681 matches
-
încurcat de-a binelea. Odată, mai mulți dintre noi au refuzat să mănânce, ceea ce le-au și raportat gardienilor. La care el a bătut de șapte ori, din care toată lumea a înțeles gră-tar-cu-car-tofi-pră-jiți, dar însemna nici-ar-pa-caș-nici-var-ză, o săptămână, porcilor. Deci înfulecam fasolea și mă uitam pe hartă. Dincolo de granițe nu era nimic pe ea. În dreptul liniei punctate, râurile secau, iar drumurile se terminau. Țara era înconjurată de hârtie albă, pașnică. La ce bun vecinii, când e loc destul și aici, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
foarte clar. Ăsta-i cusurul tuturor femeilor, cum se simte bărbatul bine împreună cu prietenii, apar și îl iau acasă. Lasă-l, dragă, să cinstească un pahar cu mine, dacă tu nu vrei nici măcar să guști! Ce, aici nu are ce înfuleca? No, uite, masa e plină de mâncare! Iar dacă vrea să doarmă, fii sigură că voi găsi și un pat pentru el. Nu-l băga în seamă, spuse Ileana, e beat. Ba nu sunt beat de loc, o contrazise imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a lipsit nici faimoasa corabie Vasa, scoasă din mîl după secole, conservată acum ca o mumie faraonică. Într-o seară, după spectacolul cu Sonata duhurilor de la Teatrul Național, gazda mea m-a condus la bibliotecă. Abia de am reușit să Înfulec un sandviș Într-un expres. Era ora unsprezece, biblioteca Închisă. Cu toate astea, doamna Johanson Îi arătă portarului o anume legitimație, drept care el ne lăsă Înăuntru, mormăind ceva În barbă. Ținea În mînă o verigă imensă cu chei, ca cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Cum numele Îi părea cunoscut, a intrat și s-a așezat pe un taburet Înalt. — O sundae de ciocolată, i-a spus el unui negru. — Jiggah dublu de ciocolată. Altceva? — Da, cred că da... — Chiflă cu șuncă? — Da... bine. A Înfulecat patru chifle, găsindu-le savuroase, și a consumat Încă un jigger dublu de ciocolată Înainte de a-l cuprinde un sentiment plăcut de detașare. După inspectarea grăbită a pernițelor, fanioanelor și fetelor Gibson Înșirate pe pereți, a ieșit din local și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pâine cu mujdei și câte un pahar de vin și stătea de vorbă cu ei ca un pastor, le spunea ce e bine și ce e rău, ăia se uitau la el și ziceau că da, este corect, așa trebuie, înfulecau pâinea și beau vinul, apoi ieșeau, Dumnezeu știe cu ce gânduri. Schumann rămăsese în pragul ușii, le spunea la revedere și să aibă grijă de ei, apoi, când a ieșit și ultimul, s-a întors către mine cu o față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și că mă stăpânesc să nu le pun în practică. În fundal, Anna pândește ce‑a mai rămas din sandviș. Ți‑am adus și ție unul, îi oferă Sophie. Cu pește și ceapă, așa cum îți place. Grozav! După ce și‑a înfulecat jumătatea de sandviș, Anna se duce direct la closet și‑și bagă un deget pe gât. Dă tot afară, doar că în ordine inversă, hering marinat și ceapă. Anna privește cu interes voma și trage apa. Are impresia că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sunt nimic. Pocnesc din lesă, dar cățeii nici că se sinchisesc. Nimeni nu mai ascultă de foștii soldați și nici ei nu mai au cui să se supună întru totul. Din păcate autoritatea s‑a dus pe apa sâmbetei. Hans înfulecă mai multe tartine cu margarină și‑și studiază o buclă de păr în vechea oglindă de bărbierit, care cică ar fi aparținut tatălui asasinat. Nu începe iar cu poveștile tale despre lagăre de concentrare, că mi‑ai împuiat capul. Vizavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prudență, comandantul Aciobăniței cufundă lingura în lichidul roșietic, o duse la buze și gustă: nimic. Avea un gust cu nimic deosebindu-se de alte gusturi obișnuite de ciorbă. Ce ciorbă e asta? — Ciorba nr. 3, răspunse tânăra mediocră de vizavi, înfulecând deja cu poftă. — Și - spuse comandantul răscolind cu atenție prin farfurie - pe ce bază e făcută? — Cum pe ce bază? spuse ușor contrariată tânăra. Pe bază de rețetă. Comandantul Aciobăniței mai învârti de vreo două-trei ori prin farfurie, căutând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cu maci, lumânărele galbene și de cicoarea albastră ce părea cioburi de cer senin de vară timpurie căzute pe pământ. Vântul poznașul îmi fâsâia pe la urechi, iar stâlpii de telegraf aliniați defilau în poziție de drepți pe marginea șoselei. Cocostârcii înfulecau viermi și broaște de prin mlaștini. Aș fi vrut să oprească motocicletă, să pot prinde un cocostârc pe care să-l iau cu mine. Cand ma auzea tata ce vreau, îi zâmbea compilice mamei. Odată, la insistențele mele, a oprit
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
exploratori, asemenea personajelor din cărțile lui Jules Verne cărora le dădeam viața. Dimineață, când soarele năvălea prin geamul mic al odăii, iar cocosul făcea vocalize, ne trezeam și alergăm în bucătărie unde, pe vatra caldă, ne aștepta ceva de mâncare. Înfulecam în grabă, apoi singure și fără griji începeam o zi minunată în care făceam tot ce ne trecea prin minte, știind că până seara nimeni nu ne va deranja joacă. Dorina Stoica imagine este preluată de pe web Referință Bibliografica: Acolo
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
colț, la intrarea înspre Lorong 16, dau de un restaurant pe care îl știam. Aici se mănâncă niște frigărui delicioase din carne de pui sau de vacă. Proaspete, făcute pe grătar la foc de mangal. 40 de cenți singaporezi bucată... Înfulec zece! Minunate. Dar cam mititele. Cam două-trei îmbucături una. Beau o băutură răcoritoare dintr-o nucă de cocos și o iau din nou la picior. Încă nu mi-e somn, așa că opresc un taxiu, mă așez desigur pe bancheta din
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
se îmbulzea... cântărea, mirosea... Apoi un casap cu un cuțit de măcelar despica fructul, desigur după ce-l plăteai... și îți oferea conținutul acestuia într-un container de plastic. Toți se repezeau la câte o masă fără scaune și în picioare înfulecau de parcă dădeau turcii la gura lor. Nu tu tacâmuri, nu șervețele. Mâini cu pielea galbenă, neagră, cafenie sau albă, infingeau degetele în pulpa moale și gălbuie și apoi, după ce înghițea conținutul, plescăiau de plăcere! Mă așez și eu la rând
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
E bărbat în toată firea. Cu nuia fermecată...ucenic la moară...mâine-poimâine o să fie mecanic de ispravă...Ce, copil? Hai, ia spune, domnule, cum te faci mecanic cu nuiaua asta fermecată? Și a început să povestească Tudorel...Cu gura plină, înfulecând scovergi după scovergi și bând înghițitură după înghițitură, spre uimirea domnului Ștefănescu. Despre nea Ghiță, despre neamț, despre Arapul cel rău care l-a lovit peste degete cu cheile fixe ca să le cunoască...Apoi despre armăsarii cei negri ai domnului
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
au și glumit pe seama asta când tanti Florica și tanti Rada le-au spus că sunt de sufletul morților. - Tot suntem noi în plină criză! N-am mai mâncat de mult așa pomană! Hă, hă, hă! Au început toți să înfulece întâi coliva care le plăcu mult și chiar o lăudaseră, fiindcă tanti Rada făcea o colivă ca o prăjitură, așa de bună la gust, era. După ce s-au asigurat că le place coliva, miniștrilor, cele două au plecat repede ca să
CRIZA (SCHIŢĂ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360898_a_362227]
-
nu mințea, și era un om de ispravă, regina intenționa să-i încredințeze o misiune deosebit de importantă. Iată că s-a întors și slujitorul trimis să cerceteze existența galeriei pe sub zidul cetății. Între timp, Tragodas fusese invitat la masă și înfuleca lacom din bunătățile care i se puseseră cu generozitate în față. Slujitorul anunță că galeria aceea există cu adevărat, doar că e atât de îngustă și de întunecoasă, că nimeni n-ar cuteza să se strecoare prin ea. Regina consideră
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
aduse strachina cu ciorbă de pasăre și pâinea de casă și le așeză pe masa din polatră. Victor luă cuțitul și își tăie o felie zdravănă din pâinea cu coaja groasă și arsă de vatră, se închină și începu să înfulece grăbit din zeama grasă și gustoasă ce aburea în strachina de lut ars. - Ai tăiat cocoșul porumbac? O întrebă Victor pe soție. - Da, că se bătea tot timpul cu cel roșcat și nici nu lăsa găinile în pace. Mai mereu
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
dacă o să mă devorez și pe mine ...și, ca poetul acela stelar și flamand în urmă-o rămâne un câine la lume lătrând, o hiena hulpava, visătoare printre feline - dar eu cred că-mi ajunge și-un nor să-l înfulec că pe mărul cel ros - o, norul ce-n pântecu-i se zbate-un cocos, și cântă, abstract și etern, în pridvor. Referință Bibliografica: ELOGIU COCOSULUI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248, Anul I, 05 septembrie 2011. Drepturi
ELOGIU COCOŞULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364620_a_365949]
-
327). George Gâtlan își rupe versurile de la gură și oferă dezinvolt cititorului porții consitente de umor semivoluntar: “îți mestec numele/literă cu literă/o foame îmi astâmpăr/păcălind un dor/poate așa/o să mă satur și eu/vreodată de tine/înfulecând la patul gol/răbdări prăjite” (“Micul dejun (la pat”), pag. 334). Delia Stăniloiu se îndreaptă cu...mers de felină spre poezia de la capătul poeziei, decojindu-și trăirile într-o manieră vindicativă: “Nu mă mai satur/privindu-te/cum pășești/prin sentimentele
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
obosiți de salturile peste obstacole dărâmam garduri care ne blocau ritmul adunam cursivitatea rimelor le sorbeam meticulos să ne ostoim setea idealul părea foarte departe numai voința de a fi împreună minimiza dorința de a abandona cursa infinită în iluzoriu înfuleca bucăți de timp pe care viața ni le servea cu porția la masa vânătorilor de zile e seară călcăm într-un gol existențial așa că ar fi bine să odihnim gândurile 20.07.2014 lasă îngerii n-ai cum să judeci
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
fosfați, iar Timona era o neîntrecută maestră a demonstrațiilor referitoare la muratul verzei, la coptul vinetelor pentru zacuscă, sau a fiertului leșiei pentru săpun de casă, secrete pe care, generoasă, le destăinuia bunei sale prietene, Hilduța. Foarte receptivi, nemții asudau înfulecând și spuneau tot timpul ia, ia, ia, semn că pricepeau la fix tot ce auzeau și erau deosebit de interesați să ducă cu ei, acolo-n Germania, aceste cunoștințe de adevărați inițiați... Pe scurt, după exact o săptămână (aici se poate
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
ei să treacă în trupurile lor, oțelite în focul bătăliei. Privitorii, ceva mai liniștiți acum, se buluciră, înjurând cu obidă și necaz, spre cârciumă, pentru a împleti firele legendelor viitoare. Vajnicii luptători cu sângele încă neînchegat pe ei sfâșiau și înfulecau mârâind hălci din trupul destul de fraged al purcelușului de porc mistreț, unul de cam cinci kilograme, care avusese neșansa de a se rătăci de turmă și de a intra în conflict teritorial cu oamenii. Iar acum înmiresma îmbietor aerul curat
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
de pământ de la rădăcina unui stejar cu coroana stufoasă, așteptând cu înfrigurare ivirea zorilor. Încet-încet ochii li se împăinjeniră și adormiră. Când se treziră, după câteva ore de somn, soarele era deja sus. Înviorați de răcoarea dimineții se dezmeticiră repede, înfulecară în fugă câte un sandvici, apoi se afundară în pădure ca nu cumva vreun trecător să le dea de urmă. Nici unul dintre ei nu dorea să-și amintească de cele petrecute în toiul nopții, deși damele erau curioase să afle
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
muncitor, Dumnezeu nu ajută decât pe acei care se ajută singuri. Și cum te poți ajuta singur? Păi ducând la gură îmbucătura cu propria mână nu aceea a servitorului lingușitor care, între două bucăți care ar ajunge în gura ta înfulecă din belșug din porția ta indiferent dacă se cheamă impozit sau taxă. Referință Bibliografică: Raiul, Iadul și re-reîncarnarea. Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1254, Anul IV, 07 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate
RAIUL, IADUL ŞI RE-REÎNCARNAREA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349752_a_351081]
-
aduse strachina cu ciorbă de pasăre și pâinea de casă și le așeză pe masa din polatră. Victor luă cuțitul și își tăie o felie zdravănă din pâinea cu coaja groasă și arsă de vatră, se închină și începu să înfulece grăbit din zeama grasă și gustoasă ce aburea în strachina smălțuită din lut ars. - Ai tăiat cocoșul porumbac? o întrebă Victor pe soție. - Da, că se bătea tot timpul cu cel roșcat și nici nu lăsa găinile în pace. Mai
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
cu un gest încetinit. - Vrei să ne înțelegem, nu? - Ar fi de preferat. - Atunci, ce nu îți convine? Lacrimile izbucniră fără preaviz, provocate de tonul ridicat, de-a dreptul arțăgos. Nemulțumit de reacție, pufni supărat și o lăsă în pace. Înfulecă cu poftă animalică felia pregătită pentru ea, după care îi întinse sub bărbie cana din metal cu emailul sărit pe margini, din care aburea un lapte cu miros ciudat. Acum ar fi fost mai mult decât mulțumită dacă ar fi
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]