miller, cu obrajii Îmbujorați și nasul roșu, Înfofolit cu o haină neagră, cu ghete groase căptușite și pălărie Îmblănită. Foarte rusesc. — Urcă. Reporterul se sui pe bancheta din spate și un alt bărbat Înfofolit bine i se alătură. Logan se răsuci brusc, strâmbându-se de durere când stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
La fel ca data trecută, oftă Insch și scăzu vocea astfel Încât copiii care nu erau morți să nu-l poată auzi. Vreun semn de agresiune sexuală? Doctorul aprobă și Insch oftă din nou. — Ai de ce. Doctorul se Înveli și se Înfofoli și se Încheie la haina sa În multe straturi cu izolare termică. Dacă nu mai aveți nevoie de mine, mă duc s-o ard Într-un loc mai călduros. Cum ar fi Siberia. O dată decesul declarat, echipa BI se apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îngrozit răsuflarea: — Cum așa? — Ea Îl așteaptă pe Amory Blaine. Dumneavostră sunteți ăla, nu? Mama don’șoarei spune că dacă sosiți până la cinci treizeci, să plecați amândoi după dânșii cu Packardul. Disperarea lui Amory a fost cristalizată de apariția Myrei, Înfofolită până sub ochi Într-o haină cu guler polo, cu nemulțumirea citindu-i-se pe față și făcând eforturi să vorbească politicos: — ‘Lo, Amory. — ‘Lo, Myra. Vorbind, Își descrisese starea de vitalitate. — Bine c-ai ajuns totuși. — Păi... să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu diferite comodități și cu cât erau mai complicate aranjamentele făcute pentru existența sa, cu atât era mai fericit. Oferea o imagine idilică, așezat acolo, în mijlocul verdeții, întins în patul său și puțin aplecat înspre lume, sprijinit de numeroase perne, înfofolit în serile răcoroase într-o cuvertură strălucitoare din satin cu pete de leopard, aleasă de Ammaji din bazar. Pe cap purta o căciulă roșie, din lână, o învelitoare de ceainic dată tot de Ammaji, care i-o împletise și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Săpunește-te bine, Sampath. Căldarea se înclina când funia era smucită de jos, iar apa curgea din ea sub forma unui jet care prindea lumina zorilor și se prelingea ca lava topită. Apoi, bucurându-se de timpul liber, Sampath stătea înfofolit în pătură și își usca părul la soarele din ce în ce mai puternic, în timp ce îi era pregătit micul dejun. Când venea vorba de mesele sale, toate eforturile lui Pinky de a se cățăra în copac cu castroane și farfurii se soldaseră mai des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mai bine! Nimeni! Îi făceau viața un iad. 24 Înainte să se facă ora 4, perceptorul districtual era deja treaz și îmbrăcat în bungalow-ul său, astfel încât să fie gata când sosea domnul Gupta, ceea ce se și întâmplă în scurt timp, înfofolit cu un număr considerabil de eșarfe de lână și cu o pălărie veselă de culoare galbenă, ciocănind entuziasmat un staccato la ușă. Împreună, aveau să meargă cu jeep-ul guvernamental până la zona de cantonament. Aici urmau să se alăture armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la ora asta? spuse domnul Gupta, trăgând în jos eșarfa pe care și-o înfășurase peste gură să țină frigul afară. Am ales special ora asta pentru că nu e trafic și nu sunt impedimente și uite-acum ce se-ntâmplă. Acolo, înfofolit cu și mai multe eșarfe de lână decât domnul Gupta, în mijlocul unei mări de valize, se afla inspectorul sanitar șef, dând ordine unei mici armate de servitori în fața bungalow-ului său. Câteva mașini ieșiră de pe aleea sa în drum. Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și a trecut mai departe, continuând să caute ca un orb. S-au rotit cocorii și au dispărut. Vântul se domoli În spatele geamurilor. Se lăsă o liniște Înghețată. La unsprezece fără un sfert Fima se răzgândi iar, se Îmbrăcă, se Înfofoli În palton, coborî În strada pustie unde frigul era aprig și mușcător. Merse până la telefonul public de la centrul comercial din capătul celălalt al cartierului. Dar când ridică receptorul, Îi răspunse și telefonul public cu o tăcere mormântală. Poate că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de parcare puțin mai jos pe stradă. Ploaia se transformase în ceață. Se ridica de pe asfalt, ducând cu ea mirosul putred de canal. Un bărbat plimba un câine cu trei picioare. Doi băieți se stropeau într-o băltoacă. O femeie, înfofolită într-o pelerină și cu un batic pe cap, îi ocoli. Nici unul nu se uită la mine. Ușile întorceau fețe suspicioase spre stradă. „Vezi-ți de treabă“ plutea în aerul umed al dimineții. Eram departe de Indian Hills. Fațada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ți se pare mult, mult mai mic, mai puchinos? Mie casa aia mi s-a părut la fel de mare. La fel de lipsită de orice logică. O casă mare și rece. Am găsit o femeie mică, micită, toată numai pomeți și încheieturi descărnate, înfofolită în pături, cu un tub care-i ieșea din gât. Era singură. Se uita la un film cu Katharine Hepburn. Alb-negru. Cu sono rul dat foarte tare. Singură. Ți-am mai spus asta o dată, nu? A plâns mult. Tubul ăla
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mai bine! Nimeni! Îi făceau viața un iad. 24 Înainte să se facă ora 4, perceptorul districtual era deja treaz și îmbrăcat în bungalow-ul său, astfel încât să fie gata când sosea domnul Gupta, ceea ce se și întâmplă în scurt timp, înfofolit cu un număr considerabil de eșarfe de lână și cu o pălărie veselă de culoare galbenă, ciocănind entuziasmat un staccato la ușă. Împreună, aveau să meargă cu jeep-ul guvernamental până la zona de cantonament. Aici urmau să se alăture armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
la ora asta? spuse domnul Gupta, trăgând în jos eșarfa pe care și-o înfășurase peste gură să țină frigul afară. Am ales special ora asta pentru că nu e trafic și nu sunt impedimente și uite-acum ce se-ntâmplă. Acolo, înfofolit cu și mai multe eșarfe de lână decât domnul Gupta, în mijlocul unei mări de valize, se afla inspectorul sanitar șef, dând ordine unei mici armate de servitori în fața bungalow-ului său. Câteva mașini ieșiră de pe aleea sa în drum. Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
A spus că mâine are alte obligații; poimâine, însă, va ieși din nou cu caietul de desen și-mi va fi ușor s-o întâlnesc. Pe când controlam barometrele, doi bărbați s-au apropiat de gheretă. Nu-i mai văzusem niciodată: înfofoliți, în haine negre, cu gulerul ridicat. M-au întrebat dacă domnul Kauderer era aici; unde s-a dus, dacă nu-i știam adresa, când avea să se întoarcă. Am răspuns că nu știam și i-am întrebat cine erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la temperatură, nu moare de cald. Leigh n-avea de gând să recunoască faptul că ei chiar îi era cald — prea cald — dar că existau circumstanțe atenuante. Chiar dacă Adriana a întrebat, cu siguranță nu dorea să audă că Leigh se înfofolise fiindcă nu-i plăcea ca brațele și coapsele să i se lipească de canapeaua din piele. Firește că și-ar fi dorit să stea într-o pereche de boxeri și un top, dar senzația pe care o avea când pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
miezul nopții, așa că trebuia să se transforme cu toții în Cenușărese, să se înghesuie în metrouri sau în autobuze. Acolo urma să aibă parte de onorabila tradiție a hărțuirii sexuale sau a vomitatului spasmodic. Zăpada forma un strat gros. Erau cu toții înfofoliți în jachete groase și făceau cu mâna către camerele TV, etalându-și nasurile degerate. Dacă nu aș fi fost așa de îngrozită de ceea ce urma să fac, aș fi găsit timp să-i compătimesc, mai ales că mă aflam într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
binețe Fetea, smucind bucuros hățurile. Bună să vă fie, rusnacilor, răspunse țanțoș Ștefan, un muntean vânjos, venit de prin părțile Bucovinei. Dar devreme ați pornit a colinda? D-apoi, s-avem vreme să trecem pe la tine, răspunse una dintre femeile înfofolite din sanie. Ori n-ai vreme de oaspeți, Ștefane? se minună Natalița. Bucuros sunt totdeauna de așa oaspeți, îl auziră rostind pe Ștefan, în timp ce Fetea îndemna caii să ponească din nou la drum. Sania alunecă pe zăpada moale, în timp ce copiii
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
care parcă nu era al ei știrile de la 19.00, pe care de obicei le lasă să treacă pe lângă ea în așteptarea telenovelei. Tocmai îi atrăsese atenția un reportaj despre teatrul ambulant din sectorul șase, evacuat dimineață de primărie. Reporterița, înfofolită în haină de blană și scoțând aburi la fiecare răsuflare, povestește detaliile: Primăria vânduse de peste un an terenul unor străini pentru spații comerciale, ambulanții primiseră toate somațiile... În ziua când i-a ridicat pe Zina cu toată trupa să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
moment dat, am avut și eu un amorez atât de înflăcărat, încât coborâse noaptea pe burlanul foarte solid până la noi în cameră, unde colega pe care o atacasem îi deschisese. A trebuit să se mulțumească să mă contemple complet adormită, înfofolită în pijama, trening, capot gros, pături, cu căciula înfundată pe urechi și cu șosete de lână în picioare, pentru că nopțile erau deja geroase, dar căldură nu se furniza decât două ore pe noapte. Departe de a se lăsa descurajat, admiratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
degetele lui alunecau în trecere pe balustradă era cel mai frumos gest pe care-l văzusem până atunci. Întâmplător, într-una din ultimele săptămâni, deja după puiul de găină, am urcat și eu în galerie. În halatul lui vișiniu, părea, înfofolit într-o cortină de scenă și, în această cortină de la capătul galeriei, era o rușine foarte bătrână. În fața lui, una din ultimele sale poze. O pată minusculă pe scândurile prelungi, culcată pe burtă și cu membrele răsucite într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]