917 matches
-
de dor de țară, Că-n prima zi de primăvară S-a-ntors discretul cocostârc, Statornic, la bătrânul smârc. E totu-n jur încântător, Azi s-a deschis și-un mâțișor, Pe mal, în soare, sclipitori, Au apărut mici bumbușori. Pășește rar, îngândurat, Peisajul pare neschimbat: Aici, c-un pix și c-un caiet Fără să vrei ajungi poet. Nimic nu-i fals, nimic obscen! Și-n gând compune un catren Și clămpăne din cioc sonor, În apă stând într-un picior. Referință
COCOSTÂRCUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383193_a_384522]
-
să nu se bazeze pe ceva; oamenii ca el nu sar niciodată la cap dacă nu le centrează nimeni. - E nebun. Sau exaltat - În cazul de față, e același lucru, a spus Eveline, iar Roger Howard a Încuviințat, mișcându-și Îngândurat capul. Așa cum anticipase Zoran, Îndată după plecarea lui, m-am dus Întins la biroul fizicianului, am chemat-o pe Eva și le-am relatat Întreaga conversație. - Din păcate, nu e singurul, a continuat ea. A reușit să mai convingă destui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mult mă jignea. Nu de ocrotirea lui mălăiață aveam nevoie, ci de adevăr, oricât ar fi fost el de Înspăimântător și de dureros. - Adevărul, da, da... frumos cuvânt, urât lucru de multe ori, a murmurat Howard cu aerul melancolic și Îngândurat cu care continua să mă surprindă uneori, pentru că nu consona deloc cu imaginea durului pe care Îl cunoscusem cu ocazia primelor noastre Întâlniri. Nu sunt un entuziast al ideii de largă circulație cum că prima impresie contează, Însă trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu degetul mare și arătătorul mâinii drepte și i-a frecat Îndelung, ca și când ar fi vrut să Îndepărteze de pe retină o vedenie urâtă. Îi venea greu să admită că nu Întrevăzuse această pistă. - Mai departe, a murmurat Încă neconvinsă, dar Îngândurată. - Unchiul tău a fost fără Îndoială un personaj excentric și contradictoriu, dar În nici un caz nu s-a numărat printre maeștrii criptografiei mondiale. Nici măcar al celei franco-române. Probabil că e ceva destul de simplu, În fond, cum a fost, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
scot la lumină printr-o invocație barbară corpul acela călduț și alunecos Înmuindu-se În buzunarul lui Leopold Bloom ca un embrion abia zămislit În propriul meu uter. Să mergem deci acolo pe coastă În iatacurile verzi ale frunzișului sîni Îngîndurați să desprindem de pe ramuri triste și singure, să mușcăm urechea azaleelor și pașii soldaților tineri să ne treacă prin creier nostalgia niciodată gustată a pămîntului făgăduit. O, tarantula, tragic scarabeu cu ochi verzui lingînd pubisul blînd al Sulamithei, prin nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
degeaba editor-șef. —Dumnezeule, stai să-mi aduc aminte - ceva dickensian - Quincy, asta e. Poate William, prenumele... —Nu chiar. E Walter, am spus. Puteam chiar să-i dau adresa lui dacă era interesată. I-am mulțumit și am închis telefonul îngândurată. Lucrurile începeau să se clarifice. 15tc "15" Porțiunea aceea din Fulham era plină de tineri. Magazine din lemn, comercianți de vinuri și buticuri conduse de fete pe care le chema Virginia care vindeau cămăși în dungi, fuste largi de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
calmă. Am să le duc anonim. Ar fi aiurea să intru în galerie cu ele la braț, nu crezi? —De ce? A, da, înțeleg. în ciuda felului în care l-a lucrat pe Paul, Judy rămâne o hipioată nebună. —Judy, am spus îngândurată, când ai ascultat, Paul sau Harriet au spus ceva în legătură cu Lee? Care știa de furt? Sau mai târziu, a spus Paul ceva despre asta? Judy a negat. Apoi și-a dat seama de ce întreb. A căscat ochii. — Doar nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
prin minte un vers - pentru că domnul Brener iubea poezia, negustoria nu-i secătuise, de tot, simțul frumosului - un vers despre un apus de soare, care cade la orizont aidoma unui cap de monarh, atunci cînd se prăvale de pe un butuc. Îngîndurat, domnul Brener Își scoase o țigară din buzunarul interior. În acel moment, chiar În acel moment, fetița din pădure scoase oglinjoara rotundă din buzunar, placată În sidef, și și-o apropie de față. Își văzu Întîi nasul pistruiat, apoi ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un „Pupă-n fund“, Deștept și pus pe Întrebat, Prea serios s-a ridicat După oră, ca să-ți spună Că toată noaptea n-a dormit, Volumul ți l-a răsfoit. Vei fi modest, iar el Îndată Va face-o mutră-ngândurată Și, doi pedanți, vă veți zâmbi, La munc-apoi vă veți grăbi. Acum o săptămână mi-ai adus Eseul meu, despre care-ai spus (Prin diferite adnotări scrise pe margine de foi) c-am ignorat cu bună știre principiile sacrosancte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > SUNT VISUL TĂU ... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului De-atâtea ori Mă uit în mine, Îngândurat, Străin și trist. Și nu mai știu, Nu-mi mai dau seama, De mai trăiesc Sau mai exist. Doar boarea Adierii tale, Ce’mprstie miros De crin, Mă mai trezește Câte-odată, Și-n adierea ei Suspin. Sunt gândul tău Dintotdeauna
SUNT VISUL TĂU ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364514_a_365843]
-
să-i dau puțină dreptate lui Caiafa aici, spuse Gamaliel cu tristețe în glas. Deși aș fi vrut din tot sufletul ca acesta să fie Mesia cel mult așteptat. -Și dacă este?! Gamaliel își cuprinse barba în mână și rămase îngândurat. -Dacă a fost sau mai bine zis dacă este Mesia, desigur că nu puteam face nimic împotriva lui căci nimeni nu se poate opune voinței lui Dumnezeu. Dar dacă acesta nu a fost fiul lui Dumnezeu atunci înseamnă că totul
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 5 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361542_a_362871]
-
desface Fără să regrete, fără pietate Ne mănâncă viața tăcut și tenace. Timpul implacabil nu își schimbă mersul Nici nu-l preocupă cine-a dispărut Cum el patronează întreg universal Cât vom fi în viață îi plătim tribut. NOCTURNĂ Trece-ngândurat Pe-un petec de cer De ani apostat Astrul efemer. Gânduri răzlețite Vise izolate Se pierd insolite În eternitate Tăceri și himere Renasc amintiri În vremi austere Rechemând iubiri Vechile ispite Rostite-n blestem Deși inedite Rareori le chem În
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
mireasma grădinii strunele lor îngână - jertfelnic epopeile firii - versetele amintirii - învolburarea dulce și mirii și mierii - și mai cu seamă - fulgerul învierii de pe degetele-n necontenită mângâiere de harfe - curg picături înflorite de sânge: pică picăturile pe obrazul Celui prea îngândurat astfel - Regele Ospățului dă deîndată semn că-i aici - mereu: nicio clipă - nicăieri n-a plecat doar că în mijlocul lacului șoptitu-i-a nenufarului - cu mult mai curat ...iar ospățul - rază cu rază - având priveghere și a strunelor pază - de-acum în
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
Târgu Jiu M-am apucat ades" să scriu Despre anii tinereții, Despre floarea roz a vieții. Stau pe malul Jiului Și-ascult șoapta vântului. Prin frunziș de rămurele S-aude tril de păsărele, Iar prin apa râului, Zăresc chipul dorului, Îngândurat și întristat Că de mult a fost uitat. Și-mi aduc aminte bine De duioasele suspine Și privesc către apus Anii de liceu s-au dus... Cum din ape de izvoare Se adapă căprioare Iar din depărtata zare Sosesc păsări
STAU PE MALUL JIULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364070_a_365399]
-
încuie poarta. Sofica își târșâi picioarele grele câțiva pași, apoi făcu o escală scurtă la jumătatea drumului, rezemându-se de peretele casei. “Ce efort!”, gândi tristă în sinea ei. Ridică privirea albastră către cerul care avea aceeași culoare și numără îngândurată norii răzleți și jucăuși. “Cine oare să-și mai aducă aminte că azi e ziua unei amărâte de pe strada Nicolae Alexandrescu?”, se întrebă privind culoarea preferată a unui văzduh senin, fără pete. Își continuă drumul până la ieșirea din curte. Poarta
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
-l ca pe un trofeu valoros... - Și, Adrian? El ce face, când mai vine acasă? Ne este dor de el...Când era acasă, orice ar fi fost, făcea ce făcea și venea pe la noi... Îmi era de mare ajutor, rosti îngândurat tatăl Emanuelei, după ce mâncă o bucată aproape fierbinte de plăcintă.... Aveam bază mare pe el, acum sunt singur. Este destul de greu... - Hmm! Singur zici... Și eu ce mai sunt aici, domnule? Cantitate neglijabilă? Interveni Emanuela, făcând pe supărata, dar trăgând
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
strig disperat. Am căutat-o prin toate locurile cunoscute unde știam că se putea duce și nu am găsit-o. Epuizat mai mult sufletește m-a așezat pe prag. Lângă mine odihnea buchetul de ghiocei. Toți ghioceii aveau ochii stinși. Îngândurat am observat urmele unor cauciucuri. Cu siguranța aici a fost o mașină. Ana mea a fost răpită de lângă mine. Trebuia să o caut. Am pus ghioceii într-un pahar cu apă și am pornit spre oraș. Nu știam de cine
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
Din spate pare mai înalt, are un mers energic, de maratonist, care exprimă hotărâre și forță, ceea ce nu simțisem în timpul dicuției cu dânsul. Pesemne era doar o impresie, cum mi se mai întâmplase adesea, la ceasuri târzii. Revin în cabină îngândurat. Dacă până atunci oscilasem între mai multe subiecte pentru noul roman, ideea sugerată de Voquin câștigă teren în dauna celorlalte. Scriu primul capitol pe nerăsuflate, apoi pe al doilea, imaginând un scenariu aparent fantezist despre un criminal periculos care ucide
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
au luat la revedere, Sofica a avertizat-o: - Mâine trimit eu pe Augustin, să vorbească cu el, că văd că la voi ceva scârțâie. - Lăsa-ți, că nu e nimic grav. Se rezolvă repede. Și... fără replică, Sofica a plecat îngândurată. Pe drum vorbea singură: „Fi-r-ar tu al dracu- lui de copil, dacă ne faci numai necazuri! Ce-i lipsește, fraților? Are de toate. Femeie bună are, are fetița aia ca o prințesă, are... Ce-o mai fi vrând? Trimit pe
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
bărtrânețile-s aproape și de om se țin Spus-a poetul cântând din lira sa: Fugit... Irreparabile... Tempus! Și dacă marmura eternă, e albă și e rece Pe funerare lespezi stau șterse nume ce s-au dus Sau poate... statui privind îngândurate, sub care vremea trece... Și doar atât: Fugit... Irreparabile... Tempus! Vezuvii sunt anii ce-acoperă pompeice dureri, făr’de hotare Cenușă spulberată peste toate, ce peste tot s-a pus Capcane adormite-n imobila resemnare Nimic n-a mai rămas
FUGIT, IRREPARABILE TEMPUS! (VERGILIU) (TIMPUL SE SCURGE FĂRĂ ÎNTOARCERE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361066_a_362395]
-
ta de diabetică! Mă convinsesem încă o dată că era paranoică. Dar n-am aflat niciodată ce mi-a pus ea în pahar, atunci, cînd a vrut să mă termine. Ce mi-a pus, Thomas? Știu și eu, a zis el îngîndurat; ce substanță l-ar putea orbi pe un om? Dacă e obez, mai scapă ... dar cum tu erai numai piele și oase ... M-a pufnit rîsul: Știi ce-mi reproșa, Thomas? Că nu mă îngraș, că nu fac burtă, ca
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
greu de îndeplinit dar scrisorile pentru dorința specificată sunt de ordinul zecilor de mii. Moș Crăciun privi curios: -Adică? Micuța zână cu aripi îl înștiință cu glas limpede de clopoțel. Moș Crăciun își mângâia încruntat barba albă și lungă, mormăind îngândurat: -Mâine dimineață la prima oră toată lumea să fie prezentă la castel! Trebuie, să ne mobilizăm! Voi reflecta. E o dorință greu de realizat și dacă Cel de Sus îmi dă dezlegare, vedem, ce se poate face. Nu promit, nimic. La
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
Cana! Am fost și-n Betlehem, unde păstorii te-au găsit În iesle, înconjurat de dragostea mamei, încălzit De suflarea animalelor, iar magii ți-au adus în dar Închinare, smirnă, tămâie, aloe, aur și mărgăritar. Cu mirul bucuriei pe fruntea-ngândurată Te-am urmat să-ți trăiesc frământarea îndurată În acei trei ani, când cu-nțelepciunea Ta Răspândeai lumina, lumea te urma, învăța... Învățau despre vie, semințe și semănător Despre cum se-ntoarce acasă fiul rătăcitor Cum îl primește Tatăl, oferindu
PELERINAJ DE INIŢIERE ÎN MISTERIILE LUI IISUS de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364075_a_365404]
-
Doriți ceva? - A fost cineva aici ... un bărbat. - Mă măguliți domnișoara, la vârsta mea e o cinste să mă numiți așa! Se înclină respectuos. - Ești nostim! se amuză Ava. Cum te cheamă? - John! - Bine, John. Mulțumesc. Bătrânul ieși, ea rămase îngândurata. Totuși altcineva a fost în cameră. Ciudat.. va urma Camelia Constantin 2012-2013 Referință Bibliografica: ENIGMĂ (partea I) / Camelia Constantin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 927, Anul III, 15 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Camelia Constantin : Toate Drepturile
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
altcineva. Concluzia logică ar fi aceea că este la latitudinea fiecăruia dintre noi ce stare de spirit ne cade bine când „rumegăm” câte un episod de viață. Fals, căci mai trebuie să ne lase și ceilalți! Putem fi veseli sau îngândurați, triști sau exuberanți, fără a fi neapărat și nefericiți. O mamă îndură la naștere suferințe de neimaginat, dar trăiește în același moment un sentiment de fericire incredibil de intens. De ce atunci suntem priviți drept „cazuri problemă” când ne opunem curentului
HORA QUOTA EST de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363070_a_364399]