919 matches
-
enciclopedie. Ceea ce Îmi sărise În ochi - și asta la prima vedere, de cum am răsfoit tomul „M“, unul din miile de volume ale acelei litere - era absența personalităților. (M‑am convins de asta când, cu degetele Înțepenite de frig, am căutat Înfrigurată În paginile cărții numele tatălui meu.) În Enciclopedie nu erau trecute ca persoane distincte nici un Mazuranić1, Meyerhold 2, nici Malmberg 3, nici Maretić4, după a cărui gramatică Învățase tata, nici Meštrović5, pe care l‑a zărit odată pe stradă, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
becuri încă în stare de funcționare. Plus douăzeci și două de rezervă”. Ultima noastră linie defensivă. Ultima noastră resursă împotriva gândului c-o să murim aici, singuri, părăsiți în întuneric cu toate becurile arse. Într-o lume fără un soare, supraviețuitori înfrigurați și bâjbâind în beznă. Cu tapetul încăperilor devenind alunecos din cauza mucegaiului. Nimeni nu vrea asta. Pe măsură ce piersicile coapte lăsate pe copac putrezesc și se sting, îți construiești din nou scara de mobile. Te cațări iar acolo sus. Îți vâri capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a luat după ea. Era bărbatul cu mustață care-i zâmbise În timpul mesei. Purta o haină gri de stofă În spic și pălărie de fetru. Bonjour, a zis Margaret. și-a dat seama cât de jalnică Îi era vocea, jalnică, Înfrigurată și singuratică. Au mers o vreme Împreună și au vorbit de una, de alta, dar nu-și mai amintea despre ce. Nu-și aducea aminte decât că după o vreme au ajuns În dreptul unei clădiri cenușii arătoase. S-au oprit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu le rememorase, considerase că trebuie să le lase să zacă acolo, departe, în urmă. Poate că tocmai fuga Elenei îi ascuțise în minte și în trup toate acele gânduri, desigur, iertând-o pe Elena se credea cumva părtașă, participa înfrigurată, o însoțea în minte pas cu pas, seara se simțea de-a dreptul excitată, ceva ca un tăvălug fierbinte îi cutreiera carnea, se încovoia peste pânza de olandină, dar fața toată îi radia de zâmbet. Tatăl abia de-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cât ești de slăbuță, te suflă vântul, Carmina. Ea zâmbea și începea să cedeze, în copilărie existase același argument, dacă nu mănânci o să te sufle vântul și ea, pe jumătate încântată, pe jumătate speriată, se și vedea plutind prin aer înfrigurată, cu veșmintele fluturând și cum într-un târziu, vântul scăzând din intensitate o depunea pe un pământ străin de unde ea pornea imediat în goană să caute casa părintească, va alerga tot mai speriată, încolo și încoace și toate locurile din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ajuns să se gândească la el cu intensitate, ca bărbatul să se smulgă din preajma televizorului, în fața căruia se abandona și să înceapă să se plimbe prin camere cu mâinile la spate, așa cum făcea el, ca un leu în cușcă, indecis, înfrigurat, și gândul să-l poarte către ea ca la o posibilă schimbare de decor, tot mai stăruitor până când va înlătura toate piedicile din cale, își va îmbrăca scurta și va coborî scările sărind treptele din două în două, grăbit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nuanțele de albastru și verde, reprezintă o scoică uriașă, un spațiu închis pe jumătate, o forță care te copleșea de la bun început și-n mrejele căreia te aflai indiferent dacă voiai sau nu voiai. Plecase în pripă de acasă, plecase înfrigurată de spaimă. Tuburile de deodorant, de cremă se loveau unele de celelalte în interiorul geamantanului, mai târziu, privind absentă pe fereastra vagonului, realiză că gestul ei nu însemna o fugă, ci o eliberare, trebuia să fie conștientă de asta și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
consolarea la tristețe, speranța la deznădejde, forța la neputință, este izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării. Și cine nu simte în ochii lui arzând o lacrimă de emoție și recunoștință, când pronunțând cuvântul Mama, evocă ființa iubită ce se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului, sau deznădejdile adolescenței? Vis tainic de lumină și tandrețe, mama trăiește în fiecare trandafir deschis dimineața sub boabele de rouă, în fiecare floare de la fereastră, în gândul și inima mea. Bunătatea și dragostea ei mă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cum să recităm poeziile eroice, cum să cântăm după tonul diapazonului, dar mai ales cum să venerăm eroii altor vremi trecute pe care îi făceați să reînvie sub tavanul scund al clasei, împodobindu-i în cununi de glorii. Îi urmăream înfrigurat și auzeam parcă freamătul luptelor, iar acasă, îi visam nopți în șir. Dumneavoastră erați mereu bun cu noi și ne învățați numai de bine. Niciodată n-am să uit, cred și sper, că nici dumneavoastră nu ați uitat inspecția celor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și Grațian. Înțelegea Însă În același timp că Iolanda trăise starea de acum a lui Petru, cu o seară Înainte, În Restaurantul Gării vechi unde o zărise intrând să-și cumpere țigări, În drum spre casă, dusă pe gânduri, singură, Înfrigurată. Astăzi Însă era cu totul altă femeie: vie, caldă, energică, tandră sau ironică, voluntară sau bovarică și toate astea se văzură Într-o plimbare de zece minute. Cu un necunoscut... În Piața Carolina, seducătoare ca ea, arătându-se doar cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ultimele rămășițe. Marea se liniști într-un târziu într-o legănare chinuită, dar ceața rămase deasupra ei, un întreg al doilea ocean de năvoade și pânze de păianjen, stăruitor și unduitor și tăcut. Mi-am lipit fruntea de scânduri, tremurând înfrigurat, înăbușindu-mi suspinele. M-am împins ușor în mâini și-am încercat să mă uit în jur, căutându-l pe Ian și bărcuța lui, căutând orice, dar nu reușeam să văd decât la poate doi metri în fiecare direcție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
purice pe holurile porumbului, pe holurile ferate ale gării din Brăila, pe holurile de beton ale școlii, pe holurile largi ale tinereții, cu ferestre uriașe, dincolo de ele foșnind, înspăimântător, porumbul. Cât uram această simfonie verde, cu partitura foșnetului moale, sfâșietoare, înfrigurată, uscată, seacă, plasticizată osmotic cu croncănitul ciorilor avide de a distruge această imensitate nestatornică, străbătută de acea sperietoare vie cu o șapcă de elev pe creștetul pleșuv, gonind nu se știe de ce printre cocenii drepți, încărcați cu știuleți galbeni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din abundență și se formaseră troiene, ulițele erau Înzăpezite iar Ionel făcea bărbătește pârtii de mers spre grajd, poiată, bordeiul bunicului, cotețul lui Ghițî și spre cușca lui Vizanti. Și În timp ce bunicii Îl lăuda pentru hărnicie și bărbăție iar Va, Înfrigurat, urmărea „lucraria” de dincolo de geam, Ionel nu uita să curețe de omăt un loc circular cu diametrul de circa un metru, și să aducă un „străchinoi”, un fel de lighen din lut. Cioplea cu cuțitul un băț de o palmă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
la mine, dar s-a făcut iar frig aici, te rog mai pune pe foc! Băiatul Înfiorat și plin de o speranță ce stătea pe muchia unui cuțit, se ridică să mai Întărească focul, trase cu ochiul la Ildiko cea Înfrigurată, care tocmai rămăsese numai În combinizonul roz-bombon ce reușea să-i acopere numai ceea ce nu trebuia văzut și, totuși, băiatul „experimentat” putea ușor intui forme și dimensiuni, ajutat fiind de flăcările focului din sobă. Femeia a avut timp să-i
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tocmai asta e... Nu cred c-ar fi indicat să mergem direct spre casa ta.“ Așadar, bărbatul nu se uită la picioarele femeii, ci ochii lui se implică în tentativa de identificare a formelor acelor picioare. Iar femeia nu este înfrigurată, ci cade în frecventa ei stare de hipotermie. Ar fi interesant de aflat cum anume vorbește Emil Dogaru în viața de fiecare zi. Ni-l imaginăm, de exemplu, cerând, într-un restaurant, puțină sare: — Vă reiterez, domnule chelner, dorința de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
toamnă tîrzie O ploaie rece, de toamnă tîrzie, s-a lăsat peste oraș, dînd impresia că n-a avut început și, mai ales, că nu va avea un sfîrșit. Stropi împinși de un vînt domol se strecurau perfid spre pielea înfrigurată, cu perișori zburliți, ca atunci cînd vezi lupul. Umbrelele încercau să ocrotească capetele pleoștite ale rarilor trecători de pe ulița Podișului. Pînă și cîinii, harnici de obicei, s-au adăpostit pe unde au putut, lăsînd paza în seama nimănui. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ușa, cu inima bătându-i nebunește în piept. Deschise ușa. În lumina alburie a zorilor, stăteau acolo, în prag, amândoi : soțul și fiul ei. Cu hainele ude, sfâșiate, cu părul și bărbile șiroind de apă, cu alge în păr, desculți, înfrigurați, dar în viață : așa cum promiseseră, veniseră de Crăciun. Să împodobească bradul. Într-un târziu , lângă foc, povestiseră cum s-a întâmplat cu furtuna, cum fuseseră zvârliți de valuri încoace și încolo, fără să vadă nimic decât furia mării, și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pune probleme să plecați în seara asta altundeva decât la Arbore, soția mea Ștefana și cu mine vom fi bucuroși să vă avem oaspete. Vă cunoaște și ea din amintirile mele. Bănuiesc că veniți de departe, că sunteți obosită și înfrigurată ; mâine în liniște vom face un plan de bătaie. Dacă există sau a existat vreo localitate care începe cu X pe o rază de două sute de kilometri, nu ne va scăpa, fiți liniștită. Dar acum... Ascultați ! Se aud zurgălăii. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ar părea că ne-a pălit mânia lui Dumnezeu, a cugetat serenisimul sub coviltirul ce urma calea Nordului pe o vreme mai mult decât ostilă. * * * După ce a trecut prin trei foste capitale ale Moldovei, invincibila armată pospolită, hămesită, vlăguită și înfrigurată a ajuns la o așezare de pe apa Siretelui, pe numele ei Ropce. De aici nici că s-au mai putut mișca înspre țara lor o bună bucată de vreme. Ploile de sus cu omăt reavăn, puhoaiele de pe dealuri, pâraiele Hlibicioc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
frig. Nu contează cum se intitula. Punct luat în vizor, punct lovit. Și a II-a compunere era "Praf și libertate". În casă era foarte frig, însă nu mă deranja. Și îmi puse să fiarbă clocotit. Azi noapte îngheță. Frigul înfrigurat frigea, nu-mi dădea fiori, întrucât nu mă incomoda. Îl simțeam însă pe nas. Păsărica fu înconjurată de hoți. Ea își strânse cu pumnii mici viața la piept și încercă să plece). Serveam cafeaua rece și veche. Era fierbinte. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
încât nu vei uita niciodată mirarea ce ai simțit când ai văzut ce a fost înainte. Ți s-a întipărit în suflet și te plutește pe o clipă, sus de tot. Să cazi în genunchi. Când se sculă, atât de înfrigurată în pătură, era dimineață rece, ca de gheață. Se îmbrăcă în timp ce în fond se auzeau urletele descreierate ale vecinilor de sus. Nu, nu erau neînțeleși de nimeni, ci doar oameni bătuți în cap. În realitate, de temut este odoarea împuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
strângere de buze a lui Reiko o prăvălea necruțător în neant, ea devenind, spre deliciul ochilor mei înfometați, tot mai transparentă și mai umilă cu fiecare nouă înfrângere. Și, atunci, se întâmplase. Greșise numărătoarea banilor, poate că la socoteala ei înfrigurată, pierdută, mugurii de pini încremeniți în tăcerea zahărului coagulat se strecuraseră de mai multe ori între albele rotocoale de zăpadă, cu trupul proaspăt strivit al unei căpșuni uriașe în interior, sau poate că biscuiții de orez pufos și pudră de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
astfel de oră. Dar logica niponă, căci, îmi spun, trebuie să existe și așa ceva, se ordonează după cu totul alte principii decât cele care ne par nouă irefutabile. Mă întorc la calculator, visătoare, gândurile nedespărțite de mișcările mâinii de afară, înfrigurate și atât de puțin reale. Se opresc cândva și pare că am uitat. Peste mai mult de o oră, este acum spre unu și jumătate, un zgomot infernal inundă strada. Sar din nou la geam: mii de faruri în culori
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Arm își luă încet gentuța de pe masă și se îndreptă spre ușă, cu ochii în lacrimi, fără ca el să se mai simtă în stare să-i mai spună ceva. În fotoliu, Bart gemu încet și se răsuci într-o parte, înfrigurat și însingurat. Atunci, în mintea sa, glasul lui Arm se făcu auzit, rostind cu tristețe: M-am tot chinuit să nu te mai caut. În fiecare zi, în fiecare ceas în care veneam către tine. Mereu ai învins. Azi a
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cât mai mulți, să fie purtat pe umeri. Urcat în balconul Primăriei. Și-ar fi făcut, trimfătoare, o căciulă din blana unui lup vânat de el. Lupii nu au venit nici a treia zi. Oamenii murmurau. Străjile erau obosite și înfrigurate. Jandarmii râdeau de neghiobia tuturor; femeile, rămase cu greul casei - bărbații umblând creanga prin târg -, ocărau în gura mare. „Vânător! Să-l ia dracu’!” „Un scârbavnic!” „Așa păcăleală...” „Ce păcăleală, batjocură!” „Să ne lase-n pace veneticu’!” „Mă piș în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]