338 matches
-
orașe de provincie, ar putea reface unitatea națională. Dar partizanii săi, devotații săi apărători de ieri, îl învinuiesc de trădare. El, stăpânul necontestat al maselor populare, azi nu mai poate vorbi și e atacat de nenumărate ori de o mulțime înfuriată. Afonso Costa, mai radical și mai puțin tolerant, e chemat să guverneze în 1913. Dar nici el nu e bine primit. Costa face Republica "după chipul și asemănarea sa: materialistă și orgiastică, primind cu brațele deschise lepădăturile și pleava partidelor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o trăsătură comună: sunt afiliați Lojii Pro Patria... Amănuntul acesta, cunoscut îndată după ce s-a răspândit știrea atentatului, dă prilej unei manifestații populare împotriva masoneriei. Cineva din mulțime strigă: "Jos masoneria. Jos spelunca asasinilor!". E de ajuns, pentru ca masa aceea înfuriată să se îndrepte ca un singur om către localurile lojilor Pro Patria și Gremio Lusitano, pe care le devastează. Sidonio Paes scăpase într-adevăr ca prin minune, pentru că tânărul Julio Baptista înmuiase gloanțele în otravă, ca să fie mai sigur, si
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
scutul ieși din furtuna aceea spart în mai multe locuri. — Am să te fac bucăți, romanule! mârâi Gualfard, când, în cele din urmă, se trase înapoi. Stătu o vreme scurtă ca să-și recapete suflul și imediat, mugind ca un taur înfuriat, i se aruncă iarăși împotrivă cu toată greutatea, scut contra scut, împingându-l îndărăt, până ce romanul ajunse cu spatele aproape lipit de cordonul de gărzi. Un murmur de satisfacție se ridică din mulțime, în mijlocul căreia - dacă nu din alt motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui. Și apoi, mai erau și criminalii condamnați. Ciudat că se simțea răspunzător de viața lor. În realitate, desigur, ei n-ar fi trebuit să fi fost condamnați la moarte. Poate că lumii îi displăcea ideea, dar membrii unei gloate înfuriate nu sunt chiar niște criminali. Gândurile lui își urmară drumul întortocheat pe tot timpul nopții. La un moment dat, apăru o nedumerire: această capacitate de douăzeci de ori mai mare decât creierul omenesc obișnuit nu putea fi măsurată prin coeficientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
trebui să se descotorosească de sine. Bineînțeles. Dacă poate. Dar mai are În el și ceva ce consideră important de continuat. Ceva ce merită să continue. E ceva ce trebuie să continue, și o știm cu toții. Spiritul se simte Înșelat, Înfuriat, Întinat, corupt, fragmentat, rănit. Dar tot știe ce știe, iar de cunoașterea aceasta nu te poți descotorosi. Spiritul știe că propria lui creștere este adevăratul sens al existenței. Așa Îmi pare mie. Plus că omenirea nu poate fi altceva. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
poziții egale. Oh, Barbara, nu te biciui așa! Și când o cred pe cuvânt și presupun că există egalitate între noi și nu mai aștept ca ea să mă asigure de asta din generozitatea ei nesfârșită, ea e copleșită. E înfuriată. Ha! Ea, care nu poate să fiarbă un ou fără mine. Cățea nerecunoscătoare! Au trecut patruzeci și opt de ore de când Sheba mi-a aruncat ultimele cuvinte pline de ură. Am plecat din casă curând după aceea și când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
macadamul murdar. — Nu-l omorâți! veni în sprijinul mulțimii și gigantul nordic care stătea lângă mine, o adevărată forță a naturii, clădită prin flotări și alimentație vegetariană, îmbrăcat în trening. Acum veneau alții cu sfaturile și povețele lor, în vreme ce șoferii înfuriați ieșeau urlând în mașinile lor bătucite. Un negru gras și bătrân, cu un șorț roșu, a traversat strada plin de importanță pentru a-și țipa propria-i versiune. New York-ul e plin de actori, producători, consultanți. Dar când maestrul lanțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bun ca să păstrezi un vin? rosti Vultur-în-Zbor, zâmbind, și din nou acea ușoară încruntare înflori între sprâncenele Elfridei. — Sunt lihnit, anunță contele Cerkasov. Ce-ar fi să ne terminăm băuturile în timp ce mâncăm? A fost rândul Irinei să pară un moment înfuriată. Apoi femeia își fermecă soțul cu un zâmbet uriaș și spuse: Desigur, dragul meu. Scuzați-mă o clipă, mă duc să verific. își, întorcându-se către Vultur-în-Zbor:) Acum mă descurc fără ajutoare în casă. Asta provoacă unele neajunsuri în ceea ce privește bunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
doi oameni de serviciu. Aceștia nu părură prea impresionați de vizitatori. Doña Yvonne anunță că fiul ei, don Francisco Javier Fumero de Sotoceballos, Își făcea intrarea. Cei doi servitori Îi replicară, În zeflemea, că acest nume nu le spunea nimic. Înfuriată, Însă menținîndu-și atitudinea de mare doamnă, Yvonne Își somă fiul să arate invitația. Din nerorocire, cînd cu dresul veșmintelor, cartonașul cu prinica rămăsese pe masa de cusut a doñei Yvonne. Franciso Javier Încercă să explice situația, dar se bîlbîia, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai văzut și alte femei! A spus având privirea pierdută într-o tainică reverie, iar eu am rămas interzis. S-a apropiat de mine, plutea... buzele-i strălucitoare îmi răvășeau ființa în adâncuri. Sângele înfierbântat plana cu tunete de duhuri înfuriate. Avea sânii ca două mere micuțe, rotunde, deosebite în sublimitatea lor, de o frumusețe sculpturală inclusă în tot trupul, tresăltând uniform și sigure pe ele. Mă sufocam, atâta perfecțiune nu mai întâlnisem. Nu-mi puteam desprinde privirea de la acei sâni
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
au zis: "Pentru ce ai făcut lucrul acesta?" Căci oamenii aceia știau că fugea de Fața Domnului, pentru că le spusese el. 11. Ei i-au zis: "Ce să-ți facem, ca să se potolească marea față de noi?" Căci marea era din ce în ce mai înfuriată. 12. El le-a răspuns: "Luați-mă, și aruncați-mă în mare, și marea se va liniști față de voi! Căci știu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!" 13. Oamenii aceștia vîsleau ca să ajungă la uscat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără rușine împreună cu voi, și se îndoapă de-a binelea, niște nori fără apă, mînați încoace și încolo de vînturi, niște pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați, 13. niște valuri înfuriate ale mării, care își spumegă rușinile lor, niște stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie. 14. Și pentru ei a proorocit Enoh, al șaptelea patriarh de la Adam, cînd a zis: "Iată că a venit Domnul cu zecile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85107_a_85894]
-
cum de s-a transformat el într-un om gol pe dinăuntru. De parcă biciul ar avea o voință proprie, el își schimbă direcția. În loc să aterizeze pe Tung Chih, mă lovește pe mine. Sunetul e puternic și ascuțit. Precum un șarpe înfuriat, biciul se înfășoară în jurul trupului meu, lăsându-și după fiecare lovitură urma însângerată. Amețit de spectacol, Tung Chin rămâne mut. Mă copleșește epuizarea, mă prăbușesc și îmi strâng genunchii la piept. Plâng pentru că Hsien Feng nu va fi în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
du acolo unde s-a dus urâtul...” Și nu îmi mai amintesc toate ce ni le zicea. Nu știu de unde avea puterea aceea de a ne face sănătoși. După ce pleca, cerul se întuneca în urma ei și natura se dezlănțuia întotdeauna înfuriată că a fost tulburată de cântecul-descântec al oarbei. Norii parcă se luau de piept și trăsnetul ne înfiora despicând zare și cutremurând casele. Totul dura cel mult o jumătate de oră, apoi cerul se limpezea și noi ieșeam din ascunziș
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
coliba moșului și bat cât pot în ușă. Copiii strigă îngroziți. Coliba era tocmai în mijlocul iazului. Moșul iese buimăcit de somn. Nu am timp să-i explic, îi arăt doar apa care se apropia cu gura căscată ca o leoaică înfuriată. Moș Filip mă ia în brațe și aleargă cu mine spre mal. Apa alerga în urma noastră. Când ajungem pe dig, își izbește buza înfuriată în mal. Moșul nu plecase. A băut în seara aceea o sticlă de vin pe care
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
zis la mine în birou, ACUM! a urlat intercomul meu. Fără să vreau, am sărit din scaun. Vocea lui Vivian era ca o explozie de electroșocuri. Phil a dat din cap și și-a văzut de drum, în lungul holului. Înfuriată, am mărșăluit către biroul lui Vivian, apoi, fără să mă mai obosesc să bat la ușă, am dat buzna înăuntru, ca s-o găsesc pe Lulu - absolut previzibil, perfectă, într-un costum gri pal și cu un șirag de perle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
direcția de unde i s-a părut că se auzise glasul femeii, însă toate persoanele de la masa doi se prefăceau că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Dacă idioții ar putea să zboare, s-a gândit Alison înfuriată, atunci sala asta ar fi un adevărat aeroport. Mireasa s-a lăsat să cadă pe scaun. Abia atunci a realizat că petrecuse atât de mult timp plănuindu-și nunta de basm, încât nu se mai gândise la realitatea situației în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
scuză: nu se deplasează prea ușor. Fiona era îngrijorată. — Eu m-am oferit s-o iau cu mașina de-acasă, dar m-a refuzat. Ba chiar s-a înfuriat pe mine și mi-a zis că nu e invalidă. —Susan înfuriată? Julia a ridicat o sprânceană perfect pensată. —Ei, asta chiar că nu-i stă în caracter. Știu, a oftat Fiona netezindu-și fusta înflorată. Cred că Susan s-a schimbat mult după accident. Dar s-a schimbat în bine. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
marginea patului ei, asemenea unei cățele de apartament epuizate, rostogolindu-mă peste versetele antice din cartea rămasă în urma lui, același destin ne unește pe toate trei în noaptea aceasta, nici una dintre noi nu mai are nici un folos, nici cartea aceea înfuriată, scuturată de valuri de tristețe și liniște, nici copila aceasta bolnavă, în adâncurile căreia plutesc vapoare cu comori scufundate, nici eu, o femeie a tinereții sale, părăsită. În jurul meu sunt doar înșelăciune și amărăciunea lui Israel, cine ar fi crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el acasă și-l găseam în pat cu noua lui prietenă. O trăgeam pe ea de păr, o pocneam în față și o aruncam la câțiva metri mai încolo, în cameră. Apoi mă întorceam spre el - el arăta surprins și înfuriat - și-l băteam sub ochii ei. Îl loveam și-l pocneam până când cădea la podea, plin de sânge, implorându-mă să încetez. Apoi îi mai dădeam și un picior sub centură și plecam țanțoșă, îmbrăcată în negru, cu părul legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
termin de despachetat. Zic asta pentru că e timpul să-i dau un ultimatum și, strategic, vreau s-o implic pe Daisy în dispută. În acest moment, Baby Thompson face o greșeală tactică! — O să-i spun Vanessei, mă anunță ea vizibil înfuriată. De obicei împart camera asta cu ea și întotdeauna m-a lăsat să dorm în patul ăsta. A fost mereu mai mult decât înțelegătoare, îmitrântește ea cu tupeu, ca să pricep din tonul ei categoric că mă consideră o zdreanță fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fac pe cineva să se îngrijoreze. Ar fi trebuit să te previn. Scuze! Îngenunchează lângă mine, cu o expresie de vinovăție pe fața lui frumoasă și cu genele lungi și aurii încărcate cu perle de apă. Dar eu acum sunt înfuriată. Presupun că se referă la alte prietene pe care le-a adus aici; dacă ele s-au neliniștit, eu n-o s-o fac... — Nu-i nimic, mă formalizez eu. Cartea asta m-a prins așa de tare, că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tot pericolul extrem al situației, când îi vine rândul, Vierme procedează într-un stil de mare campion. Tacticos, el depune la picioarele scării răclița, pentru a institui bariera sfântă și invizibilă, ce avea să țină în continuare la respect, demonul înfuriat. După care, apropiindu-se de armura aceea vigilentă, înarmată, se înclină ceremonios în fața ei și spune: Îmi dai voie? Tăcerea valorează consimțământ! gândește Avocatul, în termeni pur juridici. Iar Bossul desprinde spada, scânteietoare ca oricalcul atlanților, din strânsoarea imponderabilă a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cimitirului. Îngenunchiat, confuz, cu bluzonul fluturând, descusut la o mânecă, fără caschetă și cu chelia lui lucioasă, mânjită de praf, nenea Sandu înnoadă cruci după cruci, cu privirea umedă pierdută în pălălaia flăcărilor înalte, fumegânde, vii, care mistuie, cu trosnituri înfuriate, rămășițele fostului sediu mărginaș, al reprezentanților legii și ai ordinii. Acesta fu sfârșitul Secției de Poliție de Sud-Est! SATHARIEL Rămăseseră patru. Un fel de chintă spartă... Primul, ca întotdeauna, pășea pe drumul desfundat Îngerul blond, emisarul Cerurilor, cu tricoul lui
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
au petrecut în acest județ, iar pe urmă voi aviza. Vă rog să aveți încredere că vom face tot ce este posibil ca să vă alinăm măcar în parte suferințele! La braț cu Boerescu își croi drum printre oamenii desperați și înfuriați. Numeroase glasuri lăcrimoase repetau același strigăt: ― Ne-au sărăcit tîlharii!... Cel mai gălăgios și mai amărât era colonelul pensionar Ștefănescu, care-l petrecu până la trăsură, jelindu-se: ― Am rămas calic, domnule prefect!... Toată munca mea de patruzeci de ani e
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]