227 matches
-
SUFLET VERDE Mi-am deschis dintr-o privire calea către nesfârșit Îmi priveam ochiul privit dincolo de labirint Și vedeam ce nu se vede recitând încet din Vede atmanul de suflet verde irisul curbat în sine înfrunzindu-se de tine înspre zorile-ți senine .
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1602]
-
slavă. 27. Atunci va trimite pe îngerii Săi și va aduna pe cei aleși din cele patru vînturi, de la marginea pămîntului pînă la marginea cerului. 28. Luați învățătură de la smochin prin pilda lui. Cînd mlădița lui se face fragedă și înfrunzește, știți că vara este aproape. 29. Tot așa, cînd veți vedea aceste lucruri împlinindu-se, să știți că Fiul omului este aproape, este chiar la uși. 30. Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta pînă nu se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
care nu mai exista de ani de zile, mi-a fost greu să-mi explic, chiar și mie, de ce venisem. De ce stă În stradă și privește nedumerită geamul până la care ajung crengile platanului? Ce bine știe cum Înaintează umbra crengilor Înfrunzite de la ceas la ceas, acoperind pe rând colțurile camerei ei, la această vreme de sfârșit de aprilie... Când deschide geamul, crengile Înfrunzite Îi intră În odaie cu mirosul de verde, melodios, cu lumina aurie, catifelată, Sonate für Klavier und Violine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
retraseră, nu tăcuți sau aparent rușinați, ci strigând chiar mai tare și pretinzând că indigestia lui Baba era vina celor care se certau cu ei. Sampath își aminti de extazul său timpuriu din livadă. Fusese o poveste de dragoste: cum înfrunzise și înflorise, cum îi străluceau pe chip bucuria, sentimentul de plin. Își aminti, privind resturile colecției sale, cum petrecuse ore întregi înșirând coliere de păstăi în jurul său. Cum își pusese flori în spatele urechilor, cum le sorbise nectarul. Desfăcuse păstăile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
adesea îi sunt martore: Feronerii ușoare în mistice ogive / Se-arată rar mirărilor duium...; Potecile sub talpă subțiri a disperare / Mai roase de la pasul ce gândul l-a-nsoțit / Vor lumina-n vitralii și-n false calendare, / Când sunetul de toacă va înfrunzi la schit. Ochii, pleoapele, gura, genunchii, trupul tot sunt mărci metonimice ale prezenței iubitei în gândul îndrăgostitului, amintite și implicate în demersul lui cognitiv, indus și condus de iubirea dominatoare: ...de gura ta mă las încet șoptit...; Tăceri adorm genunchii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
slavă mare. 28. Cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, să vă uitați în sus, și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie." 29. Și le-a spus o pildă: "Vedeți smochinul și toți copacii. 30. Cînd înfrunzesc, și-i vedeți, voi singuri cunoașteți că de acum vara este aproape. 31. Tot așa, cînd veți vedea întîmplîndu-se aceste lucruri, să știți că Împărăția lui Dumnezeu este aproape. 32. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
următoarea lună, Mai geroasă dar senină Și sunt veselă mereu Februarie... numele meu! Început de primăvară Iarna se retrage iară, Iar copiii-s fericiți, Martie eu sunt să știți! Voi ieși și eu în față, Prin livezi flori si verdeață Înfrunzind câmpiile, Mă înclin... Aprilie. Peste tot doar păsărele Venind de pe drumuri grele. Toți salută mândrul crai, Numele lui este Mai. Este foarte cald afară, Deci înseamnă că e vară. Coroniță cu mândrie Poartă pe cap Iunie. De ce-i spune lui
Lunile anului by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83643_a_84968]
-
Ei le-au zis după cum le spusese Isus și i-au lăsat să plece. Au adus măgărușul la Isus, și-au aruncat hainele pe el, iar Isus s-a așezat pe el. Mulți își așterneau hainele pe drum, alții ramuri înfrunzite pe care le tăiaseră de pe câmpuri” (Mc 11,1-8). În povestirea acestui eveniment din viața lui Isus, evangheliile lui Marcu, Matei și Luca conțin episodul cu măgărușul. Două dintre aceste povestiri notează fraza stranie, prin care discipolii sustrag măgărușul, poate
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
o cântă trăgănat Codrului de legănat. Nime-n juru-i nu era Numai mierla fluera, Iară el se cobora Unde apa tremura. Cucul cântă, mierla-i zice: Ce cați tu, băiet, pe - aice? Zice codrul liniștit; M-am pus de am înfrunzit Pentru că tu m-ai dorit". Iară valurile sună Mișcătoare se adună, Pintre mrejele de frunze Cearcă soare să pătrunză, Ard în umbră la răcoare Petele scînteetoare 99 {EminescuOpVI 100} Și pe-a undelor bătae Varsă lumina văpae, Pe șiroaie limpezi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mânce oameni săraci; Mânce lupii pe dracul O nu mânce d-ortacul. 51 Tragănă, nană, tragănă, În frunza de păr galbănă, Că și eu mi-am trăgănat De frunza s-o legănat. 52 Codrule, codruțule, Dismorțește-ți apele Și grăbește de-nfrunzește Că drăguța te dorește. 154 {EminescuOpVI 155} 53 Vine badea de la plug Zicând în frunză de rug, Nana vine de la sapă Zicând în frunză de ceapă. 54 Ce mi-e drag mie în lume Cărările pin pădure Căpătând cu nana
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Numai d'o cărare-mi lasă Și-o șiruță de telechiu Să-mi semăn un pic de tenchiu. 222 Eu mă duc, codrul rămâne, Frunza plânge după mine. 223 Pădure, dragă pădure, Sufletul să ți se-ndure, Ien grăbește de-nfrunzește: Multă lume te dorește. 237 {EminescuOpVI 238} 224 Codrule, codruțule, Dismorțește-ți apele Și grăbește de-nfrunzește Că drăguța te dorește. 225 Cântă puiul cucului La poalele nucului, Ș-așa-mi cântă de frumos De cădeau frunzele jos; Iar mai jos
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de tenchiu. 222 Eu mă duc, codrul rămâne, Frunza plânge după mine. 223 Pădure, dragă pădure, Sufletul să ți se-ndure, Ien grăbește de-nfrunzește: Multă lume te dorește. 237 {EminescuOpVI 238} 224 Codrule, codruțule, Dismorțește-ți apele Și grăbește de-nfrunzește Că drăguța te dorește. 225 Cântă puiul cucului La poalele nucului, Ș-așa-mi cântă de frumos De cădeau frunzele jos; Iar mai jos la rădăcină Cântă cuca cea bătrână, Ș-așa-mi cântă de cu foc De stau apele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cheea și vin iar cinci oameni de fier. - Ce vrei, stăpîne? - Până mâne dimineață să fie un palat tot de steclă, și poleit cu aur și să fie o cărărușă despărțită prin pomi ș-un pom să-nflorească, unul să-nfrunzească, unul să-i pice frunza, să nu fie doi de-un fel. Și cărărușa să fie de catifea cu iarbă de catifea. Și la fiecare pom să stee câte - un soldat cu sabia scoasă. Și paserile să cânte așa de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Capitolul 6 Ierusalim, luni, 7.27 p.m. Strada era blocată, pe ambele părți erau parcate mașini cu roțile din spate urcate pe trotuar. Era un cartier cu reputație bună, Maggie putea să-și dea seama de atâta lucru: copacii erau înfrunziți, mașinile - BMW-uri și Mercedesuri. Șoferul se chinuia să treacă, în ciuda discretului steguleț american ce flutura pe capotă. Vremea se răcise la DC. Aici era cald chiar și seara târziu; copacii răspândeau un miros dulceag, lipicios. Aleea din fața clădirii era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în poarta mănăstirii. Acum bătea nebunește, iar Zogru o vedea de departe, ca pe o siluetă mică și agitată, izbind cu pumnii poarta mănăstirii, țipând și trăgând din când în când de șnurul gros al tălăngii. De jur-împrejurul lacului se ridicau înfrunziți copacii, iar printre coroanele lor se vedea cerul cețos al dimineții. Pe mal, la piciorul podului, între doi stejari tineri, stătea Talpă. Era încremenit, cu buzele albite și ochii holbați. Se ținea în șeaua calului, fără să-și simtă picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ploaie-ndârjită cu șiroaie la streșini - tulbure vreme Noiembrie - lumina arțarilor în liniștea clipei Troiță cu ochi triști de Crist și-un mic buchet de nu-mă-uita Durerea trecutului scânteie-n prezent - sideful perlei Vuietul mării - și peste el țipătul pescărușului Înfrunzind strada o tornadă de șofran - copacii sunt goi Pălită-i luna prinsă-n vârful geamiei - vântul muzein Floarea soarelui înflorită-n rigolă - strop de lumină Prinzând în triluri și razele de soare - rândunelele Canichul în parc fluturând urechile - doar el
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
a decis să citească o carte, care îi părea din ce în ce mai interesantă cu fiecare pagină parcursă. Astfel, povestea începea cu descrierea unui copac, un copac bătrân de sute de ani, ce se afla la marginea unei păduri. Primăvara, când pădurea era înfrunzită și parfumată de mirosul floricelelor, copacul era uscat, lipsit de frunze. Iarna, când zăpada cristalină împodobea arbuștii golași, acel copac era înfrunzit și plin de floare. Oamenii se întrebau cum de era posibil și au decis să-l taie, gândindu
Un suflet special. In: ANTOLOGIE:poezie by Cecilia Mariciuc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_681]
-
un copac bătrân de sute de ani, ce se afla la marginea unei păduri. Primăvara, când pădurea era înfrunzită și parfumată de mirosul floricelelor, copacul era uscat, lipsit de frunze. Iarna, când zăpada cristalină împodobea arbuștii golași, acel copac era înfrunzit și plin de floare. Oamenii se întrebau cum de era posibil și au decis să-l taie, gândindu-se că e un semn rău. Însă un bătrân înțelept a întrebat ce motiv au să taie acel copac, spunându-le că
Un suflet special. In: ANTOLOGIE:poezie by Cecilia Mariciuc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_681]
-
filială, au sosit și cei doi, cu mașina. La suprafață, focul era considerat a fi stins. În adânc, Însă, creștea vulcănește. La o următoare Întâlnire, prin pădure, Victor, dușmănos, Îi aruncă, lui Ion, În obraz: mârlanule! Ai vrut să mă Înfrunzi! Na! Că ai dat greș! Te-ai potolit? Să te potolești, că, altfel, permanent o să dai greș. Cu mine n-ai sorți de izbândă, mârlan puturos ce ești! Sictir din ochii mei! Ion a tăcut. Și-a continuat calea, cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
stricăciune la înmormântare, ci ne folosim de un obicei vechi și bun, acela al îngropării. Întreaga natură, spre mângâierea noastră, arată învierea viitoare. Soarele apune și răsare. Stele dispar și reapar. Florile se usucă, dar renasc. Arborii, chiar cei bătrâni, înfrunzesc din nou. Semințele, dacă nu sunt stricate, dau rod. Așa e și cu corpul nostru în lumea aceasta, ca și cu arborii, care iarna își ascund verdeața sub o aparentă uscăciune. 111 De ce s-ar grăbi să rodească iarăși și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nou. Semințele, dacă nu sunt stricate, dau rod. Așa e și cu corpul nostru în lumea aceasta, ca și cu arborii, care iarna își ascund verdeața sub o aparentă uscăciune. 111 De ce s-ar grăbi să rodească iarăși și să înfrunzească în toiul iernii? Așa trebuie să așteptăm și noi primăvara corpului. Știi că aceia care-și cunosc sufletul apăsat de greșeli și-ar dori, mai degrabă decât ar crede, să nu mai fie nimic după moarte, căci ei vor mai
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
avut aceleași jucării și Vinicius n-a dat niciodată dovadă că ar fi mai breaz decât Julius. Iar acum... Julius suferea cumplit. Într-o frumoasă zi de primăvară, când natura s-a trezit din somn, pomii din curtea primitoare au înfrunzit, iar păsărelele ciripeau, Julius Zimberlan a avut marea revelație: "Păi, până să se fâțâie Remus B. Papadopol cu automobilul său, am fost foarte mulțumit cu vechea sa mașină. Care-și făcea conștiincios datoria, cu care m-am obișnuit și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
avut aceleași jucării și Vinicius n-a dat niciodată dovadă că ar fi mai breaz decât Julius. Iar acum... Julius suferea cumplit. Într-o frumoasă zi de primăvară, când natura s-a trezit din somn, pomii din curtea primitoare au înfrunzit, iar păsărelele ciripeau, Julius Zimberlan a avut marea revelație: "Păi, până să se fâțâie Remus B. Papadopol cu automobilul său, am fost foarte mulțumit cu vechea sa mașină. Care-și făcea conștiincios datoria, cu care m-am obișnuit și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
fi foarte periculos pentru neinițiați. Acum eram aproape eu însumi. Copacul era în dreapta eșichierului politic. Am întins sceptrul către el. Lucram cu lumină și cu iubire, pe care mi le dăruise Moș Crăciun în fapt de seară. Minune: copacul a înfrunzit, apoi a înflorit, apoi a făcut fructe, bogăție de fructe, cu care am îndestulat masa de Crăciun (a fost contribuția mea), de-au mîncat mesenii și s-au veselit frumos. Eram mîndru de copacul meu. De atunci îl țin sub
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
s-a îngemănat neoliticul cu Antichitatea, am ajuns la sfârșitul procesului de fuziune. Din melanjul genetic perpetuu produs vreme îndelungată, s-au desprins, din rândul popoarelor indo europene, traco ilirii care s-au așezat în Balcani. Din această ramură a înfrunzit și înflorit neamul geto dacilor care și-au întins stăpânirea în întreg spațiul românesc și chiar, în anumite momente istorice, peste hotarele lui. Este punctul în care putem discuta de modelarea definitivă a întregului ansamblu genetic rezultat din cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]