689 matches
-
hai să zicem ceva supă, ceva groaznic ... Dar nu la fiecare, ci la rând: la Începutul rândului s-a dat Într-un blid ceva mâncare și noi, cele cinci, am numărat din blidul acela unu, doi, trei, patru, cinci, am Înfulecat vreo cinci linguri, am dat mai departe la următoarea... deci era ceva groaznic. N-am ieșit deloc, tsăteam Închise acolo și, Într-o noapte, după cinci zile... Totul se Întâmpla noaptea, noaptea! Nu știam Încă ce și cum, habar n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vedere moral am Încercat să trăim aceste momente. Nu ne-am gândit la moarte - Eu, cel puțin, nu. Rația noastră de pâine era cam pentru o zi: o primeam seara și erau unii care o Împărțeau ca să aibă ce să “Înfulece” - dar nu exagerez, așa mică era. Când am auzit că o să ne ducă mai departe, repede mi-am mâncat rația de pâine, n-am pus la o parte. Seara ne culcam, cădeam În paturile noastre - de exemplu, În ultimul loc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
foarte supărat pe noi, rupse ea vraja, care în realitate nu se rupse deloc, să bem cîte-o țuică, poate îi trece." Și Petrică turnă și băurăm. O foame animalică, dar nu știu dacă tot atât de curată ca a animalelor, ne cuprinse, înfulecarăm, oricum, în tăcere, ca ele. În mod curios simțeam, adică mă uitam la puiul fript din mână și gîndeam: îl mănânc. Și gândul acesta rupse tăcerea: "Ei bine, Petrică, zisei, a sosit momentul, il est grand temps, când trebuie să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prăjituri și cafele, și mă invita, spunând că sânt plăcinte cu prune, specialitatea ei, fragede și pufoase. Privirea Matildei se înseninase, chipul i se spălase de îndîrjirea anterioară. Pusei volumul pe măsuță și într-adevăr, gustând din plăcintă, o și înfulecai, atât era de bună. Fata se întoarse cu o nouă tavă cu două cupe de cristal și cu o sticlă de șampanie. Matilda îi spuse să-și ia și ea un pahar, dar fata refuză: "Asta dă la mine amețeală
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la mine, uite-aici și începe... Tanti, uite ce-a mai făcut Nusia..." "Spune și el așa ca să nu zicem noi că e un bleg"', răspunse Matilda triumfătoare înainte de a fi triumfat, fiindcă nici Tasia nici ceilalți n-o urmăreau, înfulecau sarmale, pe care o fată, nu înțelesei cine era, o rudă sau o servitoare, mi le aduse și mie. "Băiatu-ăsta îl cunosc eu mai bine decât voi toți, reluă Matilda, de-aia ține la ea, fiindcă n-o iubește." "Parcă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pornit numitul Vasile avea să pună irezistibil stăpânire pe toți cei de față și că nu va înceta să vorbească până nu-l vor durea fălcile, când ne vom ridica și pleca. Ceea ce se și întîmplă. După ce termină cu prezentările, înfulecînd, mă ignoră, spunând că de altfel el îl cunoaște bine pe N.B., șeful meu de catedră, îi trimite din când în când pește și cîte-un purcel, fiindcă e prieten cu... care e cel mai bun prieten cu... unul din ăștia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o bucată uriașă de carne sângerândă, doar perpelită puțin pe deasupra, chateauhriand-ul a cărui simplă vedere îmi făcea greață, și printre înghițituri îmi povesti anecdota. Îi plăcea mâncarea, era chiar gras pentru vârsta pe care o avea și privirea lui căpătă, înfulecînd, o fixitate de înfometat. Mânca fără pâine, ceea ce mie mi se părea ceva animalic, fiindcă numai omul își combină hrana, în timp ce o felină sau un câine era la o distanță de milioane de ani de om, prin incapacitatea lor de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și că totul trecea ca și înainte prin flacăra ironiei lui necruțătoare, reviste de literatură, poeți, romancieri, critici literari din orașul nostru, dar și din capitală. Ne întîlneam tot la acea braserie și ne servea tot domnul Jenică, iar el înfuleca același chateaubriand și sorbea același număr de filtre care îl făceau la un anumit moment să înceapă să bâțâie din picior, în ciuda faptului că noua lui soție i le număra, acele filtre, cu reproș, că a băut nu știu câte și că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și eu tot pește am pregătit pentru felul următor. Ia vedeți, domnule Micu! Fiți atent!" Și într-adevăr aduse un uriaș crap, rumenit și cu un sos galben și garnisit cu ciuperci și legume. "E foarte bun, zise Micu uimit, înfulecînd cu poftă. Nu-i mai păsa de ciupercile, pe care le mesteca preocupat, savurîndu-le de data asta. Ne dați și nouă rețeta?" Rețeta e ce se vede, zise Matilda cu o modestie simplă: crap mare, sos de legume și untdelemn
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și fără un cuvânt părăsi încăperea. "Știi că pe urmă face migrenă care o ține trei zile la rînd", zise doamna inginer, cu un glas uscat, fără vreo căldură pentru fiica ei." Trebuie să iasă odată din copilărie, zise inginerul înfulecînd cu atâta poftă încît mereu îi rămânea mâncare pe la colțurile gurii. Peste șase luni naște și cum poate un copil să crească alt copil? De pildă acum, n-a mâncat nimic și o gravidă trebuie să mănînce." " Da' de ce nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care există și care continuă și după noi, în timp ce ticălosul e pedepsit să se sperie necontenit. De aceea îi e atât de groază să rămână singur în tăcerea odăii sale. Dacă mor, îi vine lui gândul, n-o să mai pot înfuleca și bea la nesfârșite petreceri, n-o să mai pot să țes intrigi împotriva altora, n-o să mai pot să-mi aduc în pat în fiecare noapte altă muiere. Ticălosul e legat de viață, nu "și-o trăiește", cum e el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un interes extraordinar să aflu deodată de la ea ce e tinerețea, ce e viața și ce-ar trebui să realizăm ca să avem dreptul să facem până târziu umbră pământului. Atacase sardelele, deci nu mâncase. O lăsai să înghită, apoi, în timp ce înfulecam eu însumi: "Ce se poate realiza? Serios! (Nu prea merg sardelele cu vin roșu!)." Astea sânt prostii, zise ea, am auzit că japonezii mănâncă dulcele înainte de masă, încep cu prăjiturile și pe urmă mănâncă orezul ăla al lor cu bețigașele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi văzute nicăieri. O să le ducem dorul o vreme și în cele din urmă o să le uităm. Faptul că Teatrul din Constanța îi poartă încă numele pare o fărâmă aruncată de la masa belferilor nepăsători și fără alte nevoi decât ce înfulecă ei acolo, o umilitoare concesie, iar lucrul acesta este nu doar emblema iraționalului, ci chiar revărsarea lui, indecentă, abuzivă, grotescă, peste viețile noastre ale tuturor. Noiembrie 2006 Riscurile militantismului Războiul în jurul simbolurilor religioase în școli părea să aibă cel puțin
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
decadent, acesta nu se poate atinge stând în pat și afectând nonșalanța - ar însemna să interpretăm greșit înțelesul cuvântului căutare. Pentru cei hotărât decadenți, micul-dejun este un eveniment. Nu încununează o călătorie, așa cum este cazul croissant-ului pe care îl înfuleci în stația de metrou, ci este el însuși o destinație. Într-o societate care înțelege mersul pe jos doar ca pe un mod de a ne grăbi la lucru, însăși ideea de a lua micul-dejun este un act de decadență
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
șarm, protestele lui Helen. Ar trebui să guști, Helen. Helen s-a holbat la el. —Eu nu mă ating de chestia asta. Arată revoltător. Tata, mama și Helen se uitau, cu răsuflarea tăiată și chipurile oripilate, la felul în care înfuleca Adam mâncarea. Era clar că așteptau să-l vadă dându-și duhul. Dar când, după vreo cinci minute, Adam era încă în viață și nu se rostogolea pe podea, ca o victimă a familiei Borgia, urlând să fie cruțat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Întâlnirea a eșuat“. „Însă nu trebuie să uităm“, observa Diotallevi, „că, după câte-mi spun mie creștinii, iezuiții ăștia erau oameni de fier, care nu se lăsau atât de ușor duși cu preșul“. „Ah, În privința asta“, zisese Belbo, „un iezuit Înfulecă doi templieri la prânz și doi la cină. Au fost și ei dizolvați, și Încă de mai multe ori, și toate guvernele din Europa s-au amestecat aici, și totuși ei rezistă și azi“. Trebuia să ne punem În pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Bennie era cel mai bun loc, pentru că el dădea mereu pe jos. Loot și Bootie fumau țigări de foi, stând pe vine la marginea taberei. Bătrânele care le dăduseră bolnavilor ceai de pelin erau bucuroase să Își vadă prietenii străini Înfulecând mâncarea pe care ele o gătiseră cu gândul la gusturile lor americane. Îl supravegheau pe Fratele Alb Mai Mic. Aș fi vrut să avem și altceva de mâncare, Îl auzi Bootie pe Rupert bombănind. Cum ar fi? Întrebă Esmé. —Top
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și am "beneficiat" de călduri caniculare și umede ca la Tel Aviv și, tot mergând de la un obiectiv arheologic la altul de la Colosseum la Forul lui Traian, sau de la Fontana di Trevi la Piazza Navona -; încercam să refulăm povara căldurii înfulecând felii de lubeniță pe gheață și lingând cornuri de înghețată ce se vindeau la colțuri de stradă. Cu căldura de pe străzi ne împăcaserăm oarecum, dar mai rea era situația în hotel. Situat la un colț de stradă cu faimoasa Via
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
duci în altă parte. Înainte de 1989, nu primeam șapte feluri de lapte, toate la fel de diluate: prindeam pe sub mână doar laptele praf, pufos, alb. Învârteam lingura în punga cu folie de-aluminiu și-o scoteam încărcată cu o piramidă de pudră. Înfulecam de două-trei ori, pudra se lipea de cerul gurii, dulce și cleioasă, un gust de neuitat. Mai remarcai și-alte lucruri. Mărunte, abia când dispăreau, observai că existaseră. Băncile din parcuri și de pe-aleile de la Șosea: verzi, groase, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
special ca să le poți strânge în palmă. La noi, dimpotrivă, te servea Miss Buturugă. Iar vinul se-aducea ca pe vremea lui Ceașcă, la sticlă și doar dacă „făceai consumație“. Cu coada ochiului, am spionat mesele vecine: în stânga, un cuplu înfuleca legume gratinate și spaghetti carbonara (astea îmi plăceau și mie, dar numai la „Thalia“, lângă Lemetru: doar acolo găseai subțirimea potrivită și sosul făcut cum trebuie, cu ou, smântână și parmezan); în față, se întrezărea un castron cu salată bulgărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Și nu mai era nimeni. Sau invers, tocmai că el era Nimeni. În acest timp, Amir scoase dintr-o desagă ce atârna pe crupa unui cal neînșeuat, legat de căruță, o bucată de brânză și un colț de pâine. Ștefănel Înfulecă repede și bău apă dintr-un burduf de piele. - Unde mergem? Îl Întrebă apoi pe Nogodar. - Trebuit plecat, răspunse bătrânul. Ail nu sigur. Amir călărit alte ail-uri aproape tabără Ogodai. Ogodai omorât la toți tabără Kubilai, dar cineva amintit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
implozie a imaginarului, în regim oniric: „Trenul urcă ușor, în timp ce noi/ contestăm metafizica. În compartiment intră-un bătrân,/ scoate pălăria de paie, lasă în jur/ un cerc de umbră, desface/ un pui întreg din hârtia ca pergamentul,/ ne îndeamnă să-nfulecăm./ Un timp e tăcere. Doar când/ învelește oasele toate la loc,/ grijuliu, cu o minerală răbdare,/ se-aude un foșnet. Și-n vreme ce toți/ adormim, în noaptea difuză,/ oasele păsării se încheagă la loc, prind contur,/ printre pleoapele-ntredeschise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
ajungeau până la pod, ne întoarcem și le conducem iarăși spre casă până când, în sfârșit, am rămas singuri, am trecut podul, ne-am oprit și am scormonit lângă tulpina strujanului, unde-am lăsat pachețelul cu turtele mătușii Paraschiva și le-am înfulecat cu poftă, mulțumindu-i în gând, că de puține ori ni s-a dat s-avem niște turte atât de gustoase... Câți ani au trecut de-atunci? Între timp s-au scurs câteva decenii bune de când am făcut armata cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
oarecum paradoxale: "antinomiile receptării" la Eminescu, afirmarea-negarea au până la urma darul de a ivi ceva "sporitor de ființă". După care-l citează, în cele din urma, pe Valéry ca pe un suprem și liniștitor argument: "Nu spunea Valéry că leii, înfulecând berbeci, îi metamorfozează pe aceștia în leu?". Alcătuită din două secțiuni Controverse eminesciene, care dă și titlul volumului, și Eminescologia -, cartea lui Th. Codreanu dă seamă nu doar despre personalitatea unui autor, a cărui fișă de creație este mult mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
net? Unele au și film. E aceeași poveste. E altceva cînd le citești. Sînt opere frumoase. Și scrise de mari autori. Pe vremea mea, citeam tot ce-mi cădea în mînă. Acum nu mai am timp, din păcate, altfel aș înfuleca teancuri imense de cărți. Nici în concedii n-am avut timp, m-am luat ba cu una, ba cu alta. Pe atunci nu lucram, nu aveam calculator și nici de televizor n-aveam parte cine știe cît. Ne încînta să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]