227 matches
-
o odăiță din mansarda doamnei Lidia Unaniam, cu Nichita, odăiță în care el, uneori, își invita colegii de la redacția României literare unde lucra atunci. într-o vară când toți pomii din curtea de pe strada Grigore Alexandrescu numărul 28(?) erau bogat înfrunziți aruncând umbre mișcătoare pe cimentul gri din fața casei în care locuia familia Aurel și Stela Covaci, mă întorceam de la cursuri decisă să mă strecor pe furiș, să nu mă vadă nimeni și să mă arunc imediat în studiile de lingvistică
Frații serafimi by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/10018_a_11343]
-
binelui”; „Aș vrea (...) să-mi amintesc anonimatul”. „Încerc să pipăi golul din fereastră,/ dar mi se pare mai gol cel din oglindă,/ în care-s mai puțin, tot mai puțin”. O descripție melancolică a unei case pe acoperișul căreia „au înfrunzit țiglele”, ale cărei ferestre prăfuite „nu se mai uită nicăieri”, emanînd „un miros de singurătate prelungă”, în rafturile căreia „dorm biografii și războaie”, nu face decît să extrapoleze simțămîntul auctorial al autoinsatisfacției. Avem a face cu o penitență. Atracția lui
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
șochezi eventual prin fel de fel de chestii extravagante, dezvăluiri, mărturisiri formidabile... De exemplu, să le zici că, de atâta iu- bire, într-o zi, primăvara, ți-ai luat frumos iubita și ți-ai atârnat-o de un copac ca să înfrunzească, să dea și ea frunze, flori, nu știu cum, și că, de atunci, deodată, te-ai apucat de scris... Și scrii și tot scrii și ai ajuns celebru, gata să iei și premiul Nobel... Ori să-i frapezi cu un citat, scandalos
Cum devii scriitor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14570_a_15895]
-
a "tradiționalismului tematic". Importante i se par la Negoițescu "reabilitarea" lui Macedonski, Șt. Petică, Mircea Demetriad, Mihail Săulescu, Dimitrie Anghel și "abilitarea" lui Mihai Beniuc și Șt. Aug. Doinaș. Prilej de teoretizări pe marginea ideii de jurnal a aforismului care "înfrunzește" seducător. "Caietul albastru" al lui Nicolae Balotă îi alimentează însă și tentațiile de a lua în răspăr mărturisirile cabotine ale diaristului. Despre amplul poem, "Anul 1940", de Nicu Caranica, publicat la editura "Eminescu" în 1997, (volum apărut cu mulți ani
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
hîrjoana de cotoșmani (moi și rotunzi, pe cît îi arată desenele roșietice, de ,însoțire"), găsește loc și conversația să lăstărească: ,Sau ai plecat demult și ai lăsat/ o piatră, asemeni trupului de grea/ și-aștept la capăt de pămînt/ să înfrunzească verzi silabele pe ea." Despre una, despre alta, de viață, simplu, chiar dacă în versuri: ,cineva-n grădini a-ntins lăicerul/ și vecina a născut o fată". Poezia cotidianului scandat. Declamat. Bas: , Îmi vor da binețe serioși și gravi, / cu șapca
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
luna, căci și ele sunt o privire. Și m-aș fi putut face înțeles altfel, nu cu aceste cuvinte care mă îndepărtează de mine însumi. Aș fi putut vorbi nu cu propoziții, ci cu iarba care înverzește, cu pomii care înfrunzesc, cu apele care curg, cu lumina care crește, și scade, și iar crește". Așa să fie? Credem că nu avem a face cu un simulacru. În asemenea rînduri, scriitorul realizează o convergență confesivă cu atîția neadaptați neîndoielnici ai domeniului, modești
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
cântărești nici cât o petală de trandafir Stele nebune Prin nesfârșite tăcutele bezne cosmice sunt stele nebune care străbat lumi și pustiuri stele abia pâlpâind deasupra iadului nostru cel de toate zilele și nopțile în care se-aud sorii neputinței înfrunzind Când noaptea își trage-n tăcere obloanele peste cei singuri peste inocenți victime și călăi cu vesela cruzime a revoluțiilor împrăștiind cenușa martirilor Lângă inima ta enigmatic cufundată-n muțenie se zbenguie acum fluturele de noapte nepăsător ca adevărul morții
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
Ploaie-ndârjită cu șiroaie la streșini - tulbure vreme Noiembrie - lumina arțarilor în liniștea clipei Troiță cu ochi triști de Crist și-un mic buchet de nu-mă-uita Durerea trecutului scânteie-n prezent - sideful perlei Vuietul mării - și peste el țipătul pescărușului Înfrunzind strada o tornadă de șofran - copacii sunt goi Pălită-i luna prinsă-n vârful geamiei - vântul muzein Floarea soarelui înflorită-n rigolă - strop de lumină Prinzând în triluri și razele de soare - rândunelele Canichul în parc fluturând urechile - doar el
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
a decis să citească o carte, care îi părea din ce în ce mai interesantă cu fiecare pagină parcursă. Astfel, povestea începea cu descrierea unui copac, un copac bătrân de sute de ani, ce se afla la marginea unei păduri. Primăvara, când pădurea era înfrunzită și parfumată de mirosul floricelelor, copacul era uscat, lipsit de frunze. Iarna, când zăpada cristalină împodobea arbuștii golași, acel copac era înfrunzit și plin de floare. Oamenii se întrebau cum de era posibil și au decis să-l taie, gândindu
ANTOLOGIE:poezie by Cecilia Mariciuc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_681]
-
un copac bătrân de sute de ani, ce se afla la marginea unei păduri. Primăvara, când pădurea era înfrunzită și parfumată de mirosul floricelelor, copacul era uscat, lipsit de frunze. Iarna, când zăpada cristalină împodobea arbuștii golași, acel copac era înfrunzit și plin de floare. Oamenii se întrebau cum de era posibil și au decis să-l taie, gândindu-se că e un semn rău. Însă un bătrân înțelept a întrebat ce motiv au să taie acel copac, spunându-le că
ANTOLOGIE:poezie by Cecilia Mariciuc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_681]
-
șiruri de trunchiuri groase și înalte de frasin, înfipte adânc în pământ la intervale egale. Trunchiurile se prelungeau cu câte un mănunchi format din opt ramuri, lungi de câțiva metri, constituind armătura de boltă gotică. Butașii prinseseră rădăcini și înmugureau, înfrunzeau și înfloreau în fiecare primăvară. Coloanele, colonetele, stâlpii, capitelurile, pilaștrii, ogivele și arcadele edificiului se ornamentau cu lăstari, cârcei, frunze și flori, creând bolți naturale, înfrunzite și răcoroase, ca niște boschete enorme. Mozaicul pardoselii era el însuși o alternare savantă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de ghirlande putrid luxuriante ale acestei proze ce se constituie nu arar în propria paștișă, cu descripții de vise ale unor peisaje sau de peisaje ale unor vise, cu pilaștri, cascade, coloane ce se vădesc a fi trunchiuri de arbori înfrunzind în vaste bolți de catedrale. Plăcerea de a nara a autorului este enormă, emisia, licitarea, insațiabile, coșmare agonice admit instantanee paradisiace, în perenul sentiment al unei iremediabile rătăciri. Poate fi la mijloc intenția auctorială de a fascina, poate fi un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
slavă. 27. Atunci va trimite pe îngerii Săi și va aduna pe cei aleși din cele patru vînturi, de la marginea pămîntului pînă la marginea cerului. 28. Luați învățătură de la smochin prin pilda lui. Cînd mlădița lui se face fragedă și înfrunzește, știți că vara este aproape. 29. Tot așa, cînd veți vedea aceste lucruri împlinindu-se, să știți că Fiul omului este aproape, este chiar la uși. 30. Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta pînă nu se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
de reali par norii, suflați de-a lungul cerului de vântul întunecat și pătimaș, răsfrânți în tabla caldă a tramvaielor și-n bovindourile din acoperișul Universității! Cât de mângâietoare e lumina cea albă alunecând de-a lungul obrajilor și cum înfrunzește, în aerul fierbinte al cărnii tinere, sistemul arterial, mustind de dorință, vis și adrenalină! În exaltarea primăverii, Maria, fata simplă de la periferie, aproape trecută de vârsta măritișului, simte că l-ar putea iubi pe puștiul stângaci de lângă ea, al cărui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vina sa - acesta fuge, el îl împușcă. Unul tânăr - item. El vine la mănăstirea de piatră * și cere ș-acolo dezlegare. Preoții îi spun s-aștepte și pîn-atuncea să ude bățul cel uscat. Trec ani. Bătrân, slab și gârbov - au înfrunzit bățul. El îl scutură, rămân numai două mere - e tatăl și maica sa. El cade mort. [ACTUL I] 2254 (Suceava. O sală frumoasă gotică, ferești înguste. În stânga spectatorului, în prosceniu, tronurile Domnului și a Doamnei; în dreapta, în semicerc, stau boierii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
idee; a intrat la o idee? Fandacsia e gata; ei! și după aia, din fandacsie cade În ipohondrie. Pe urmă, firește, și nimica mișcă.” Sonata quasi una fantasia În miez de noapte. Astăzi nu prinzi Europa Liberă. 2 mai Au Înfrunzit stejarii. Nopțile se scurg greu. Nu mai Încap În nici o rigolă. Am presimțirea unor vremuri tulburi. 10 mai Concertul nr. 1 pentru pian de Beethoven. Noaptea alergi spre o margine de București. Ascunzi În hornul unei sobe o revistă Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ocupați să se vândă între ei, iar eu tot aici, în port, în toate zilele de lucru. Duminica, la biserică și la cimitir. Au trecut Dunărea pe la Giurgiu în zorii zilei. Primăvara încă nu lăsase locul verii, deși codrul era înfrunzit și lanurile erau verzi ca mătasea. Soarele ardea, era vremea cireșelor și doamna Ilinca își dorea să ajungă cât mai grabnic acasă la Mărgineni, dar porunca de la vodă le-a fost înmânată într-un răvaș semnat: Ioan Șerban Cantacuzino Basarab
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în pădurea Cotrocenilor. — Să trecem dincolo, să ne înfundăm în lăstăriș, oprim caii, îi țesălăm ca să se usuce și-ți spun ce am de spus, că nu rabdă... Drumul, un fel de scurtătură, nu era deloc curățit, primăvara încă nu înfrunzise lăstărișul și crengile lăsate făceau anevoie călăritul. Opriră. Descălecară. Turculeț desfăcu chingile șeilor, scoase dârlogii la amândoi caii, îl acoperi pe Breazu cu macatul turcesc pe care îl prinse în curele pe dedesubtul burții și fluieră într-un anume fel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tumefiată sprâncenele zbârlite se arcuiră și mai tare. — M-aș fi rugat și eu! — De asta am vrut să te văd. La noapte se schimbă. — Ce se schimbă? — Toate. La noapte pleacă iarna și vine vara. Se leagă rodul pomilor, înfrunzește codrul. La noapte vine Sângiorz călare pe cal alb și sfințește totul. Dacă nu mă fac bine la noapte, nu mă mai fac niciodată! Te chemasem să-ți spun că vreau să plec la Mogoșoaia să mă spăl cu rouă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Stăteau unul lângă altul, cu brațele sub cap, întinși în iarba fragedă, presărată cu flori sălbatice, privind cerul de un albastru pur, fără urmă de nori, și așteptau să vadă primele stele răsărind. Un stejar bătrân își întindea protector crengile înfrunzite deasupra lor și pădurea umplea aerul cu miresme vii, de primăvară. Locurile respirau acum liniște și pace. Vilegiaturiștii agitați și zgomotoși, veniți să petreacă la iarbă verde ca pe vremuri se răriseră, iar muzica de la cabana cu restaurant din apropiere
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
slavă mare. 28. Cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, să vă uitați în sus, și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie." 29. Și le-a spus o pildă: "Vedeți smochinul și toți copacii. 30. Cînd înfrunzesc, și-i vedeți, voi singuri cunoașteți că de acum vara este aproape. 31. Tot așa, cînd veți vedea întîmplîndu-se aceste lucruri, să știți că Împărăția lui Dumnezeu este aproape. 32. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
apropia Paștele, cu deplasarea întregii familii la Bucura și Petre plecă cu mașina plină de "lenjeria fină" achiziționată de Camelia, un serviciu de tacâmuri, fețe de masă și câteva "aparate de menaj". În livadă, pomii ce-i plantase începură a înfrunzi, îl cuprinse o nemărginită bucurie, pe care nu avea cu cine s-o împărtășească. Avea pruni, meri, peri, cireși, caiși... De sus, de pe verandă, când privea în vale satul, vedea livezile albite de floare. Era o priveliște mirifică. Seara era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
leului, regina nopții... Se bucura de pe acum de bucuria Anei când va vedea florile. În toamnă mai apucase să planteze, de o parte și de alta a cărăruii de la poartă, butași de trandafiri aduși de la București, care acum începuseră a înfrunzi. Deci avea livadă, avea grădină, avea trandafirii... Mai avea televizorul și computerul... Nu se omora cu privitul la televizor, nu-l interesa circul din fiecare zi, din fiecare seară. Își zicea că de la Caragiale nu se schimbase mai nimic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
grădină... și bem o cafeluță... Și Lebedev îl trase pe prinț de mână. Ieșiră din cameră, traversară curtea mică și intrară pe o portiță. Într-adevăr, aici era o grădină foarte mică și foarte drăguță, în care, datorită timpului frumos, înfrunziseră toți copacii. Lebedev îl așeză pe prinț pe o bancă verde din lemn, la o masă verde, cu picioarele înfipte în pământ, ocupând locul din fața lui. Peste câteva clipe veni și cafeaua, pe care prințul nu o refuză. Lebedev continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu mă mai întorc, înțelegi? Există un point non-retour și eu am trecut de el, înțelegi? Acum când știu cum arată primăvara, nu vreau s-o mai fac!“ El tăcea scormonind cu vârful pantofului în nisip. Copiii chiuiau, arborii erau înfrunziți, zburau păsări mici, mame tinere împingeau cărucioare, de undeva se auzea o horă năbădăioasă. „Nu știu ce simți, acum cred că încep să înțeleg, m-ai luat prin surprindere și pe mine. Eram convinsă că o să te lase totul rece, poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]