1,038 matches
-
contemporane - Imperiul Sovietic - sau U. R. S. S., în Anuarul de martie - Timișoara -, anul IV, nr. 4, primăvara, 2009, pp. 357 - 364). După cum se dovedește prin cele patru volume de versuri publicate de Marian Barbu în anul 2012 - Mulțumesc lui Newton, înfricoșata iubire sau statuile iubirii, Aproximări soresciene și Cuvântul, neîmblânzitul cleștar -, livada cu merii lirismului marianobarbian este în deplinătate de rod, nu numai pentru descoperiri de noi soiuri de parfum, de cidru și de legi gravitaționale, ci și pentru redimensionarea lucrărilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
dat a vegeta: "Omului în carapace i se potrivește perfect observația lapidară a stoicilor înregistrată de Diogenes Laertios: Frica este o așteptare a răului". Dar "omul în carapace" nu e liniar, cum am putea presupune. Formula sa conține un paradox. înfricoșat la modul paroxistic, el aspiră în același timp la simțămîntul fricii. Primejdia se convertește pentru el într-un ideal. Teama de zei implică nevoia de zeii în cauză, superiorii în serviciu cu ordinele și cu circularele lor exacte care conturează
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
fi cu mult mai uman și mai în spiritul unui fair-play să se utilizeze un mic desant glisat pe axa... He, care axă? Una! pe o axă, înțelegi? Și problema s-ar rezolva... Adică să rămânem fără parla...?, îl întreb înfricoșat. -Da, și? Ay, Doamne! Sper să fie doar o criză... Parmenia vine cu pălinca, Claustrina îl spală cu oțet... -Vezi-le că mă iubesc?, mă întreabă. Și, fiindcă Haralampy tocmai se afla într-un moment de sclipire a inteligenței sale după
Experiment cu Claustrina.. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10188_a_11513]
-
la televizor în mod repetat și la ore de maximă audiență fac că acest gen de comportament doar să pară ca fiind unul întâlnit des în instituțiile publice, preferat de astfel de conducători și tolerat/acceptat de personalul din subordine înfricoșat, însă în realitate lucrurile nu stau chiar așa". Nicio funcție publică, nici chiar politică, nu îți dă dreptul să insulți, ameninți, calomniezi, șantajezi", a conchis Criști Danileț.
Cristi Danileț, devastator cu Laura Georgescu. "Nu suntem pe tarla" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/38653_a_39978]
-
remușcări, se decide să scrie o carte despre Janusz Korczak și, până la un punct, o va și face. Îi va reconstitui traseul - în parte și-l va imagina - până la zguduitoarea scenă finală în care, pentru ca orfanii să nu fie prea înfricoșați, pedagogul îi învață să-și întâmpine moartea cântând. Gest eroic al unui personaj care nu va fi, totuși, și eroul cărții. Cauza: „...problema cu cărțile este că ele nu se supun autorului. Alegi un erou și iată că un personaj
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
brăzdează, nebănuite chipuri se schițează ale-unui zeu temut numit Proteu. Cioban de turme care pasc pe mare, împodobit cu darul profeției, în taină-și ține harul dibăciei urzind năuc oracole bizare. De oameni încolțit, se preschimba în vîlvătaie,-n leu înfricoșat ori în copac umbros pe mal surpat, în undă care-n unde se-afunda. De egiptean Proteu nu te speria, tu, care-atîtea chipuri poți lua. Altă versiune a lui Proteu Rătăcitor pe plaje-nșelătoare, cînd un spăimos balaur, cînd un
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]
-
fabuloase ale vechilor basme și legende populare, în care el vedea întruchipîndu-se hiperbolic însușirile cele mai de preț ale oamenilor simpli și năpăstuiți. Iată și un fragment din apoteoza finală: Cetățile căinței viitoare Sub cerul rece, sumbru, de granit, înalță-nfricoșatele pridvoare Din soare-apune pîn^la răsărit Iar cîntecul durerilor străbune Răsună sub înaltul baldachin, Cu glasul, lui de falnică minune, Izbăvitor de lacrimi și de chin. O, voi ce-ați înțeles cîntarea asta Și voi ce glasul ei n-ați
Pagini regăsite - Hubert Hedriphin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10204_a_11529]
-
la vale pâlcuri de zăpadă, Ce se contopesc cu apa dulce, lină La plecare iarna-i pusă rău pe sfadă. O salcie și-a-mpodobit cosițele, Cu mugurași pufoși, catifelați, M-apropii și-i mângâi cu palmele, Ei tremură și mă privesc înfricoșați. Asemeni unui candelabru, salcâmul și-aprinde florile albe, parfumate O albinuță culege-n grabă tot polenul, Încarcă sacii și pleacă mai departe. Citește mai mult PrimăvaraE anotimpul dragostei și-al tinereții,Și-al învierii domnului Isus,Natura renaște în strălucirea
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
s-a răsturnat o căruță în drum și cineva cere ajutor... - Stai locului și citește. Nu te pune cu ispitele vicleanului. Cei doi se închinară, făcură câteva mătănii, puseră tămâie pe jarul din sobă și-și continuară rugăciunile cu inimile înfricoșate. De afară răzbatu un vuiet, ferestrele plesniră în cioburi, ușa cea nouă se făcu țăndări, acoperișul se zgâlțâi puternic, iar țiglele săreau prin aer și pocneau în ogradă ca niște artificii. Într-o criză nervoasă, Pătru smulse pușca din cui
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
marile realizări ale omenirii. În 1945 a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie-Medicină. calendar multiconfesional BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ 5 martie - Sf. Mc. Conon din Isauria; Sf. Mc. Iraida (Sâmbăta morților - Moșii de iarnă); 6 martie - Duminica Lăsatului sec de carne (a Înfricoșatei Judecăți); Sfinții 42 de Mucenici din Amoreea; Sf. Eufrosin; 9 martie - Sfinții 40 Mucenici din Sevastia; Sf. Mc. Urpasian (Harți - Dezlegare la lapte, brânză și ouă. Zi aliturgică); 11 martie - Sf. Sofronie, Patriarhul Ierusalimului; Sf. Mc. Trofim și Talu (Harți
Agenda2005-10-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283466_a_284795]
-
Se strecoară parșiv în frunziș posedându-le Tremuratul, gustând cu sălbatică voluptate, teama arborilor ce i se pleacă frenetic abandonându-se jocurilor centaurului fantomatic, Undeva în beznă o poartă uitată deschisă Se zbate neputincioasă gemând în zvârcolirile Mistralului, ploaia tremură înfricoșată când pasiuni îi sfâșia trupu-n șiroaie zvârcolindu-se sub săruturile amantul sălbatic, haotic căutând ascunziș în cele mai mici crăpături. Plânsul ei de fecioară umilită se transformă-n săbii de gheață aruncate cu furie pe acoperișuri, ferestre pe trupul nefericitelor
STĂPÂNUL FURTUNII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384915_a_386244]
-
la vale pâlcuri de zăpadă, Ce se contopesc cu apa dulce, lină La plecare iarna-i pusă rău pe sfadă. O salcie și-a-mpodobit cosițele, Cu mugurași pufoși, catifelați, M-apropii și-i mângâi cu palmele, Ei tremură și mă privesc înfricoșați. Asemeni unui candelabru, salcâmul și-aprinde florile albe, parfumate O albinuță culege-n grabă tot polenul, Încarcă sacii și pleacă mai departe. Și-ntr-o grădină, plină de mireasmă Și-a deschis în alb bobocii, iasomia Iar liliacul, misterios ca
PRIMĂVARA de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385110_a_386439]
-
ei și văd nebună smucitura, Cum o tânjesc la randu-le, înfometați și plini, De-un chin mistuitor și dulce, ce Eros îl blesteama Să urle de dorință... O, tu! Prea dulce chin... Tu faci deodat', amarnic, pupilele să ardă, Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit blestem, Ce le picteaza-n grabă o-mbrancitura surda, Și mâini ce răstignite, lipite de-un perete, gem... Căci ale mele brațe ți le-am încătușat degrabă, Frângând că într-o menghina refuzul de-a-mi ceda, Și
DULCE CHIN de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382443_a_383772]
-
ei și văd nebună smucitura, Cum o tânjesc la randu-le, înfometați și plini, De-un chin mistuitor și dulce, ce Eros îl blesteama Să urle de dorință... O, tu! Prea dulce chin... Tu faci deodat', amarnic, pupilele să ardă, Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit blestem, Ce le picteaza-n grabă o-mbrancitura surda, Și mâini ce răstignite, lipite de-un perete, gem... Căci ale mele brațe ți le-am încătușat degrabă, Frângând că într-o menghina refuzul de-a-mi ceda, Și
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
în ei și văd nebună smucitura,Cum o tânjesc la randu-le, înfometați și plini,De-un chin mistuitor și dulce, ce Eros îl blesteamaSa urle de dorință... O, tu! Prea dulce chin...Tu faci deodat', amarnic, pupilele să ardă,Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit blestem,Ce le picteaza-n grabă o-mbrancitura surda, Și mâini ce răstignite, lipite de-un perete, gem...Căci ale mele brațe ți le-am încătușat degrabă,Frângând că într-o menghina refuzul de-a-mi ceda,Și
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
până la trezire, sfâșiat c-albinuța lui își luase zborul și că el ce se face?! La cine se-ntoarce dup-o băută? Uitase bietul că trăia singur! Sandu și Gabi, nelămuriți, prelungiseră efectul destăinuirii lui Anghel tăcând. Fiecare se dovedise înfricoșat. Uitarea scurtă a camaradului era o amnezie momentană după consum nepotrivit de alcool ori se profila vreo demență, Doamne ferește?! -Ce spui tu? se-arătă vag preocupat de astă dată Gabi. -Băi Anghele, te-ai cam... interveni și Sandu. Ar fi
LA O BĂUTĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382622_a_383951]
-
-n creații Spre capătul văzduhului miraculos... -Zeii nebuni, printre colți înfipți de lumini, Rotesc, un schimb de secunde, în esențe, Tremură clipe,-n plânsul de iarnă, regini, Vântul răbufnește cu luminiscențe... Târăsc neliniștea peste presimțire, Sunt prea uimită, sunt prea înfricoșată! Alerg la-ntâmplare, alerg în neștire, Alerg cu teamă, cu lacrima-nghețată... O, cum țâșnește o nouă frenezie! Un abur sentimental leagăn-o clipă, Topește spaima într-o euforie, M-acoperă umbra ta ca o aripă... Referință Bibliografică: ALERG LA
ALERG LA-NTÂMPLARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384075_a_385404]
-
sperie doar când văzu privirile lacome ale oamenilor. El credea că toate ființele au suflet bun, ca Andrei și Mihai. Încercă să fugă, dar era prea mare și se târa greoi pe pământ. „Oare ce vor să-mi facă ?„ gândi înfricoșat Dino. „În niciun caz ceva bun ! ”, își spuse puiul de șopârlă în timp ce mâinile mari și puternice ale omului îl înșfăcară strâns. Bărbatul îl legă strașnic și se apropie de puiul de șopârlă cu un cuțit ascuțit, uriaș... Erau ultimele sale
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
ce vină poartă, Afară doar de vina de a fi... Poate-au avut o mult prea lungă soartă, Poate că e un termen de-a muri. În cuibul lor de ochi adînc sclipește, Ca un reproș, un bob de hiacint, Înfricoșat el tremură și crește Fără speranța vreunui cald alint. Acești bătrîni care ne sînt bunicii... Acești bătrîni care ne sînt părinți... Cum de-i lăsăm să cadă-n gheara fricii Pe cei dintîi și primii dintre sfinți? Are o soartă
TINERII BǍTRÎNI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383050_a_384379]
-
năsălie / Despre toiag cu betelie, De poduri, de-o para pe care / Mortul în mâna sa o are, Despre găinile mutate / Care sunt peste groapă date Sau despre oaia cari și ea / Tot peste groapă se dădea, Despre năzdrăvănii apoi / Înfricoșate, de strigoi, Încât mai mult nu-i trebuia / Babei, ca duhul să și-l dea. Iată dar, fericirea care / O tot visase fiecare Dintre nurori, s-a împlinit! / Tocmai atunci, un scârțâit S-a auzit din depărtare, / Căci pasămite, niște
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
a bolborosit : -Ești nebun, bă? Scapă-mă...neamțule, că ăsta mă omoară! Neamțul spuse calm: -Lasă-l, Antoane! Arapului îi era teamă de lungan, așa că...se potoli. Tot calm, neamțul mai spuse : -Dă-i nuiaua, nea Ghiță și lasă-l să plece! Înfricoșat, nea Ghiță i-a adus nuiaua și i-a spus băiatului: -Dacă asta vreți cu toții, poți să pleci, măi! Nu mai răspund de tine în condițiile astea. Dar, să nu pleci pe drumul de peste deal, chiar dacă este mai scurt. Poți
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
pregătirii cu vrednicie pentru Sfânta Împărtășanie. Astfel, marele pastor ("Pastorul lui Herma") scria: Sunt împrejurări când preotul nu se deosebește de cel supus, adică de cel mai jos decât dânsul, de pildă când trebuie a se învrednici de tainele cele înfricoșate, fiindcă cu toții ne învrednicim de aceleași taine, iară nu ca în Legea Veche, când pe unele le maănâncă preotul, iar pe altele cel ce nu era preot, așa că poporului nu-i era slobod de a se împărtăși din cele ce
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
mișelul acela voia să facă aluzie la calomniile pe seama tatălui său, Alighiero? Strânse pumnii, Înaintând spre om. — Ce vrei să spui? strigă, fulgerându-l cu privirea. Căpetenia gărzilor dădu Înapoi pe dată. Părea sincer suprins de reacția lui și chiar Înfricoșat. Nimic altceva decât am spus, bâigui. Nu există templieri pe teritoriul Comunei. Cel mai apropiat beneficiu al lor se află la Aquila, de unde fac negoț cu Capitanata și cu celelalte teritorii ale Regatului Neapolelui... — Știu și eu că nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
necesari, dacă voia să o oprească pe dansatoare și să se asigure că nici unul dintre ceilalți nu-și va lua zborul. Se pregătea să dea ordinele, dar simți mâna omului Înșfăcându-l de braț, cu fața schimonosită Într-o strâmbătură Înfricoșată. — Am nevoie de domnia ta, messer Alighieri, mai bine zis de autoritatea Comunei. Familiile Cerchi și Donati se Înfruntă lângă Ponte Vecchio, Încălcând exilul și legile. Eu dau fuga Într-acolo cu oamenii mei, dar e indispensabilă prezența cuiva care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bătrân: — Ștacrâhm, hrâcmă! — Ma io no capisco! - se bâlbâi Metodiu. Episodul 2 DESPRE CUM AU LUAT ȘTIRE CEI DOI CĂLUGĂRI DE RÂNDUIALA TĂTĂRASCĂ Auzind vorbele bătrânului, tătarul își miji ochii oblic: — Lei parla italiano? - întrebă el. — Si, io parlo - răspunse înfricoșat Metodiu. Fața tuciurie, dar frumoasă a tătarului se încreți într-un zâmbet: — Bravo, signore, grăi el într-o italiană cursivă, mâhnitul meu suflet se bucură că întâlnește în aceste pustietăți un om de o aleasă educațiune a spiritului, iar urechii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]