200 matches
-
Am găsit! a exultat Eduard, ușurat. Nu mai știam unde l-am pus, fir-ar să fie! Agita în mână o foaie de hârtie și mă privea cu un zâmbet pe care atunci l-am perceput - din nou - ca fiind îngâmfat (pentru o scurtă și efemeră clipă l-am revăzut în mintea mea, chiar atunci, în timp ce agita foaia de hârtie în mână, l-am revăzut dansând îmbrățișat cu Anda, înziduiți amândoi într-o tru fașă și transparentă izolare). — Aseară am izbutit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
era ușor și în limitele previzibilului. Mergea pe un drum plăcut și se simțea bine în pielea lui. Se plăcea pe sine, chiar îi plăcea felul lui de a fi, cu toate că uneori își căina cu glas tare eticheta de flușturatic îngâmfat. Dar ce fel de etichetă îți conferă niște cârje? Niște cârje la care te-au condamnat, la urma urmelor, ceilalți. Ei au fost de vină, nu el. Cei care au fost cu el pe munte și îl tot îmboldeau să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
guvemului, că nu ne intră în cap, poate că sîntem prea târzii la minte, și acest privilegiu nu-l cerem pentru ca să câștigăm o popularitate de care n-am fost vrednici niciodată de a o căpăta nici prin lingușiri, nici prin îngîmfata încredere în puterile noastre, ci pentru că așa este făcută mintea noastră, că nu înțelegem adecă prăpăstiile, nici să credem orbește vorbe ale căror cuprins real nu se pipăie și nu se vede. {EminescuOpX 146} Așadar nu se teamă d. T.
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
face din evreul Natan un model de înțelepciune și de virtute, o icoană cu totul opusă celei zugrăvite de Shak[e]speare în Shylock sau de Alesandri în Lipitorile satelor, N. R. {EminescuOpX 402} astfel fierb mereu cuvintele de hulă asupra "îngîmfatei fiice a mumei robite", asupra "Dumnezeului răstignit", asupra,, abisului pe care creștinismul l-a săpat între sine și rațiune". Apoi se susține de-a dreptul că "e cu totul neadevărat cumcă creștinismul predică generală iubire de oameni și frăție" (197
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
la urma urmelor ce nume să alegi cu caresă-ți fie permis de a numi pe concetățenii noștri izraeliți. De zici semit ți se răspunde că e o grozavă insultă; de zici izraelit o foaie din Bresslau mă mustră pentru această îngîmfată frază cavalerească; un coleg evreu de la o universitate mică, un om binevoitor care cugetă ca și Bresslau, îmi esprimă speranța că numele injurios de evreu va dispărea cu totul și nu va mai fi vorba decât despre izraeliți. Față cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de atâtea ori cu Rogojin, s-a împrietenit bine cu el, s-au “înfrățit“, dar oare îl cunoaște pe Rogojin? De altfel, aici, în toate astea, ce haos e câteodată, ce zăpăceală, ce sluțenie! Și, totuși, ce lepră dezgustătoare și îngâmfată e acest nepot al lui Lebedev, pe care de-abia l-a cunoscut! Dar, la o adică, de ce zic asta? (continua reveria prințului), oare el a ucis ființele acelea, el i-a omorât pe cei șase oameni? Parcă aș confunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
gen cu elementul cu care se grupează: namila [fem] asta [fem] de om [masc] afurisit [masc] vs namila [fem] asta [fem] afurisită [fem] de om [masc]; acest [masc] maimuțoi [masc] de fată [fem] îngâmfată [fem] vs acest [masc] maimuțoi [masc] îngâmfat [masc] de fată [fem], porcăria [fem] mea [fem] de program [masc/neutru]; jaful [masc/neutru] tău [masc] de carte [fem]; splendoarea [fem] mea [fem] de frate [masc] vs splendoarea [fem] de fratele [masc] meu [masc]/frate-meu [masc]. Acordul extern
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
Ioana, cisterna de fată, buboiu' de Andrei foarte modern/ă: o piesă de fată demodat/ă: expiratul de X, nașpetul de Vasile, mamaia de Sorina, antichitatea/anticul de Claudiu lingușitor/oare: lipitoatoarea/atârnache/cocalarul de X, o mâțâită de fată îngâmfat/ă sau fițos/oasă: arfista/harfista de X, figuranta de Ioana, halatraian de Bogdan, un hapciupalitic de coleg zgârcit/ă: chitrosul de X, orfanul de X, scârțaru' de Silviu, calica/avarista de Alexandra foarte slab/ă la învățătură: poșarca/praful
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
de referință în care copiii noștri vor învăța să facă față conflictelor, fie cu ostilitate și agresivitate, fie prin fermitate și dialog. Copiii care se plac pe sine tind să aibă mai multă încredere în ei, fără a fi totuși îngâmfați. în viața vor stabili relații bune, frumoase și de durată. Copiii vor primi mai ușor aprobarea celor din jur, a părinților în mod special, atunci când avem așteptări realiste în privința lor. Dacă suntem hotărâți dar flexibili totodată cu ei, reușim creerea
ARTA DE A FI PĂRINTE by Rita Burduja () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93087]
-
nu invidiez, crede-mă, nu sunt atras de orice fel de tinerețe, de „tinerețea În sine”. Nu-nu, crede-mă pe cuvânt... Tinereții tale, printre altele, Îi lipsește... cum să-i spun!... Ah, da - candoarea! Tinerețea ta, a voastră, este una Îngâmfată, plină de sine și de „marele vostru rol”. Da, asta e, vă lipsește „purtarea nobilă”, acea frumoasă reticență sau ipocrizie decentă, cum vrei să-i spui, a adevăraților aristocrați, cei care, din eleganță măcar, sunt capabili să emită lucruri negative
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pare, unii dintre activiștii superiori ai partidului mă comparau, Înainte de „ruptura” mea, improbabilă, ca și mai improbabila mea Întoarcere În țară, riscând nu numai mânia „marelui șef”, dar, mai ales, bunul plac al camarilei sale politice, brutale, disprețuind elita literară, Îngâmfată și abrutizată de uriașele sale privilegii. Ca și bunul plac și sarcasmul nu puținor colegi, la care, În sfârșit, invidia literară, bine dospită de cariera, dar mai ales de primele romane ale mele, putea să-și facă loc, să-și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lipsește. Dar casa cea mai ochioasă este situată pe dreapta drumului, cum intri în sătuc. Curtea era generoasă și brazi seculari o înconjurau, ca niște santinele care stau smirnă, uitate acolo de Ștefan cel Mare după ce a făcut de petrecanie îngîmfatului rege al polacilor. Casa este de culoare verde, dar verde nu glumă, că ți se face gura pungă cu gîndul la prunele verzi și acre, și aparține brigadierului silvic. Pe fațadă, deasupra ușii de la intrare, sînt însemnele strict necesare istoriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aplice de către românii din Basarabia asupra găgăuzilor? Plânge Marko Bela că și-a pierdut țara în 1526? Care țară? Vina pentru înfrângerea dezastruoasă de la Mohacs aparține exclusiv celor care aveau dreptul să poarte arme, între care și secuii. Acești privilegiați îngâmfați au confundat armata turcească comandată de un sultan, cunoscut sub numele de Soliman cel Mare (Soliman Magnificul) cu țăranii lor de pe domenii, dezarmați și cu capul plecat. În urma luptelor de la Mohacs, acea Ungarie medievală a fost ștearsă de pe hartă. părțile
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Omul cu Dumnezeu, în Cruce! Judecați dacă nu este nebunie, înșelăciune diavolească, să-ți asumi dreptul și răspunderea, în locul lui Hristos, să mântuiești lumea. Și încă, numai pe aceia dintre oameni care sunt înscriși în lista ta. Tu, om păcătos, îngâmfat și neascultător, vorbitor de rău, blasfemiator, lacom de bani și de câștig urât, spoliator și doritor de măriri lumești, care negi Taina întrupării lui Hristos din Fecioara, a Botezului, a Cununiei și a Preoției, puterea Sfintei Cruci și Taina Tainelor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Pentru că ne-am dat cuvântul că nu vom fugi! Și nu puteați să vă călcați acest cuvânt? Dumneavoastră așa ați fi făcut? Noi nu săvârșim acte de mișelie. Între acceptarea suferinței pentru o cauză de onoare și binele egoist și îngâmfat, noi acceptăm suferința. Aici e deosebirea de ideal și de slujire. Așa rămânem în Adevăr. Ce adevăr, mă? Adevărul e binele meu! Așa a zis Pilat, osândind Adevărul. Hristos e mereu osândit în fiecare din cei care-L mărturisesc, răstignit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și rătăcirilor morale de tot felul, prin ieșirea de sub ascultarea harică, bisericească, se implanta ca o săgeată otrăvită, ucigătoare. Stăpânindu-mă, l-am lămurit că se află în greșeală, încercând să-i scot sufletul din rătăcire. Se ținea bățos și îngâmfat în credința lui, diavolul împingându-l la răspunsuri și interpretări obraznice. Cu ajutorul lui Dumnezeu l-am făcut că accepte un ton reverențios, ca să putem discuta. Când am simțit că schelăria de trestie pe care își întemeia interpretarea scripturistică se clatină
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nerobit de vreo forță, de vreun interes meschin, egoist, lumesc. Verifică-ți manierele, comportamentul și interiorul devastat de întunericul ignoranței în care te afli. Până atunci evită discuțiile cu mine! Tocmai faptul că nu vrei să discuți dovedește cât de îngâmfat ești! Dumneata vorbești de pe poziția ignorantului, proprie adversarilor Adevărului, care numesc demnitatea morală și spirituală a mărturisitorului, îngâmfare. Maniera în care discuți este lipsită de bună cuviință și respect. I-am întors spatele, lăsându-l să profereze injurii și calomnii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
corupție în care era implicat Carol și înainte de exilarea lui. Firește, moara bîrfelor de la București nu era întotdeauna demnă de încredere. Dar am văzut care erau opiniile părinților lui. Pe lîngă înșelăciune și lăcomie de bani, Carol era lasciv, foarte îngîmfat și lipsit de loialitate. Toate aceste calități au înflorit luxuriant în atmosfera bizantină a intrigilor de palat. Poate că cea mai bună explicație a acestui fenomen este că regele Carol era bolnav. Argetoianu își amintea că, pe vremea cînd era
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
gâtuiți de invidie. Lumea funcționează cu impostori, ariviști, îngâmfați, trufași pentru că impostorii, ariviștii, îngâmfații și trufașii fac lumea. Ce păcat că pe lumea asta nu putem citi după pofta inimii! Cred că învățământul/educația nu se (poate) face cu oameni îngâmfați... În cunoaștere, nu ne putem măsura decât cu absolutul. Trăim în societatea tupeului... Ideologiile confiscă conceptele (fundamentale). Fiecare ne urmărim, toată viața, starea noastră de bine. Avem tendința să nu mai facem decât ceea ce ni se cere să facem. O
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
Iași, cucoana Chirița, ne amintim cu toții, cădea în mrejele unor escroci, îndrăgostiți subit de zestrea fetelor sale: „Cine dracu să-i cunoască? Acu toți îs îmbrăcați într-un fel... și nu poți alege care-i boier, care-i coțcar...“ Și „îngâmfata plăpămăreasă“ a lui C. Caragiali se bucura să primească, în compania nepoatei sale, omagiile unor tineri dornici de căsătorie cunoscuți în ajun la bal - în realitate slugi boierești travestite în cavaleri la modă. Coțcarii care mișună în comediile deceniului 5
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de mijloc: „scriitori pe la secții, vechili pe la divanuri, doftori de dinți și de cai, spițeri, toți alegători la Eforie, toți cuconi“ (s.m.), mândri așadar de titlul pe care începuseră să-l arboreze profitând de relaxarea anumitor convenții sociale. În comedia Îngâmfata plăpămăreasă, femeia meseriașului, în dorința ei de modernizare, pretinde să i se spună cucoană și nicidecum jupâneasă, în vreme ce soțul ei - respectuos ierarhiei - se simte stingherit de apelativul domnule, iar o calfă declară în același spirit: „Eu nu sânt domn. Domnii
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
al bărbaților tineri de condiție medie. Cele de condiție medie - un indice apropiat de al bărbaților tineri de condiție înaltă. Consecință: bovarismul femeilor tinere, tendința lor de „declasare ascendentă“ (după formula lui Ibrăileanu), riscul căderii în mrejele impostorilor: Băcălia ambițioasă, Îngâmfata plăpămăreasă etc. Propozițiile de mai sus își găsesc o amplă confirmare în operele literare ale vremii. Este vorba, să nu uităm, mai ales de comedii sau de proze satirice, adică de scrieri orientate funciar spre tipic. Este vorba, totodată, de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
nemulțumirea soților. Pletele lungi și cravatele roșii sunt considerate „semne revoluționare“ (V. Alecsandri, Necolae Bălcescu în Moldova). Interlocutorul lui Heliade din prefața Gramaticii vede în slovele izgonite probe de bogăție, eleganță, subtilitate („fălosul și purtătorul de ortografie i“, „mărețul și îngâmfatul w“, „oy cel bogat“, „delicatul și plinul de dulceață Q“), dascălul de la Socola, evocat de C. Negruzzi în Cum am învățat românește, se mândrește că elevii lui, cu ajutorul a trei soiuri de i, pot diferenția ortografic omonimele („Maică-ta de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
relevă conducerea aproape totalitară a Noului Criticism. În același timp, nemulțumitul sugerează atacul împotriva măștii totalitare. Comentariile din 1958 ale lui Podhoretz anticipează noul jurnalism din anii '60 și entuziasmul critic generat de acesta. Entuziasmul s-a văzut în mulțumirea îngâmfată a lui Powers, când a strigat de bucurie că "jurnalismul... este tot jurnalism" (499). Fără îndoială, criticii literari au rămas cu un gust amar din cauza jurnalismului literar, care a încercat să devanseze literatura și corectitudinea jurnalistică. Însă lipsa de indiferență
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un animal cu sânge rece", fără iluzii și resentimente. Românul La Duchesse de Langeais, scris în perioada "pierderii iluziilor" pe care Balzac le nutrea față de aristocrație, este "un virulent act de acuzare împotriva orgoliosului foburg aristocratic Saint-Germain, a faimoaselor ducese îngâmfate, vicioase și frivole" [Ion, p.288-289]. Făcând concurență stării civile și având ambiția unei reforme a moravurilor sociale, Balzac demască perfidia și decăderea femeii. Balzac a descoperit pluralitatea ființelor moderne 137. Tipul femeii balzaciene este unul complex, conceput multidimensional, din
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]