1,615 matches
-
dar nu foarte bine, cum zici tu! Să nu fii surprins dacă am să spun un adevăr: nu știi ce-și doresc femeile și nici nu știi să faci dragoste! Băiatul olarului a rămas stupefiat și buimac a mai putut Îngâna doar atât: Eu credeam ..., vă rog să mă scuzați, mulțumesc, plec, vai, vai! Fata a zâmbit, l-a luat de mână, a aprins lumina și i-a Întins o carte cam uzată. Nu este nicio nenorocire, asta se Învață iar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dreptate când își judeca cu asprime contemporanii: cu puține excepții, România nu are lideri de opinie prooccidentali, reformiști, liberali în sens larg. În tot cazul, ei sunt rara avis și foarte departe de a face masă critică. Cei mai mulți mimează și îngână etica și valorile occidentale. În străfundul inimii lor, cei mai mulți gazetari, intelectuali și politicieni ai României europene au rămas, într-un fel, mineri. Pe cei mai mulți îi veți regăsi în descrierea exactă a lui Marino, care, cu toate păcatele lui, a intuit
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
auzit glasul lui Pâcu din dosul porții. Ei, bată-vă să vă bată norocul, da’ repede ați mai venit astăzi! Eu cătam către soare și mă gândeam că până îți ajunge mai va. Si când colo... Si când colo. - a îngânat-o moș Dumitru pe Măriuța. Dacă tot ați venit, intrați, că doar n-o să stați pe afară. Costache, deschide porțile! a poruncit crâșmărița cu glas luminos. Când faci plăcinte sau alte bunătăți nu mai striga în gura mare, Măriuță, că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dobândește preț asemănător și cumpănește cu dreptate bucata de pâine pe care-o mănânci și căpătâiul pe care-ți reazemi capul. Cu osebire îmi place să țes și să cos straie frumoase, și-n vreme ce lucrez îmi place să îngân câte-un cântec auzit în copilărie. Îmi mai place să ascult șoaptele nopților senine de vară, ca și glasul supărat al viscolului, iarna, când joacă pe pereți umbrele focului din sobă și toată suflarea s-a tras în adăposturi. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
prezent acolo. Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul neomenească, supradimensionată și mișcătoare, adică tremurătoare, întocmai așa cum apare imaginea cuiva pe linele valuri, ce se unduiesc liniștit pe suprafața unui lac. „Doamne ferește! Ăsta-i vis sau realitate?!”, îngână el sugrumat de tot de spaimă. Atunci, foarte repede, un clocot de nespusă amărăciune 1 Întâlnire (în limba franceză). îl umplu pe bietul tânăr și un tremur jalnic de regret îl cuprinse numaidecât, încât se simțea robul încătușat al unei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
niște oțet trebuie!”, îl fulgeră imediat prin minte. Fugi, deci, să aducă niște oțet și i-l dădu femeii să-l miroase. Vaporii aceia iuți și înțepători o făcură să mai revină un pic la viață. - Adu-mi și zahăr..., îngână ea deodată cu glasul sugrumat, totuși încă mai mult moartă decât vie, rupând tăcerea. Tânărul dădu repede fuga să aducă și niște zahăr, iar, o clipă mai târziu, fu înapoi la căpătâiul Victoriei. Ridicând-o cu binișorul în șezut și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ai răbdare cu mine, Ina dragă. Te mai rețin numai un pic, cu o poveste scurtă care poate ar vorbi în locul meu mai bine și mai mult decât toate cuvintele adunate în această scrisoare dezlânată. Într-o seară, când se îngâna ziua cu noaptea, ni s-a luat lumina, timp de aproape două ore. Am aprins o lumânare la flacăra căreia am și cinat. După masă, în așteptarea revenirii luminii, neputând să spăl vasele, mi-am luat copiii lângă mine și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ordinul meu. M-am dus la punctul nostru de observație, întâlnindu-mă cu vigilenții Dorinel și Costel. Se porniră să turuie, dar mie îmi fusese de ajuns o privire ca să înțeleg că lucrurile se desfășuraseră așa cum îmi imaginasem. Petrică picotea, îngânând din când în când refrenul unei melodii pe care parcă o mai auzisem eu undeva: "Păăăi, cââând eraaam tiiineeer feciorîîî..." Când se apleca prea tare, fiind gata, gata să cadă în nas, se îndrepta brusc și murmura cu un fățeag
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
stat pe lângă cei doi, băiețelul a repetat chestia asta de vreo treizeci de ori. Suficient ca să i se graveze pe scoarță și lui Petrică. Ba încă atât de bine, încât de cum se apucă de treabă, începu și el să-l îngâne cu sârg. Mantra aceasta ciudată avu un efect liniștitor, tonic și neapărat stenic, așa cum o știe orice adept al lui guru Bivolaru. Portarul o aplică empiric, fără ajutorul vreunui mare maestru, dovedind, ca și colegul său Vasile, că are un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
transformată În debara. De-a lungul coridorului european se formase o coadă lungă. Câțiva inși așteptau cu prosoapele și cu periuțele de dinți În mână. Unii tropăiau mărunt. Alții căscau. Un pletos cu ochelari rotunzi, stând turcește pe o servantă, Îngâna un cântec la chitară: Imagine all the people... Pe fața Împăratului se crăpă un zâmbet ironic. „Englezii ăștia! Visează la coaliții și la blocade, dar când e vorba de luptă, nu-s buni de nimic“. Se uită Îngrijorat spre pendulă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
i-l fac criticului este că asemenea fragmente rezumative și concluzive sunt destul de rare în eseul său, acesta ascunzându-și prea bine pilonii de rezistență. De aceea, într-un text acrișor, Alex. Goldiș a putut scrie că Antonio Patraș îl "îngână" pe G. Ibrăileanu. Mi-aș dori cât mai multe asemenea "îngânări" critice, în care opere importante să fie analizate minuțios, iar vocea comentatorului să nu fie uscată și rea ca a Guicăi din Moromeții. Eroarea lui Antonio Patraș nu e
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
și făcea să tremure pe pereți umbre subțiri ca niște stafii grăbite. CÎt timp vorbise, Michel se legănase Înainte și Înapoi, așa cum fac copiii crescuți În orfelinate, apoi Începu să mormăie ceva, de parcă ar fi descîntat focul, sau poate că Îngîna un cîntec. Simțindu-se privit, se opri brusc din legănat, tocmai În momentul cînd Pablo hotărî să vorbească din nou, fiindcă intenționa să spună un lucru important. Pregătise de fapt un mic șiretlic. — De ce mă privești? Îl Întrebă Michel. — Aș
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Se uită atent În jur, de parcă ar fi vrut să se asigure că erau numai ei doi În peșteră, fiindcă avea de gînd să-i dezvăluie, la rîndul său, un secret, dar deocamdată nu-i dezvălui nici un secret. Începu să Îngîne din nou cîntecul acela, a cărui melodie lui Pablo Îi părea cunoscută; versurile Însă nu le Înțelegea. Absorbit de cîntecul lui, Michel legăna elegant bidonul În aer, ca și cum ar fi dirijat cu el vreo orchestră. Uneori Îl depărta mult de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lăsat. Pachetul a zornăit tot drumul spre casă. Sub brațul meu, hârtia maronie a alunecat și s-a încrețit. La fiecare pas chinuit, conținutul se mișca încoace și-ncolo prin cutie. Acasă, podeaua duduie în ritmul rapid al muzicii. Pereții îngână cu glasuri cuprinse de panică. Ori e vorba de o mumie egipteană care s-a întors din morți să-și poarte blestemul și încearcă să-i ucidă pe vecinii de-alături, ori se uită la un film. Sub podea, cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
teatru, vîntul îi împiedică să mai poată vorbi. Vă dăm cinci invitații a cîte două locuri: rîndul trei, locurile doi-unsprezece spune directorul adjunct, începînd să aleagă dintre invitațiile din fața sa imediat ce-l vede pe Mihai intrînd. Aș vrea mai multe îngînă Mihai, scuturînd încet fulgii topiți pe pălărie. N-am... face un gest larg cu brațele directorul adjunct. Zău! Vă dau la spectacolul al doilea, dar la premieră avem, afară de oficialități, prietenii noștri, ai teatrului, ai dumneavoastră inclusiv. Vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poate vine mama. Amîndoi! La așa zi, e păcat să nu-ți vină amîndoi părinții; e o zi mare, asemeni zilelor cruciale ale vieții. Amîndoi trebuie să vină! Să vadă că nu s-au sacrificat de pomană. Da, poate vin îngînă Mihai, să-i facă pe plac lui Săteanu dacă sora mea rămîne să aibă grijă de casă... Sora ta... Ce trec anii, ce trec !... surîde Săteanu cu ochii aproape închiși, lovind cu verigheta în sticla de whisky, acompaniindu-se. Veneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ani, unde pupă tata fata. Tata, te rog! se apără Doina, roșind, uitîndu-se stingheră în pămînt. Vezi, spune Săteanu grav nu mai am în mînă o simplă bomboană ieftină. Tot face el un gest rotund -, tot e al tău! Tata... îngînă fata pierdută. Ăsta-i de-al meu arată Săteanu cu privirea spre Mihai. Nu-ți fie rușine. Unde pupă tata fata? întreabă rar, șăgalnic. Doina ridică încet mîna dreaptă și-și lipește vîrful arătătorului de obraz, plecîndu-se spre tată el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
numai ce-o văd venind cu cratița plină cu fasole și-o răstoarnă uite-așa, pe toată masa... Mihai, enervat de-a binelea, ridică ochii brusc, privindu-l fix pe Muraru, care soarbe din vin. A stat mult în spital? îngînă Mihai involuntar. Cum adică? rămîne Muraru cu paharul în aer, eliminînd orice bănuială că ar fi beat. Mă consideri în stare să recurg la un gest barbar?! Ia mai du-te naibii!" se înfurie Mihai, ridicîndu-se brusc. Te rog! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se poată abține. De ce rîzi?! se înfurie Muraru. Vrei să spui că nu sînt bărbat pentru că n-am bătut-o? Cu ce eram mai bărbat dacă-i rupeam două-trei coaste?! Insinuezi că mă-nșeală pentru că nu-s bărbat?... Dom' Muraru... îngînă Mihai, vrînd să-l tempereze, îngrozit de gîndul că, puțin dacă mai ridică vocea Muraru, vor fi în centrul atenției. Hm! pufnește Muraru pe nări ca un bivol ce vede roșu vrei să zici că are îndoieli în privința tatălui, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
convorbire cu autogara, altfel crăpăm aici! Alo, alo! bate șoferul în furcă. Ce Dumnezeu! se uită el de-a lungul firului. Alo, alo ! Alo!!... De afară se aude cum vîntul învăluie zăpada, izbind-o în ferestre și sub streașină. Cred... îngînă șoferul cred că se face undeva un contact, sau s-a rupt firul... Vine un sunet foarte slab. Toți au încremenit. Chiar și focul din vatră. Doar viscolul, afară, urlă ca un stăpîn dezlănțuit. Clipe în șir oamenii privesc aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
uitat spre Săteanu fata, cu ochii mari, speriați. O fetiță strînge ea din umeri, ca o scuză -, tatăl ei, cînd a aflat că tata..., n-a mai vrut să... Și unde-i copilul? a întrebat Săteanu. La... la orfelinat a îngînat fata. Ne este foarte greu să... Gîndiți-vă le-a hotărît bărbatul, vrînd să încheie discuția grăbit, uitîndu-se mereu la ceas. Peste două-trei zile sînt în Iași; trec să vă văd. Nemișcată în visarea ei, bătrîna își amintește că era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din pauzele penibile, cînd nu mai aveau ce-și spune, a deschis ochii brusc și a început să plîngă. Abia cînd Săteanu, trecîndu-și mereu palma peste obrazul ei, surîzîndu-i, întrebînd-o ce vrea, fetița s-a oprit din plîns și a îngînat un "s" lung, ca un murmur. Cred că vrea afară a spus Săteanu. Aveți o oliță? a întrebat, dar neprimind răspuns a plecat cu pasul sigur spre baie, cunoscînd drumul din urmă cu trei ani. Cînd s-a întors, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să mai bei, doar mai înainte te-ai jurat... Buuuuunăăă! își lungește el buzele cît o trompă, după ce soarbe o înghițitură zdravănă. Ce rău îmi pare că nu m-am făcut doctor! Așa, ca tine... Runca mi-a dat-o îngînă Radu chircit pe saltea. A, și ăluia, ce, i-a adus-o barza? Îl cunosc bine, doar îi dau mereu invitații la premiere. Nici nu-ți închipui ce fain o să-mi prindă, am și eu cu ce face chef cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce cred, dar nu, eram, în sufletul meu, răzbunată, ba, uneori, mi-era milă de tine. Știam că n-ai să ajungi nici măcar să-i smulgi vreun zîmbet mamei. Te rog, chiar nu vrei să guști din coniac? Nu, mulțumesc îngînă Mihai. Știu că acum, tu, fiind crescut în același mediu ca tata, mă dojenești pentru că vorbesc astfel despre mama mea, care m-a născut, m-a crescut... Zău, Doina, ce rost are?! Ba are, ai să vezi. Mă înscriu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aveam doi ani. Adică, mama l-a cunoscut, el a plecat, ea m-a avut pe mine, i-a fost greu... Poate și de aici acest "ceea ce bărbatul a știut să facă din ea"... Uneori, în clipele mele de neliniște îngînă Doina trist mă obsedează și pe mine gîndul că n-am fost dorită, că venirea mea pe lume... Și totuși tăticu' se înflăcărează ea atunci cînd a aflat, a luat-o în căsătorie pe mama fără să-i pese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]