231 matches
-
ani și ai lui către Germania. O Germanie unde, astăzi, toți cei ce se chemă Blach știu că între ei sunt rude de sânge și izvorăsc din același Moș și, cum zice cronicarul, de colo cura. Episodul acesta m-a îngândurat într-un anumit fel. Ce secret al alcătuirii există în fiecare dintre noi și ce voci neauzite de altcineva ne face să recunoaștem scene, înfățișări și părți de cuvinte care nu le-am văzut și nu le-am auzit niciodată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
se vinde cu tva i-am rîs în nas cu rîsul lui boureanu pe zidul primăriei agenții de ordine ștergeau un graffiti cu sînge: minunea blondă a orașului candidează din nou Vînt tutun și alcool Într-o seară atît de îngîndurat fui vînt tutun și alcool se anunța la meteo că i-am spus cîinelui care se uita stăruitor la mine îmi pare rău bătrîne n-am nici un ban o muscă se plimba decentă pe tavan mobila în bucătărie căsca plictisită
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/8463_a_9788]
-
Emil Brumaru Să se ascundă sub pat, Ciulindu-și nimbul, urechile,- aripele Cînd ne umplem cu dragoste clipele Și-o iau la goană și se îngîndură Dacă le cade în cap cîte-o scîndură Sau chiar salteaua cu tot cu perne În toiul patimii noastre eterne...
Îngerii noștri s-au învățat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7243_a_8568]
-
tehnica desăvârșită l-au făcut celebru. Ciudatul pictor a fost considerat un poet vizionar, un artist al sublimului, un plastician virtuos, o enigma... Tablourile sale combina viziuni remarcabile asupra lumii și se bucura de apreciere, chiar daca uneori rămânem Întrebători și Îngândurați În fata lor. Simbolist, peisagist, portretist, realist magic, surrealist la urma urmelor, el a trecut prin viata lăsând o semnătură originala În arta secolului douăzeci. Tragediile antice și dramele teatrale din ziua de azi incită oamenii să plângă, să-și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
îndrăzni să-l înfrunte, a pornit fără știrea tatălui său spre tărâmul Întunericului să îl caute pe Marco și să îl înfrunte vitejește. Călătoria A pornit prințul, călare pe un armăsar mândru, prin pădurea cu ramuri de argint și asculta îngândurat trilurile mărețelor păsări ale paradisului ascuns. Aici nu călca picior de om și Andrico știa că are de înfruntat multe pericole. Călătoria a fost lungă și costisitoare, pentru că frigul toamnei începea să muște din trupul nopților și feciorul nostru se
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
nou. Nu există om care să nu se gândească la dulcea copilărie, la năzbâtii și amintiri frumoase, la supărarea părinților sau la o notă proastă, poate... totdeauna îți amintești cu drag de-aceste clipe de vis. Oricât de trist și îngândurat ai fi, când auzi cuvântul copilărie și se ivește un zâmbet cald și luminat pe fața tristă sau îngrijorată. Viața unui copil e o perioadă măreață în care realizezi în ce lume minunată trăiești. Dar ce păcat că durează atât
ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
aceeași aură de vis: culorile erau vii și totuși umbrite de vechime, obiectele emanau amintiri necunoscute mie, în tot spațiul pâlpâia nevăzut elanul locatarei, libertatea ei lăuntrică. Pe un colț de oglindă era prinsă poza fiului ei, Serge Ioan, zâmbind îngândurat dintr-un ev adolescent. — Faceți-vă comode, odihniți-vă și la ora opt veniți sus, la mine, să mâncăm, a spus ea, trezindu-mă din vraja ambianței. A plecat cu pași ușori, lăsându-ne singure. Prietena mea, mai practică decât
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
fiecare bolnav pe care-l în grijeam pre zența lui Iisus.“ Când a sfârșit, toată sala s-a ridicat în picioare și a cântat „Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând“. A fost extraordinar. — Într-adevăr, se îngândură Ioana. — Care sunt prozatorii și poeții tăi preferați? am reve nit la întrebări. — Anatole France, Maupassant, Dostoievski, Proust, Saint-Exupéry, Leopardi, Pușkin, René Char, Minulescu, Musset, Shelley, Laforgue, Mallarmé. — Compozitorii favoriți? am luat-o mai iute. — Ravel, Debussy, Schubert, Wagner, se
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
dumitale... - N-am nici un talent! protestă Ioanide. Am numai avîntși iubire de muncă. Trăiesc pentru fapte și mor dacă sunt împiedicat de la ele. Cu tine trebuie să stau odată serios de vorbă. Și cu aceasta, Ioanide concedie pe Tudorel. Era îngîndurat. În casa lui, din sângele lui, se ivise o ființă care gândea altfel decât el și mai ales într-un chip pe care îl ignora. Arhitectul, turburat, se duse în odaia sa și se-ntinse pe pat. Trăise o zi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scrutînd-o atent pe o parte și alta. Era o medalie reprezentând templul și statuia Junonei din insula Samos, al cărei nume se citea dedesubt (Samion). În fond, nu era medalia originală, ci o copie modernă de aur. Ioanide o scutură îngîndurat în mână, o jucă în palmă, apoi zise cu ton indiferent: - Dă-mi mie medalia asta, spune-mi cât ai dat pe ea. Este o copie după un original din colecția lui Mavros și mă interesează pentru stilul templului. Saferian
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un fel de provocare a Abaților. Radoslav avea senzația că el va fi ultimul conducător al Abației, deși era încă departe de elucidarea misterului. Dar însăși esența Armaghedonului era ascunsă în originea clonelor! Iar el nu deslușea nimic deocamdată. Era îngîndurat și mohorât. Abatele păstra încă în palma dreaptă amintirea asprimii îndoielnice a scoarței zarzărului pe care îl mângâiase la plecare. Intră în sala de prelegeri și îi văzu pe novici privindu-i cu un amestec de teamă și respect, despre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Apoi comuniștii nu stau mult pe gânduri. Una-două, te-ai trezit colectivist. Sau colhoznic, cum îți place ție să spui... Costăchel și Petrache mergeau spre casă tăcuți. Când au ajuns în colțul cimitirului, Costăchel s-a oprit pentru o clipă, îngândurat: „Uite pentru ce am luptat noi și atâta amar de români!... Ca să ne trezim că aiștia ne fac colhoznici... Luceafărul mamei lor!”... S-a întors apoi cu fața spre Petrache, care aștepta tăcut la spatele lui. Măi Petrache! Da’ tu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mult decât atât. Părea că s-a decis. — Sunt motive personale pentru care nu pot, a repetat. —Atunci asta e. M-am ridicat. —Nu primești ceva pentru nimic. S-a uitat în sus la mine, cu ochii cafenii îngustându-se îngândurați. Degetele ei au bătut ușor mânerul fotoliului. —Dacă îți spun că vei afla când vei face rost de scrisori, ești de acord? Mă mai gândesc, am răspuns scurt. M-am întors să plec, dar s-a ridicat brusc în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Gabriela Sauciuc) se transmite, bolnăvicios. Grondahl mizează pe densitatea tonului și-a confesiunilor, știind că prin asta cititorul va deveni una cu povestea. Doar că senzația cu care rămâi nu e cea a strânsorii fără cauză. Nu te sufoci, te îngândurezi „pe nesimțite“, trist, dozat. Ceea ce, știind că nu ai altă alternativă decât să înaintezi și mai adânc în gânduri - asta e convenția, asumată -, e poate chiar mai rău decât ar putea fi vreun final violent. Ce ați descoperi „hrănitor“ într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
rău. Cred că ar trebui să văd ce e cu el, adăugă Kolea, ieșind. — Slavă Domnului, am luat-o pe mama de-acolo și-am dus-o la culcare, așa că scandalul nu a reînceput. Ganea se simte penibil și e îngândurat. De fapt, are la ce se gândi. Ce lecție!... Am venit să vă mulțumesc încă o dată și să vă întreb: n-ați cunoscut-o până acum pe Nastasia Filippovna? — Nu, n-am cunoscut-o. — Atunci de ce i-ați spus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la început se pregătise și el să plece neobservat, stătea acum nemișcat, cu capul în pământ, părând și el să fi uitat că voia să se retragă. Toată seara nu pusese în gură nici un strop de vin și fusese foarte îngândurat; arareori doar își sălta capul și îi privea pe toți și pe fiecare în parte. Acum s-ar fi putut crede că se aștepta aici la ceva extrem de important pentru el și că deodată se decisese să mai rămână. Prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cum doriți, cum doriți! încheie iritat Evgheni Pavlovici. Pe desupra, sunteți o persoană deosebit de curajoasă; numai aveți grijă să nu vă numărați printre cei zece vizați. — Cel mai probabil e că nu va ucide pe nimeni, spuse prințul, privindu-l îngândurat pe Evgheni Pavlovici. Acesta râse cu răutate. — La revedere, trebuie să plec! N-ați remarcat că i-a lăsat cu limbă de moarte Aglaiei Ivanovna o copie din Confesiunea lui? — Da, am remarcat și... mă gândesc la asta. — Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ci, ca și la anchetă, confirmă și își aminti clar și precis cele mai mici amănunte ale faptei comise. Acordându-i-se circumstanțe atenuante, a fost condamnat la cincisprezece ani de muncă silnică în Siberia. Ascultă sentința posomorât, tăcut și “îngândurat“. Toată imensa lui avere, fără o mică parte, relativ neînsemnată, pe care o cheltuise în chefurile de la început, îi reveni fratelui său, Semion Semionovici, spre marea satisfacție a celui din urmă. Bătrâna Rogojina mai trăiește încă și uneori pare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ele. Își scrâșnește cu o strâmbătură dinții: — E cea mai josnică formă a degradării umane. Să fii om liber și să n-ai alt scop în viață decât să-ți găsești un stăpân care să te cumpere. Călărețul îl cercetează îngândurat cu privirea. Încearcă să schimbe discuția: — Ce-or fi adus și copiii? Instructorul cată mirat spre el. Pusio clatină din cap. — ăsta nu-i spectacol pentru ei, să vadă sânge curgând. — Așa e obiceiul, răspunde sec Rufus. Îi stă pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a mâinii îi dezvelește creștetul. Tiberius îl recunoște imediat. Quinctius Caecilius Metellus. Senator. Nu s-a ridicat niciodată până acum la demnitatea de consul și pare să aibă puține șanse să o facă de acum încolo. Îl cercetează, mușcându-și îngândurat buzele. Metellii sunt o familie din ramura plebee a Caeciliilor. Au găsit alături de Pompeius un refugiu, iar alături de Brutus și Cassius, un partid, o cauză, dar - mai ales - dorința de răzbunare. Și uite-l acum pe fiul celui mort printre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Barnes și celorlalți printre bucățile foarte gustoase de friptură de curcan. - Păi, domnule Weir, răspunsese Jeddy Barnes, asta e o întrebare foarte bună. Eu aș spune să-i ucideți de-aia. Și Malerick încuviințase din cap cu o mină foarte îngândurată; știa că niciodată nu trebuie să-ți privești cu condescendență publicul sau camarazii. - Păi, nu mă deranjează să le omor și pe ele, explicase el. Dar nu ar fi mai logic să le las în viață? Cu excepția cazului când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
era ca Ilie, să mi se bage în suflet... Veta a venit, dar curând a plecat, s-a întors la țară unde își lăsase copilul. Curând după plecarea ei plecă și Nilă. - Vezi, mi-a spus într-o dimineață. Era îngîndurat ca de obicei, absent cu alții dar nu cu sine. Mi-a șoptit: - Mă duc în concentrare. Simplu, parcă mi-ar fi spus un lucru obișnuit, firesc și fără implicații pentru soarta lui. A adăugat că odăița era plătită pe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Samuraiul se simțea atât de singur și de părăsit, încât aproape că-i venea să plângă. În liniște, ca să nu-l trezească pe Nishi, se îmbrăcă și se furișă afară pe coridor. Aruncă o privire în camera însoțitorilor. Yozō stătea îngândurat pe marginea patului, iar alături de el, Ichisuke și Daisuke dormeau duși mai departe. Nu dormi? îl întrebă samuraiul în șoaptă. Eu... am visat valea noastră. La vremea asta trebuie să fi început tăiatul lemnelor de foc. Așa e. De la plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca într-o oglindă cu părul castaniu revărsându-se pe umeri, cu ochii de culoare albastră ca a cerului de primăvară, cu buzele-i cărnoase și cu o seninătate ce-i lumina întregu-i chip. Hai, Matei, ce mergi așa de îngândurat, îl îndemnă prietenul. Cum de n-am mai văzut-o până azi? — Pe cine să vezi, măi? Ce tot spui? Pe fata care a fost cu noi. —Să nu-mi spui că ți-a căzut cu tronc. — Cu tronc e
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
tatăl lui. — Am avut o operație dificilă. —Săracii oameni, e rău când ajung la cuțit, îi compătimește nevastă-sa Ștefania. De unde era bolnavul? —Din satul Măgura. —A mers bine operația? — Da, însă a durat cam mult. Păi atunci de ce ești îngândurat sau altceva te frământă? îl întrebă frate-său Tiberiu. —Probleme și iar probleme. Când rămân numai ei doi, Tiberiu nu se lasă până nu află adevărul. — Problemisime zici, Matei. Mie poți să-mi spui. Nu cumva sunt în legătură cu iubita ta
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]