748 matches
-
și prețuirea cuvenită pentru tot ce a făcut, pentru ceea ce este și înseamnă (sau ar trebui să însemne) în conștiința și în memoria noastră colectivă, care, mă rog lui Dumnezeu să nu fie alterată și o spun aceasta cu mare înfrigurare fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita, foarte repede binefăcătorii și înaintașii noștri dar încerc, totuși, să-mi fac un act de încurajare și de optimism și să cred că ori de câte ori va fi pomenit numele
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUCERNICULUI PĂRINTE PROFESOR ILIE MOLDOVAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382315_a_383644]
-
blânde nopți de veghe ”, vine unul și ți-o fură. Ce-ți mai rămâne de făcut, omule bun! să aștepți ... și în ”vise colorate”, pe ”aripi de-ntrebare”, să te rogi, să tot spui... Te-aștept, iubire!”. ”te-aștept cu-nfrigurarea ploilor de toamnă”, mai spune poeta, ”numai noi, amândoi”, să ”mă chemi...”... ”flăcări de suflet” în ”visul tău”...,”alăturându-ne-n cuvântul ”amândoi”, iară și iară ”gânduri” în ” meandre de visare”, ”cu sufletul ascuns prin frunze arămii”, poeta-și strigă
CHEMAREA STIGĂTULUI... UN CALISTRAT HOGAȘ CU NICOLAE LABIȘ DE MÂNĂ PE VALEA ȘASEI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382408_a_383737]
-
gălăgie mai spre seară Pe ulița ce-acuma este goală. Mi-e dor de praful ridicat afară Când ne plimbam, murdari, cu mare fală. Întoarcerea în sat e lucru mare Ce doar creștinii astăzi mai arată. Când așteptam cu mare-nfrigurare Să ne întoarcem iar, ca altădată. La plugul obosit de așteptare Când brazda o despică însetat. Acuma zace într-o nepăsare Fiindcă flăcăi de ieri, azi l-au uitat. Mi-e dor de liniștea de dimineață Când păsărele-n geam
ÎNTOARCEREA ÎN SAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382558_a_383887]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > AXA CERULUI Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Te privesc cu-nfrigurare Cum pe chipu-ți anii curg, Din clespsidră-ți cad în vale Anii vieții ce se scurg. Axa cerului aș rupe-o Să se prăbușească-n foc, Și-n haotice abisuri Timpul tău să stea în loc. Din unghere infinite Praful stelelor
AXA CERULUI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383904_a_385233]
-
Atasament > OCHII-MI PICUR LACRIMI Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului OCHII-MI PICUR LACRIMI Ochii-mi picur lacrimi peste tăcerea ce-alunecă-n iubiri și dorințe. Aștept în liniște împăcarea, încuiată în înfrigurarea iernii. Până acum ești nerecuperat! Oare-mi pasă? Azi am văzut ce-ntins e arcul vieții. Nu-mi călca inima, căci ochii-mi picur lacrimi peste odihna din seva mea. Voi aștepta ceasul de adevăr, plutind pe buzele noastre și
OCHII-MI PICUR LACRIMI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384049_a_385378]
-
erotică și, mai ales, de a rămâne pe crestele fericirii întrețin focul viu al oricărui ideal. E ceea ce se „aude” din cânturile iubirii ce-și arcuiesc fără sincope tonalitățile surdinizate. Ia-mi inima!, Vis, Iubire taciturnă, Dorința, Așteptare, Ardere, Chemare, Înfrigurare etc. sunt titluri care vorbesc de la sine despre intensitatea emoției erotice, ceea ce, de altfel, îi dă apanajul de a părea cea mai bună parte a cărții. Aș adăuga părerea că stihurile lăsate să se armonizeze în firescul lor, fără supunere
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
prețuirea cuvenită pentru tot ce a făcut, pentru ceea ce a fost și însemnat (sau ar trebui să însemne) în conștiința și în memoria noastră colectivă, care, mă rog lui Dumnezeu să nu fie alterată și o spun aceasta cu mare înfrigurare fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita foarte repede binefăcătorii și înaintașii noștri, dar încerc totuși, să-mi fac un act de încurajare și de optimism și să cred că ori de câte ori va fi pomenit numele
ARHIEPISCOPUL ŞI MITROPOLITUL BARTOLOMEU VALERIU ANANIA – ACUM LA ÎMPLINIREA A CINCI ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA VEŞNICĂ, ÎN CERURI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384085_a_385414]
-
pe care atârnă sfințite candelabre ce-și trimit lumina binefăcătoare peste zona mirifică a ținutului unde am văzut lumina zilei și, în curiozitatea mea pe care nici la vârsta asta nu mi-o pot stăpâni, mă făce să căut cu înfrigurare „steaua cu noroc” despre care-mi spunea bunica Elena că se găsește pe bolta cerească lângă „Luceafărul nemuritor” - frate de sânge cu o Regină frumoasă și bună - ROMANȚA - care oferă daruri minunate tuturor iubitorilor de vers înaripat cuprins de dor
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
miere de salcâm. -Bea asta! O să-ți facă bine, e cam amar, e din anghinare, dar e sănătos. Femeia îi întinse cana cu ceai pe care îl răcise să poată fi băut. Florea a prins cana și a băut cu înfrigurare tot lichidul. -Mai ai? Mult m-a răcorit! Bucuroasă Lăzărica s-a dus și a mai pregătit o cană, fiersese ceai într-un un ibric mare, i-a dat-o și pe aceea, bolnavul a băut-o cu înghițituri mici
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
ceilalți, dar mai ales de noi înșine. Nu a fost, în cei 20 de ani, doar profesie la maxim. A fost și emoție - serile acelea când paginile plecau la tipar și fiecare își imagina ziarul de a doua zi cu înfrigurare, au fost și prietenii legate de meserie și de munca împreună la ziar care durează și astăzi. Mărturisesc cu mândrie că sunt un ziarist format de „Ultima oră” și de Ion Marin. Standardele înalte pe care le-a impus ziarul
„Ultima oră” 20 – jurnalism la maxim [Corola-blog/BlogPost/92394_a_93686]
-
prețuirea cuvenită pentru tot ce a făcut, pentru ceea ce a fost și însemnat (sau ar trebui să însemne) în conștiința și în memoria noastră colectivă, care, mă rog lui Dumnezeu să nu fie alterată și o spun aceasta cu mare înfrigurare, fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita foarte repede binefăcătorii și înaintașii noștri, dar încerc totuși, să-mi fac un act de încurajare și de optimism și să cred că ori de câte ori va fi pomenit numele
ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP EPIFANIE AL BUZĂULUI ŞI VRANCEI (1932 – 2013). FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI SENTIMENTE CU PRILEJUL ÎMPLINIRII A TREI ANI DE LA MAREA SA TRECERE de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/383189_a_384518]
-
masa surugiului. A fugit Vodă? De unde știi? — Ica știu, du-ti-n... - zise surugiul. — Să-ți fie gura aurită, bre - răspunse Iani și fugi după vin. Vestea se lăți. Peste vreun ceas, la poarta casei vel-comisului Agache Natriul bătu cu înfrigurare sărdariul Basile Neaoșul. Recunoscându-l, sluga îi deschise și sărdariul sui în goană scările, năvălind în odăile din spate ale gazdei. — Scoală, vel-comise - strigă sărdariul de cum dădu cu ochii de Agache - c-a venit și vremea noastră! A fugit Sima-Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sînt, vindecă-mă Doamne că s-au tulburat oasele mele. Și Wanda: Ce miroase aici a tîrtan? Afară! Marș afară! țîn mireasma teilor În scîncetul mieilor buzele fiarei unsuroase roșii mîinile ca lemnul umflat al latrinelor ce caută cu atîta Înfrigurare În buzunar corpul delict) Rasputin, Rasputin, the russian sex-machine țcăci rostind vorbe trufașe și deșarte ei momesc Întru poftele trupului cu desfrînări pe cei ce abia au scăpat de rătăcire cîinele se Întoarce la vărsătura lui și porcul scăldat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
chipul contesei de Montespan și În spatele ei omul cu mască roșie și securea mînjită de sînge. Era un exemplar ordinar din colecția „Femei celebre“ pe care Îl citise pe nerăsuflate În copilărie ascunzîndu-l Între coperțile manualului de istorie. Cu cîtă Înfrigurare trăise În acele zile aventurile curtezanei și ce mult Își visase viața acelei femei, PÎnă și sfîrșitul ei violent, fără de care destinul rîvnit nu i s-ar fi putut Împlini, i se cuibărise acolo În subsolul memoriei și o trezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să te atingi de un papă, că toți evreii se răscoală! — Ce coincidență! clătină din cap Takadjiev, dar nimeni nu râse. În grup se discuta aprins. Nimeni nu apuca să spună ceva până la capăt, fiind întrerupt, contestat și contrazis cu înfrigurare. Unii spuneau că Burkeviț are dreptate, că războiul nu-i folosește nimănui, că, dimpotrivă, e ucigător, fiind convenabil doar pentru generali și intendenți. Alții afirmau că războiul e ceva eroic, că fără războaie n-ar fi fost nici Rusia, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în care iubirea a eșuat în senzualitate pură și că trebuie să rămână mut omul a cărui inimă e plină de adorație. 5 Au trecut două săptămâni în care senzația de fericire îmi aducea, cu fiecare zi, un spor de înfrigurare și de neliniște. Eram într-o stare de alarmă sfâșietoare, stare specifică oricărei fericiri care se concentrează pe un spațiu de timp limitat, în loc să curgă liniștit și să se drămuiască în șuvițe subțiri, ani la rând. În mine, totul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
frecventa acel cartier de cînd Îi picase În mînă o lucrare a sa care Îl Încredințase că experiența e „asexuată, deci amorală“, numai că nu putuse afla acea Împăcare a spiritului propovăduită În Vară și pustie. Maestrul fu cuprins de Înfrigurare, dar și de căință, Întrucît abia atunci intuia că Învățătura sa, ca oricare altă doctrină care se Întemeia pe morală, putea provoca, ajungînd În mîna unui ins imatur, tot atîta rău, pe cît bine (căci, după cum Însuși Platon o spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
m-am convins că revista „Oglinda literară”, procesată în întregime de el, chiar merită apreciată și susținută. Se-nțelege că, ulterior, am devenit un colaborator constant și un susținător neobosit al publicației pe care o aștept lună de lună cu înfrigurare și interes. Gheorghe Neagu este o personalitate centrală a spiritului vrâncean. Din tabelul cronologic care deschide ultimul său volum, „Purtătorul de cruce” [Editura Transilvania, Tecuci, 2009], aflu c-a livrat vieții culturale vrâncene numeroase proiecte calofile și laborioase menite să
GHEORGHE ANDREI NEAGU, UN SCRIITOR CARE-ŞI POARTĂ CRUCEA CU DEMNITATE de IONEL NECULA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364409_a_365738]
-
în: Ediția nr. 380 din 15 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Două suflete pereche, Priveau în oglinda veche Admirându-se-n tăcere, Gândind la „Luna de miere”. Ea, suavă și gingașă, Arunca priviri poznașe, Cucerind bărbatul care O dorea cu-nfrigurare. El știa prea bine țelul Și gândea să-i dea inelul, Cumpănind clipa în care Să-i fure o sărutare. Pe o ferăstruică mică, Intră-n zbor o păsărică, În jurul lor se rotește, Și voioasă ciripește. Profitând de întâmplare Ea
OGLINDA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361314_a_362643]
-
prețuirea cuvenită pentru tot ce a făcut, pentru ceea ce a fost și însemnat (sau ar trebui să însemne) în conștiința și în memoria noastră colectivă, care, mă rog lui Dumnezeu să nu fie alterată și o spun aceasta cu mare înfrigurare fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita foarte repede binefăcătorii și înaintașii noștri, dar încerc totuși, să-mi fac un act de încurajare și de optimism și să cred că ori de câte ori va fi pomenit numele
TRECEREA ŞI ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA NAŞTEREA CEA VEŞNICĂ A MITROPOLITULUI BARTOLOMEU ANANIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361273_a_362602]
-
din cale temător ca de prăpăd. Am noroc, din întâmplare, întâlnesc o pământeană, Părul blond, brațele goale sub hlamida-i diafană, Mlădioasă și senină cu mișcări de balerină, Sâni rotunzi, o față fi nă și privirea de regină. Creionam cu-nfrigurare planuri să-i ofer o fl oare Ea timidă și confuză mă privea din depărtare. Copleșit, aveam motive, mă gândeam c-aș vrea amor, Dar în zi de primăvară orice vis e trecător Clopotul singurătății m-a trezit din reverie
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
pentru zbor toți trei Și parc' așteaptă clipa fericită. Jos pe pământ pisica cea flămândă Tot miaună o strofă din folclor, În jur aceleași vrăbii stau la pândă Să-și mute ciripitu'n locul lor... Privindu-i mă întreb cu înfrigurare Și caut printre oameni un răspuns, Cine le spune și ne spune oare, Sunt aripile voastre îndeajuns?! I-am văzut crescând sub ochii mei Acolo-n cuibul lor de rândunică- Dacă le faci pe toate cu temei Nu te simți
PUII DE RÂNDUNICĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363899_a_365228]
-
sunteți emoționați, la fel ca mine, când se apropie iarna și se vorbește despre vacanță. Știm că iarna este un anotimp supărător din cauza gerului, în primul rând, dar și din cauza zăpezii dacă este viscolită. Cu toate acestea, o așteptăm cu înfrigurare. De ce? Pentru că... Iarna-i rece, friguroasă, Cu zăpadă peste tot... Dar, să stau ziua în casă, Recunosc ca n-am să pot. Pun patinele-npicioare Ori alerg spre derdeluș, Cad, mă scol și nu mă doare Când mă-ntrec la săniuș
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
prețuirea cuvenită pentru tot ce a făcut, pentru ceea ce a fost și însemnat (sau ar trebui să însemne) în conștiința și în memoria noastră colectivă, care, mă rog lui Dumnezeu să nu fie alterată și o spun aceasta cu mare înfrigurare fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita foarte repede binefăcătorii și înaintașii noștri, dar încerc totuși, să-mi fac un act de încurajare și de optimism și să cred că ori de câte ori va fi pomenit numele
FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI SENTIMENTE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363402_a_364731]
-
din nou. Femeia îi arunca priviri dușmănoase milițianului, în timp ce Gabriel rămăsese parcă blocat. Nu mai auzea și nu mai vedea nimic. Primul gând care i‑a trecut prin minte a fost legat de năruirea planurilor lui de viitor. Socotea cu înfrigurare timpul cât va mai sta în serviciul militar. „Un an și patru luni înseamnă să ratez facultatea, după cum am stabilit cu Dana! Ea nu mă va aștepta, ar pierde un an. Și dacă nu mă așteaptă să termin armata? Dacă
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]