279 matches
-
m-aș fi trezit în vreo dimineață în mirosul oalelor fierbînd pe mașina de gătit și, alergînd afară, n-aș fi găsit, apărută încă o dată pe pămînt, curtea aceea din centrul lumii, cu bătrîna Catana stînd pe prag și curcanul înfoindu-și penele, și Gioni alergînd în trei picioare, și nenea Nicu Bă răzîndu-se într-o oglinjoară, chiar în mijlocul curții? Și Victorița, hoața de buzunare, care mă iubea ca pe copilul ei, nu avea să-mi aducă din nou rahat moale
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
imediat după alegeri, cînd discuțiile despre fuziune au fost întrerupte. Victoria lui Băsescu a stîrnit orgasme politice în serie în ambele partide, care au uitat că au fost învinse de PSD la parlamentare și separat, și împreună. Pediștii s-au înfoiat și s-au îmbățoșat de parcă venirea lui Băsescu la Cotroceni i-ar fi transformat în partidul ales. Peneliștii au început să facă cu ochiul spre partidul lui Voiculescu și spre UDMR, ca să demonstreze că pe ei nu i-a făcut
Altă piesă, aceleași măști by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11104_a_12429]
-
toate războaiele, în ciuda trufiei, - și noroc cu America... Prințul de Joinville s-a achitat cum trebuie de misiunea încredințată de Louis Philippe. Aducând în Franța, la Cherbourg, din Insula Sfânta Elena, pe corabia La belle poule, cu pânze albe probabil, înfoiată sub vânt ca o găină superbă, rămășițele pământești ale împăratului... Totul era ca mormântul lui să nu fi contrazis simplitatea măreață a lui Ludovic XIV...Precum și a părintelui arhitecturii franceze și monumentalității, François Mansart, care se naște în 1598 și
Găina cea frumoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11793_a_13118]
-
iubirea ta În umbra tufei pisica se răsfață - tihna amiezii În așteptarea ploii - albastrele-nflorite printre mărăcini Gâze în zig-zag pe asfaltul fierbinte - umbra nicăieri Legănate-n vânt pictează cerul în mov - flori de tuia Merele în pârg - curcanul se înfoaie de-atâta roșu Două crăițe fremătând involte-n rond - arabesc floral Pe nisipul ud scoici, copii și pescăruși - orchestra mării Scoicile goale legănate de valuri - ultimul tangou Vuietul mării - printre valuri mă întrec cu pescărușii Lăstuni atingând cu aripile marea
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
țâță. Manciuzdă nu știa că-i zice așa. Zilele lui erau numă rate, dar el habar n-avea. își aranja chipiul la oglindă. îi făcusem o poezie, pe care mi-o spuneam în cap: Mi te cunosc, Manciuzdă, Cu burta înfoiată De poftă de domnie, De frică de briceag. Am luat steagul și-am alergat. Camionul cu aju toare era oprit în fața școlii. Belgienii coborâseră. Stăteau adu nați lângă cabină și făceau cu mâna la lume. Când m-au văzut trecând
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Pentru că Androginul, la rândul lui, nu-i altceva decât un alt nume dat Pietrei. (Reluați aici lectura.) Stinseseră beculețele din grădină. Păsăroiul mistic somnola în mijlocul peluzei, în semiobscuritate. M-am apropiat de el tiptil. L-am văzut atunci cum își înfoaie coada, după care a scos un muget înfiorător. Nu știam că păunii fac așa, dar mi-am dat seama că era în călduri, lucru ce mi-a repugnat imediat. Nuferii putreziți din havuz au jucat la rândul lor un rol
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
câteva vorbe. Dar totul părea acum o searbădă reluare a unui eveniment prevăzut și întâmplat deja în mintea Bătrânului. își întoarse privirea în vale, spre un sat intrat în conul de umbră al unui nor vânăt, ca un balaur. Vântul înfoie și dădu viață balaurului, împingându-l spre miazăzi. încăierarea îl pasiona și bătrânul sufla din toți bojocii, ajutând vântul în lupta sa cu monstrul care răpise soarele. Pata de întuneric se clinti în cele din urmă, lingând pământul și, fără ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
au mărinimia asta de a nu le storci în scrumiere, de a nu le apăsa cu încăpățânare făcând capătul să se desfacă și să se fărâmițeze ca o floare ce se ofilește sau ca un cabanos ce sfârâie în tigaie înfoindu-și terminațiile crestate. Comparația cu cabanosul îi dădu un pumn în stomac, așa că Plescăială, care deja nu mai suporta gândul că uneori i se mai zice și Plictiseală, reveni la imaginea cu floarea care se deschide. Femeia, noțiune pe care
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dimineață maică-sa când va vedea? Ce va zice Tom când se va întoarce? Dar el, el, lacomul și fanfaronul, cu toată lăcomia și fanfaronada lui, avea dreptul să-l primească? Să-l umilească pe frate-su purtându-i hainele? Înfoindu-se ca un păun în hainele lui? Cred că noaptea e de vină, își spuse tulburat de șuierul vântului care se izbea în acoperiș, tânguitor și gâfâit, ca un semnal îndepărtat de locomotivă care spintecă tăcerea unei câmpii. Numai noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai meschine solicitări. De aceea Pomponescu își manifestă ciuda pe inadvertența lui Ioanide, punîndu-i o întrebare echivocă: - Ce vezi în ceai, domnule Ioanide? - Transparențe! răspunse acesta cu un zâmbet chinezesc. - Ioanide e poet! exclamă Suflețel săltând pe scaun,pieptănîndu-și părul înfoiat cu degetele, visează sirene! Într-adevăr, Panait Suflețel nutrea opinia sinceră că Ioanide este inapt pentru orice operă pozitivă, un epicureu și un contemplativ. Ioanide nu dezminți prin nimic această ipoteză, din contră, se abstrase și mai mult. De fapt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o lună din altă lume. Leandrul din curte mirosea dulceag și amețitor. Se mai sărutară o dată, abia atingîndu-și buzele, și fata intră în curte. În cușca lor de sârmă, păunul și păunită picoteau pe cîte-un ciot de lemn. Marinache se înfoie în somn simțind trecerea fetei, dar gâlgâitul i se opri în gât, iar moțul îi rămase palid și moale, atârnând peste cioc. Câteva geamuri acoperite cu hârtie albastră erau luminate, și se auzeau voci de bărbați și de femei vorbind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nori văratici și cer albastru a lui Dumnezeu, iar acesta era viu și concret, în vestminte de pânză aspră, cu marele ceaslov din brațe nu numai îmbrăcat în piele, ci mirosind a piele și a cerneală roșie, cu barba ușor înfoiată de o briză venind dintr-o parte, cu un mic os mort deasupra sprn> cenei, cu un coș pe gâtul înroșit. Păsările geometrice de pe scoarța de deasupra patului se țineau cu mâini de om de florile geometrice, vădind cum fiecare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și din gât, se sucește și se-nvîrtește prin curte, nedîndu-i nici o atenție lui Catana, de parcă-ar fi fost o piatră, și-n cele din urmă iese pe poartă și-o ia-n susul străzii fluierând. La trecerea lui, curcanul se înfoaie și, cu pași iuți, se-ndreaptă spre gardul de sârmă al cotețului. După ce încă o ușă se deschise și se-nchise fugitiv la catul de jos, ivind un cap de țoapă și un capot roșu decolorat, apărură la etaj două
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a mai fost cel pe care îl cunoscusem, un băiat tăcut, închis în el, care simțea uneori o atracție bizară pentru probe excentrice de curaj. Se întoarse răvășit de la Elektrokonzern. Cravata îi atârna strâmb sub gulerul descheiat, părul îi era înfoiat în creștet, iar în spate avea un fel de „codiță de rață“, fuma, țigara îi atârna în colțul gurii, se rezemă de tocul ușii, spunând că ar fi „proletar și lumpen“, iar zâmbetul îi deveni batjocoritor când tata sau mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai ține minte că a fost cândva președinte, lider regional. Îți amintești, nu? Când îi vorbeam la televiziune lui Manolescu cu Nicky și el admitea ca un boier. Măi, băiete, măi! devine tandru. Îl mângâie ușor pe creștet. Apoi se înfoaie, ziceam că facem o strategie, nu? Pentru că ai văzut și tu cum e cu ăștia. Se așază moale în spațiul dintre aragaz și masa pe care zac răsturnate câteva pahare îmbrobonite, proaspăt spălate. Câteva încercări nereușite de a se așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ferită de soare. În văzduh plutea mireasmă de pământ reavăn trezit din amorțeala iernii. Câte un colț de iarbă se ițea - cu fereală parcă - să vadă cum e vremea. Și vremea se arăta priincioasă. Primăvara se oprise doar să și înfoaie mantia străvezie pe culmea din zare... Nu mai era vreme de pierdut... Moș Dumitru Carpen a înhămat armăsarul la căruță și a ieșit din curte. Cei trei gospodari puși la cale de el ieșiseră deja în șleau. El nu se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
socotim câtă sămânță ne trebuie la amândoi - a intervenit Petrache. Măi Petrache! Tu crezi că eu mai știu să fac o asemenea socoată? Lasă că mă pricep eu la trebușoara asta. Ți le socotesc ca la spițerie - a răspuns Petrache, înfoindu-se în pene... Bine ați venit, gospodarilor! - i-a întâmpinat bucuros inginerul Cicoare. Bine v-am găsit, domnule inginer! Cred că știți povestea cu lupul - a răspuns Costăchel. Cum să n-o știu, dragule? Numai că acuma lupul îi bine
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și eram oricând bucuros să primesc sugestii de la camarazi, seara, în dormitor.” „Cred că arătai caraghios. Asta face totdeauna impresie femeilor, când îți sugi burta și îți scoți pieptul în afară?” am întrebat eu. „Bineînțeles. E ca atunci când păunul își înfoaie penele colorate din coadă. Văd că râzi și așa și trebuie, fiindcă totul era de râs și de filmat, dar în primul rând dădea rezultate. Am avut numeroase experiențe sexuale la vremea aceea și nici ceilalți n-au rămas păgubiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de noapte pe Popescu? Despre el se va ști așa: „Ce lungă este strada Eminescu / Pe Strada Macedonski stă Popescu”. De ce nu l-oi fi luat și pe Popescu În călătoria asta spre Rupea, te gândești În timp ce personalul Încă se Înfoaie În nesfârșitul tunel de la Paloș Ardeal. Privești pe fereastră la adăposturile săpate În peretele tunelului abia ghicite În albastrul murdar al Întunericului. Drumul ăsta spre inima Ardealului pe care Îl străbați din adâncimea copilăriei e mereu ca o Întoarcere, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
treceau pe la colțul unde era ea se întorceau să o privească. Și femeile se uitau la ea, pentru că arăta altfel decât ele, și ele știau că nu era din oraș, și probabil se întrebau de unde e. Vânticelul care bătea îi înfoia puțin rochia și panglica din păr. Îmi plăcea cum arăta. A zâmbit când m-a văzut. Am stat acolo de vorbă puțin, apoi am pornit spre cinema, care era la două străzi mai jos. Eu îi salutam pe oamenii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
maniere minunate, care zic chestii cum ar fi „Cred c-am vândut treizeci și cinci de torturi, Mary, de Ziua Cofeturilor“. „Vezi să nu întârzii prea mult, draga mea“, le intonează ele cu drăgălășenie micuțelor odrasle care pleacă gângurind în rochițele lor înfoiate de tafta la balul bobocilor, cu băieți ale căror nume sunt scoase parcă din cărțile de citire, nu tu Aaron și Arnold și Marvin, ci Johnny, Billy, Jimmy și Tod. Nu tu Portnoy sau Pincus, ci Smith, Jones și Brown
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dormitor. O să răcești dacă stai îmbrăcat numai în costumul ăla de baie. Ceream să mi se expedieze broșuri cu Charles Atlas și Joe Bonomo. Priveliștea bustului meu musculos reflectată în oglinda din dormitor devenise plăcerea vieții mele. La școală îmi înfoiam mușchii sub haine. Mă opream la colțul străzii să-mi studiez antebrațele, să văd dacă am mai pus ceva mușchi. În autobuz îmi admiram venele. Într-o bună zi cineva o să se dea la mine și la deltoizii mei, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tot ce ar fi crezut vreodată că i-ar face rău. El n-o mai căută în zilele următoare cum îi promisese. Mirela știuse, presimțise, să-i fie de cap. Bine că scăpase de o grijă: îl anunțase. Se și înfoiase puțin la el, deh, oricum, nu-l putea constrânge. N-aștepta nimic de la Velicu, cum n-așteptase nici de la Ticuță. Asta e, Mirelo, o să răsufli iarăși ușurată c-ai scăpat, ducă-se învârtindu-se, ușurată și-mpăcată... Ba bine că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
atunci când Marius se ridică brusc în picioare și face câțiva pași până la prima treaptă a scării ce duce către peluză. Fâlfâind alene din aripi, un porumbel poposește în apropierea lui, pe balustrada de piatră ce înconjoară terasa. Mișcându-și coada înfoiată de sus în jos, pornește liniștit să-și curețe penele cu ciocul mic și subțire. Marius înregistrează absent apariția păsării, apoi revine din nou la masă, se așează în fotoliu, stinge țigara și soarbe ultima picătură de cafea. După câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
primul avion și drept la buticul lui madam Chanel aterizez! Tu te gândești la madam Chanel, eu vreau să mă întâlnesc fără pașaport și travesti cu oamenii mei de legătură din Paris, de pe timpul lui Corneliu Mănescu! declară rituos babacul, înfoindu-se mulțumit în pene. O să umblăm prin tot Occidentul, ca vodă prin lobodă! Ce tot spuneți voi acolo? îi contrazise Camelia, apucându-l în mod ceremonios de braț pe Bart. Mai bine pregătești o cazare la Waldorf Astoria, că doar
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]