1,296 matches
-
dar până la urmă s-a lininiștit și a reluat vorba. Spuneam eu - de n-oi fi vorbind eu degeaba - că în toată zarea cât o puteam cuprinde cu ochii nu se mișca nimic decât omătul zburătăcit de vânt sub razele îngăduitoare ale soarelui...Am ieșit pe poartă și, luându-mi ca punct de reper - cum se spune în cătănie - cireșul de dincolo de șleau, am coborât în gârla Șărpăriilor. Mi s-a părut că nu-i chiar așa de greu să înoți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Leonardo avea măreția descompunerii, pe lângă care zâmbetul veșnic al Giocondei este un rictus prăpădit, mai ales că-l poți regăsi pe figura oricărei gospodine din lume pusă În fața unei alte forme de infinit, serialul Tânăr și neliniștit. Judecătorii au fost Îngăduitori, acceptând să neglijeze nepotrivirea din acte, cu condiția Însă ca Da Vinci să picteze fiecare placă de faianță din sala de baie a personalului DHRA și să sculpteze tronurile. Ajuns În Purgatoriu În 1880, Gustave Flaubert a dat mare bătăi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Simion liftnicul, viața cotidiană modestă și bîntuită de „tranziție“ dintr-un bloc la Bacău. Dacă exclud pasajele fantastico metafizice din ascensor (m-au convins mai puțin), dau peste personaje caragialești tratate cu umor, firește, dar, În același timp, transfigurate de Îngăduitoarea afecțiune a autorului. O duioșie ironică dînd parcă dreptate lui Steinhardt, care propunea sub pseudonim, Într-o revistă de exil, o interpretare anticonformistă, paradoxală, greu acceptabilă, scăldată În bunătate, a finalului din Scrisoarea pierdută. Caragiale blînd, Îți Închipui? Admirația - un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
plecat, băiețelul s-a aruncat În brațele Christinei și a Întrebat-o: — Mami, tu ești o vită Încălțată? — Vai, Kiki, nu-i frumos să vorbești așa, cine ți-a spus aceste cuvinte oribile? Foarte urît, foarte urît!... mormăi Vic excesiv de Îngăduitor. — Marychka a făcut-o pe mama ei vită Încălțată... Ba nu, mama ei a făcut-o pe ea! — Haidem, să te spăl, zise Christina. CÎnd mai vine Bow-Bow la noi? Întrebă Kiki, sărind Într-un picior. Așa Îl poreclise pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
tovarășa Elena din simplul motiv că el se credea, atunci cînd era calm și avea o conduită corectă, tovarășul Nicolae Ceaușescu. CÎnd era nervos sau agitat, devenea Însă Distrugătorul Eldridge. — Bună dimineața, Pablo, răspunse Agneta. El acceptă cu un surîs Îngăduitor acest apelativ, convins fiind că adevăratul său nume mic era, pentru cei apropiați, Nicu. Însă personalul din clinică Îi spune Pablo dintr-un fel de lene intelectuală. Sau poate fiindcă se obișnuiseră astfel. Ca unul din cei mai experimentați pacienți
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nici n-ar fi avut ce. În acel moment Își regreta sincer demisia; cuvîntul „rezervist“ suna foarte neplăcut, mai ales atunci cînd Îl pronunța colonelul, pentru care cuvîntul „rezervist“ echivala cu „civil“, iar față de civili nutrise dintotdeauna un blînd și Îngăduitor dispreț. Deși cererea nu-i fusese Încă aprobată de comandamentul zonal, era clar că nu mai aveau nevoie de serviciile lui. Probabil că se și gîndiseră cu cine Îl vor Înlocui. Foarte probabil, acela era chiar căpitanul Jegg, care tocmai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai important consta În ideile sale originale, printre care și aceea că Întregul organism uman este alcătuit din neuroni deghizați În tot felul de celule. Abia după ce află că familia sa provenea din nordul Californiei, colonelul Pruritanal deveni ceva mai Îngăduitor cu el, fiindcă intenționa ca, după ce va ieși la pensie, să se stabilească la Harbin Hot Springs, o stațiune situată În apropiere de Middletown. Era tocmai locul În care doctorul Hemming fusese conceput; În urmă cu vreo treizeci de ani
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
materialismul dialectic și istoric răspunde la toate Întrebările despre om. — Mă rog, s-ar putea să ai dreptate. Totuși, nu mi-ai spus ce măsuri organizatorice urmează să Întreprindem În acest sens. — Tovarășe Maurer, Îl dojeni Pablo pe un ton Îngăduitor, originea dumitale mic-burgheză te Împiedică să ai o viziune de ansamblu. În calitate de prim-ministru, mă așteptam să știi că lucrurile nu se fac bătînd din palme. Dacă ești de altă părere, sau apreciezi că linia adoptată nu este În conformitate cu Învățătura
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mort, nu mai vrea să vorbească nimănui despre cele Întîmplate acolo. La ora aceea neștiind prea multe despre Christina, iar despre cele petrecute pe insula Roland avînd doar o vagă idee, nu mi-am putut reprima un zâmbet sceptic și Îngăduitor, cînd l-am auzit pe Bazil adăugînd că, din punctul lui de vedere, Christina era o sfîntă. În definitiv, toți sfinții sunt sfinți dintr-un punct sau altul de vedere. Trecuse de miezul nopții, Începuse să-mi fie somn și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
voastră, am spus și am început să-mi umplu pipa. Te rog, iubitule, nu face asta, zise Antonia. — Ce să nu fac, pentru numele lui Dumnezeu?! — Nu fi așa de sec și de sarcastic. Și, te rog, dacă poți, fii îngăduitor cu Anderson. Nici nu știi cât se frământă din pricina sentimentelor tale față de el și cât se străduiește să-ți fie pe plac. L-ai putea face să sufere cu cel mai mic gest. — Nu sunt nici sec, nici sarcastic, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
scurt, drept și unsuros, îi înconjura fața palidă ca de ceară, cu trăsături evreiești, ca o perucă tunsă. Ochii înguști semănau cu două așchii negre. Mă întreb, zise ea, dacă vă dați seama câtă consternare le-a produs atitudinea dumneavoastră îngăduitoare. Din nou am fost surprins. — Greșiți, am spus și apoi am continuat: Oricum n-am nici o putere. Iar dacă am ales să mă port ca un om civilizat, e problema mea. Am privit-o cu aceeași insistență. Era totuși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
strig, dar am constatat că i-am uitat numele. 17 Iubito, îmi pare rău că am fost atât de beat ieri - și sper din tot sufletul că n-am pătat covorul chiar iremediabil. Și tu și Palmer ați fost foarte îngăduitori. Trebuie să mă lași pe mine să plătesc curățatul lui. Cred că totuși am să plec, deși nu știu unde. Așa că n-am să-ți mai dau de știre pentru un timp. Să nu-ți faci griji din pricina mea, mă simt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
eu prin comportamentul meu a fost altceva, m-am apropiat totuși destul de mult de aceasta și cu timpul s-ar putea transforma cu adevărat în generozitate fără să băgăm de seamă. Nu crezi că am dreptate? Iartă-mă și fii îngăduitoare cu mine. M. Copila mea iubită, iartă-mă că am fost atât de beat ieri. Sper că nu te-am obosit peste măsură. Ar fi trebuit să plec mai repede. Îți scriu aceste câteva rânduri doar ca să-ți spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pupitrele birourilor agenților, În penumbră, la repetiții, În fața ieșirii de pe scenă la miezul nopții. Lumea teatrului vibra de vocea lui umilă și imperativă. Era meschin, cu o meschinărie banală și de rând, generos pe apucate, niciodată demn de Încredere. Laudele Îngăduitoare de la repetiții nu Însemnau nimic. După aceea, În birou, urma să spună la un pahar de whisky „Fătuca aceea din rândul din față... n-are rost s-o ținem“. Nu se enerva și nu ridica vocea niciodată, nu vorbea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de fier, oala de noapte, scena biblică Înrămată. Spuse: — Mai bine să lași fereastra deschisă. În caz că se Întoarce stăpânul tău. O voce slabă și șocată răspunse: — Nu pot! Oh, nu pot! Se Întoarse spre ea cu un aer de batjocură Îngăduitoare. — Modesta Anna! O privi cu ochi atenți și lucizi. Avea aceeași vârstă ca și el, dar nu și aceeași experiență. Stătea așa, uscățivă, roșie la față și excitată, lângă geam. Fusta neagră zăcea de-a curmezișul patului, dar mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gând că de fapt nu merită. Știa Însă prea bine că era În firea ei, că se născuse astfel și trebuia să se descurce cu asta cum putea. Ar fi fost neîndemânatică procedând altfel: neînduplecată când ar trebui să fie Îngăduitoare, milostivă când ar trebui să fie strictă. Nici măcar acum nu putea nutri multă vreme invidie și admirație la gândul că Grünlich se depărta În mașină, alături de Myatt. Gândurile ei se Întoarseră cu prostească fidelitate la Myatt Însuși, la ultima imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
puțin buzele moi și pronunțate. — Oh, domnul Myatt a avut o altă prietenă, pe care a cunoscut-o mai bine decât pe mine. Myatt Întoarse capul să comande prânzul și când deveni iarăși atent la ei, Janet Pardoe spunea cu Îngăduitoare și dulce maliție: — Oh, i-a fost iubită, dacă Înțelegi. Domnul Stein râse cu poftă: — Uită-te la pezevenghiul de el! Roșește. — Și să știi că l-a părăsit, spuse Janet Pardoe. — L-a părăsit? Dar de ce? A bătut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
urmă de surîs condescendent pe buze. Maria nu-și mai continuă afirmația; se teme că, violent cum este, Mihai ar putea să deschidă ușa și s-o invite să iasă. Așa că, încrețindu-și colțul stîng al gurii într-un surîs îngăduitor, face un pas, ajunge în fața fotoliului, se așază dezinvolt, aruncînd piciorul stîng peste dreptul, dezgolind genunchiul ridicat, lăsîndu-l așa, absentă total la prezența lui Mihai. Își scoate o țigară, scoate și pe a doua oferindu-i-o lui Mihai, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de jos în ele. Parcă ți-am cerut scuze pentru ieșirea mea de dimineață murmură el. Da, le-am acceptat. Asta nu înseamnă că am epuizat subiectul. Ochii lui Mihai se ridică spre fată: o vede calmă, cu un surîs îngăduitor fluturîndu-i în colțul stîng al gurii. Pentru viitoarele-ți lucrări literare, Mihai! ridică Doina paharul, sorbind apoi. Ca să ai succes, n-o să trebuiască să fii nici prietenul lui Săteanu, și nici ginerele lui; trebuie talent, străduință... De la Ovidiu știm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
praf, până când praful se va da la o parte și nu va rămâne decât asfaltul. Sunt aproape convins, fără vreun argument de bun-simț, ci mai mult pe baza unor intuiții difuze, că există o atracție bizară (sau măcar o simpatie îngăduitoare) între luminițele fistichii nenumite și troleibuzele Bucureștiului. Aș putea chiar, dacă s-ar afla vreun foc la îndemână, să-mi pârjolesc puțin degetele doar ca să vă demonstrez că, deși R.A.T.B.-ul nu a încheiat un contract cu partea nevăzută a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să se fi înălțat și să fi plutit pe deasupra acoperișurilor, bulevardelor, copacilor, turlelor de biserici, piețelor și maidanelor, să fi ajuns într-un târziu peste blocurile din Drumul Taberei“, s-ar putea ca acest troleibuz ciudat să fie mult mai îngăduitor decât orice avion cu motor (despre care se știe că nu te va lua în zbor pe motivul năucitor că ești mic și te cheamă polonic) și să te lase să privești sau să-ți amintești (e totuna) cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
presiunea elastică a pielii cuiva. În a patra zi, fără nici un motiv anume, anestezicele au fost retrase. Toată dimineața am vomitat în vasul smălțuit pe care mi-l ținu sub față o infirmieră. Femeia se holba la mine cu ochi îngăduitori, dar imobili. Marginea rece a vasului sub formă de rinichi mă apăsa pe obraz. Suprafața lui de porțelan era împodobită de-un fir mic de sânge rămas de la cine știe ce necunoscut care îl folosise înainte. Vomitând, mi-am sprijinit fruntea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dușmănie și se ciocnesc cu violență, nu numai în meditațiile solitare ale oamenilor mai reflexivi, ci și în manifestările publice ale celor mai întreprinzători. Iar aceste conflicte, care au încetat de mult a se mai reduce la discuții academice, pașnice, îngăduitoare sau curtenitoare, tind să ia din ce în ce mai mult forme intolerante, agresive sau brutale sau chiar sângeroase. În vălmășagul acesta întunecat și crunt, în care oamenii, cuprinși de o inexplicabilă furie, par mai doritori să lovească decât să înțeleagă și mai grăbiți
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
i l-a pus Ancăi pe deget, pe ea a podidit-o o lacrimă, i-a pus și ea lui un inel, s-au sărutat, preotul a zis ceva ce n-am înțeles, lumea în biserică a zâmbit fericită și îngăduitoare, eu l-am felicitat pe Yves, apoi pe Anca, și am ieșit. Alte râsete, lacrimi, veselie. Invitații defilau prin fața tinerei perechi și urau casă de piatră. Unii mai sclipitori ziceau vorbe de duh. Apoi m-am dus și am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu mai ești bun de nimic. De aceea cei mai mulți se și întorc acolo, cum s-ar spune au căpătat noua natură." "Și contele de Monte-Cristo?" Era o întrebare care putea veni numai din gura locotenentului Georgescu. Șerban Pangratty zîmbi iarăși îngăduitor, "literatură, domnule locotenent, doar știi că Dumas n-a stat nici măcar o zi în pușcărie și n-a urît pe nimeni nici măcar o clipă. Era prea gras pentru asta, da, da, prea gras ca să poată urî." Leonard Bîlbîie se simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]