272 matches
-
războiului, după cum o trădează marea dumisale ambiție?! Nu știm, dar... cum o spuneam, mi-este teamă că În „a doua parte” a carierei sale politice, cea de-a „doua” categorie, cea a celor „cuminți și prudenți”, cea a probabilului, a Îngăduitului, a „bunului simț”, a pus mai degrabă stăpânire pe judecata și acțiunile sale. Nu e nimic reprobabil nici În aceasta, numai că există o lege nescrisă și aproape tiranică, Încă de la Greci, modelul nostru În toate, că cineva care „provoacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fapt confesiuni) concepte (catolică, luterană, calvină și unitariană) drept un model de toleranță, nu a cunoscut însă și o egalitate confesională, întrucât ortodoxia, confesiunea majorității populației, nu a fost recunoscută ca având statut legal „receptă“, ci i-a fos doar îngăduită practicarea. Mihai Viteazul a încercat să obțină statutul de „religie receptă“ și pentru ortodoxie. Prin tratatul din 1595 cu principele Transilvaniei, care s-a dovedit a fi mai mult decât păgubitor pentru el, voievodul muntean avusese un singur beneficiu din
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
să urmăm indicațiile corespunzătoare în așa fel, încât să nu fie dărâmat sistemul de organizare și ordine care a fost construit prin muncă înțeleaptă și plină de grijă. Elementele turbulente, care doresc să stăpânească lucrarea în acest timp, nu trebuie îngăduite.” (M.S.pag.26) Din nefericire, se întâmplă și în Filadelfia lucrul acesta și este îngăduit de cei care ar trebui să stopeze lucrul acesta cât timp nu va fi prea târziu. Dumnezeu îngăduie și noi nu trebuie de acum încolo
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
bucătărie, la biserică și în căsnicie. Atât cât îi acordau cavalerii îmbrăcați în zale și poeții care cântau „eternul feminin”. Revenind la noi, e drept că femeile în România n-au avut până acum decât obligații; cu un singur drept îngăduit, dreptul la muncă, la munca socială. Organizația sub care trăim, de mult i-a deschis porțile fabricii la rând cu bărbații. ș...ț În afară de munca manuală, femeia și-a cucerit loc, ținut cu cinste, în învățământul de toate gradele, s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
unor populații locale de porumb din Moldova ca material inițial de ameliorare, susținută, în 1965, la Institutul Agronomic București. Îndelungata și bogata sa experiență însoțită de valoroasele rezultate obținute în cercetarea agricolă și de prestigiul de care se bucura, iau îngăduit să accepte, prin concurs, în 1966, postul de conferențiar la disciplina de “Ameliorarea plantelor agricole” de la Institutul Agronomic din Iași. Ulterior a devenit profesor și șef de catedră, decan, conducător de doctorat și prorector, responsabil cu cercetarea științifică. În activitatea
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
fără interpretări abisale, fără cuvinte elevate și termeni savanți (autorul recapitulează toate cărțile despre Pitești, dar le și topește în fluxul său, construind un edificiu nu neapărat original, dar mult mai exact și mai amănunțit). Ochiul emoțional este interzis; este îngăduită doar privirea cerebrală și cronologică. Celebrul eseu al lui Virgil Ierunca (Fenomenul Pitești) fusese o sinteză suplă și intelectuală, cu impact remarcabil. Alin Mureșan dorește să ofere cititorilor români (nu doar intelectualilor) cu totul altceva: o lecție de anatomie minuțioasă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
călători e bună. Dar se poate și fără, mai ales dacă n-ai cu ce. Există nevoi mai mari decât drumeția. Libertatea de expresie e bună, de asemenea. Dar în particular poți înjura și sub dictatură, iar înjurătura publică, odată îngăduită, nu mai are nici un haz. Egalitatea cu ceilalți, mai ales cu puternicii, cu bogații și cu șmecherii, e un țel limpede și cvasiunanim. Solidaritatea fraternă e excelentă, mai ales când ai nevoie de ajutor. Dar libertatea? Libertate să ce? Hotărât
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
atunci „te-om părăsi și ne-om duce de ne-om închina la moscali”. Singurul care i-a reproșat încheierea alianței cu Rusia a fost vornicul Iordachi Ruset: „Te-i can grăbit, măria ta, cu chiemătul moscalilor. Să fii mai îngăduit, măria ta, păn-li s-ar fi vădzut puterea, cum l-e merge”. Replica domnului a fost promptă: „Nu mai era vreme a mă mai chivernisi, temându-mă ca să nu mă apuce turcii. Că iată și din dumneavoastră m-ați părăsit
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sultanul Baiazid, potențial cuceritor al lumii, poartă după sine captivă fosta curte imperială. Evenimente consemnate în cronici și documente istorice îi folosesc lui S. ca punct de pornire pentru a reveni la preocupările sale privind captivitatea, limitele, marja de libertate îngăduită insului în „prestabilit”. Pe aceeași linie cu evadările spectaculoase, paradoxale, din celelalte piese, este tragerea în țeapă - în același timp și înălțare simbolică - a voievodului Țepeș, prizonier al timpului istoric vitreg. În 1988 scriitorul începe să publice în „Ramuri”, „Convorbiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
producția autohtonă de bunuri și servicii, ca și un curs supraevaluat, ce poate descuraja exporturile. 2) În ce privește deficitul bugetar, obiectivul este ca și atins, trebuind doar menținut; 3) Și cu datoria publică stăm bine: 40% din PIB, față de 60% maximul îngăduit. Îngrijorătoare aici este tendința de creștere din ultimii ani și datoria privată, de 2,5 ori mai mare; 4) În ce privește nivelul dobînzilor, el se menține cu 2-3% peste nivelul de referință cerut și aici văd o problemă greu de rezolvat
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
natural în sensul unor înscenări, transformând totul într-un spectacol plin de dinamism și culoare; o nouă „invitație la bal”, dar la unul cu o figurație de eden primitiv, sugerând o vârstă a unității cosmice originare, ca în aceste Bucurii îngăduite: Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cântec pe panglica nemișcării în ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă în adiere ca arbuștii pitpalacii împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
oprimărilor, conturându-și un spațiu al jocului și un timp fără timp, al înfloririi perpetue. E cel care trăiește și imaginează lumea ca sărbătoare, ca și întoarsă la o ideală, primară și plenară vârstă de aur. Un poem precum Bucurii îngăduite, din volumul Plante și animale ar putea fi luat drept text emblematic pentru o astfel de viziune, animată de sentimentul universalei comuniuni: Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cântec pe panglicile nemișcării în ierburi alunecă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cuiva fără dovezi clare. Or, comportamentul său de călugăr este ireproșabil. Dacă dumneavoastră aveți ceva împotriva lui, pedepsiți-l. A.S. Motivul invocat era că nu respectă votul "sărăciei de bună voie". Era vorba de păstrarea garsonierei sale de la București, păstrare îngăduită însă, atât de dumneavoastră, cât și de "ierarhii de la Cluj". S.M. Da, sigur. Așa își putea continua activitatea literară. Și, în plus, era posibil orice la vremea respectivă. Eu am prins decretul din '59, cu scoaterea monahilor din mănăstiri. El
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
noilor cruciați e de paradă, răzmerița lor petrecîndu-se în matca curentului dominant, un curent în virtutea căruia tot ce e de stînga e aplaudat ca o epifanie a geniului omenesc. De aceea, a fi rebel de stînga, singura formă de curaj îngăduită astăzi în Franța, a devenit supremul conformism al intelectualilor locului: un conformism de pe urma căreia cultura franceză e la un pas de pierderea etosului care a făcut-o unică în urmă cu două secole. Michel Onfray n-are ascunzișuri în privința felului
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
din epoca, nici fotografiate de autorul lor. Brâncusi era totuși prea scrupulos ca să le treacă sub tăcere. Fapt e că nu le pomenește nici chiar el vreodată și, cum arătăm, nu pune ochiul aparatului pe ele. Oare de ce? Singură ipoteza îngăduita este că nu-i aparțin. Și avem pentru această o dovadă de necombătut. Dl Barbu Brezianu (neconvins din capul locului de autenticitatea "ineditelor") a prezentat, în emisiunea mea de la Pro.Tv., unde l-am invitat, o fotografie, făcută de Brâncusi
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
naratorului. Rezultatul nu este, după părerea mea, care ar putea fi verificată de istorici, atît o evocare exactă și plastică a secolului ce se apropia de încheiere, cît una extrem de personală, plină de originalitate și de pasiune, colorată peste marginile îngăduite istoricului, dar de care scriitorii țin rareori seama. Ghica înfățișează secolul lui, nu neapărat pe acela care fusese în realitate. Și pune atîta forță în tablou, încît cititorii din secolul XX sau de astăzi numai cu greu își pot închipui
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
care punctează în chip de borne Calea Târgului el va reveni, n-o va face decât pentru a întreține o mai veche iluzie. Un poem cum e Pietre de hotar e alcătuit integral din asperități. Lirismului nu-i mai sunt îngăduite, aici, efecte complicate de suprafață. Austeritatea e maximă. Singurul sprijin al ritmurilor vine dintr-o regie a dispunerii prepozițiilor. Traseul are, totuși, același relief sonor: „Pripon, La Cruce, Drumul Țării, pe Calea Târgului, apoi,/ Între Gruiețe, Peste Vale, Boticășăști, Din-deal-în-jos
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
a văzut, și temperată în paginile cele mai grave de un binevenit aer colocvial, inventarul lui Andrei Oișteanu are și o latură așa-zicând light, consemnând și adjuvante de toată ziua ca alcoolul, cafeaua, tutunul sau chiar, pentru ca lista celor îngăduite să fie completă, ceaiul. (Un frumos eseu inedit despre nes și mai ales despre dureroasa renunțare la nes, publică în anexă Mircea Cărtărescu.) În încheiere, două completări pe care îndrăznesc să i le sugerez autorului, pentru o eventuală ediție adăugită
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
Pe cel dintâi l-au alungat cu pietre,/ L-au răstignit pe la izvoare;/ Și i-au vărsat lichidele primordiale:/ Dunga de sânge și umori/ Se vede și-acum băloasă pe planetă -/ Ca un fitil spre dinamita/ De sub această lume mult îngăduită:/ Pe vărsătura de oțet și fiere/ }âșnită de sub coasta ruptă de lance/ Se-arată îngrășarea semințiilor/ În viermuială." (Mereu și mereu așteptat). Dacă seria tematică și imagistică pozitivă se organizează în jurul figurii de Crist contemporan a țăranului, seria negativă reunește
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
cărții". Avrea dreptate, cartea prezentată drept român nu era, atunci, decît un autoportret, ce-i drept foarte izbutit. Astăzi o astfel de scriitura romanesca ar fi perfect acceptată. Nu și în 1932, cînd tipologia românului era perfect țărmurita, abaterile nefiind îngăduite. Receptarea a fost, în general, negativă. O demonstrau cronicile lui M. Sebastian, Șerban Cioculescu, Perpessicius, de abia Pompiliu Constantinescu încercînd o strategie țintind spre favorabil, prin aceea că nu consideră cartea un roman ci al treilea volum din Memorii. Criticul
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
de la liberali), M. Ralea, M. Ghelmegeanu etc. de la PNȚ. Și aceste prevederi, trebuie să o spunem, prea radicale, au determinat "victimele" amintite să intre în contact de colaborare activă guvernamentală cu PCR, despre care Maniu credea că va rămîne abia îngăduitul partener în BND, și nu va căuta, împins de armata sovietică de ocupație, să tindă a ocupa nu primul loc în eșichierul vieții politice românești, ci chiar singurul. Potrivit acestui punct de vedere, N. Carandino va semna un articol justițiar
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
mocirlos ar fi libidoul celui care s-a ghiftuit cu nesăbuința înainte de culcare, nu se va putea compară cu imaginile televizate ale telefoanelor erotice. Acelea care-ți revelează, în secundar, cât de puțină varietate oferă domeniul, ce monotonie, puțină imaginație îngăduita acolo unde face lege instinctiva necesitate. A te împăca, a conviețui cu visele tale cele mai rele, refuzându-le orice caracter de premoniție și chiar când își permit ignominia de a te aruncă în conflicte cu defuncții și, desigur, venerații
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
Livius Ciocârlie, la o treaptă surprinzător empirica, deoarece, în ciuda registrului speculativ și a monturii erudite, avem a face cu un efect "jos", carnavalesc, cum ar zice Bahtin. Înainte de-a trece la analiza scrierii de care ne ocupăm, fie-ne îngăduita pedanteria unui citat din P.Sloterdijk (apud Maria Fürst): "Apariția lui Diogene marchează momentul cel mai dramatic al evoluției problemei adevărului în filosofia europeană timpurie; în timp ce, începînd de la Platon, ăînalta teorieă rupe irevocabil firele de legătură cu întruparea materială pentru
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
după ce și-a introdus în bancă specimenele de semnătură, a lui și a contabilei sale, a scos din bancă sumele deținute de editură, pestre trei sute de milioane de lei. Cu acești bani, a plătit la F.P.S, în ultima zi îngăduită, costul cumpărării editurii." Nu știu ce se poate face, legal vorbind, pentru readucerea la viață a acestui veritbial plămân cultural al țării. Dar știu că dacă, prin miracol, s-ar reveni la profilul vechi și cu adevărat util al "Minervei", lucrurile ar
Când seceta era rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16461_a_17786]
-
obscur ce apăsa asupra Labdacizilor, cel al lui Nicolae Ionel pare a fi sancționat pentru trufia sa afirmată la fiecare pas. Victorios asupra Sfinxului, el se consideră asemenea zeilor. Fiecare act al lui constituie un hybris, o transgresare a limitelor îngăduite, iar fiecare vorbă spusă de el e o blasfemie. După sinuciderea Iocastei, Oedip se automutilează ca să ispășească crimele comise fără voie. La Sofocle, eroul își explică gestul prin neputința sa de a da ochii în Infern cu umbrele părinților lezați
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]