885 matches
-
recomandat să-i spăl la mașină, ca să fiu sigură că în felul ăsta vor fi clătiți bine. Ei bine, exact asta am făcut. Șiiiiiiiiiii... șiiiiiii... șiiiiiiiiiiiiiii... s-a rezolvaaaat! Tocmai i-am verificat. Sunt uscați și nu s-au mai îngălbenit! Ieeeeeeeeeeeeeeeeee! Mă bucur și vă mulțumesc! În contrapartidă, vă rog să mă chestionați voi în privința oricăror trucuri ce țin de gospodărie. Sunt expertă, mă știți. Sunt curioasă dacă o să fiu capabilă să răspund măcar unei singure întrebări.
Vă mulţumesc, m-aţi rezolvat! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19312_a_20637]
-
Simona Tache Sau un blog simpatic, cu fotografii vechi de-ale părinților cititorilor. Ce frumoase sunt fotografiile vechi, pe hârtie îngălbenită de vreme! Noi n-o să mai trăim bucuria unui sertar cu fotografii, peste 20 de ani. Pozele noastre sunt și vor rămâne în computer. De copiii noștri nici nu mai zic...
Ai mei erau super! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19524_a_20849]
-
voi pune-n mulți saci,sunt prea mari, grele să le șterg praful gros,voi păstra și citi doar, Odă de Eminescu, căci... XXIII. TIMPUL RĂSCRUCE, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2201 din 09 ianuarie 2017. A îngălbenit demult, un gând la tâmple, timid, aștepta o minune să se-ntâmple, totdeauna, a crezut că timpu-i răscruce, căci nu poți ști ce anume, ceasul aduce. Deseori, însingurat, rătăcea neputincios, chiar pe vreme vitregă și drum alunecos împodobit cu răbdare
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
lipsit de zâmbet. Am sperat ca în timp, s-apară o răscruce, iar gându-ngălbenit sigur, va găsi o cruce, un periplu-hazard, rămas dăltuit în destin și-n gândul îngălbenit păstrat, drept festin. 25 Decembrie 2016 - MIT Citește mai mult A îngălbenit demult, un gând la tâmple,timid, aștepta o minune să se-ntâmple,totdeauna, a crezut că timpu-i răscruce,căci nu poți ști ce anume, ceasul aduce.Deseori, însingurat, rătăcea neputincios,chiar pe vreme vitregă și drum alunecos împodobit cu răbdare
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
lor: coasa. Puful de păpădie se-nalță spre soare dansând în brațele care-l inițiază-n moarte ale vântului. Se moare discret, frumos ca o retragere de pe scenă când rolul s-a sfârșit. În plină vară frunzele mai fragile se îngălbenesc desprinzându-se de pe tija vieții. Dacă ar observa toate disparițiile grațioase, omul, elevul corigent al naturii, ar învăța să prețuiască și să trăiască la maximum viața. Timpul individual este cel mai prețios dar. Secundele alocate nouă pentru a participa la
LECŢIA DEMNITĂŢII ÎN FAŢA MORŢII, PREDATĂ DE NATURĂ de ELENA STAN în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349245_a_350574]
-
și începi să izvorăști anxietate după anxietate și să fii purtat în formă de șarpe, chinuit să te pricepi unde poți să ajungi să te împiedici de ochii unui înger și nu de sprâncenele unui călău. Înger sau călău Cuvântul îngălbenit de pagini, își caută printre pietre înțeleptul, numai în mintea lui poate să-ncolțească clipa ajunsă la margini... dar vai sărmanul ca și paginile ce se-ntind să fie atinse, așteaptă să-i fie ideile culese, răbdător în voluptăți de
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
cu coarnele în ușă. Dar nu le-am deschis. Mi-era rușine de pereți și zăvoare. Pereții-ntotdeauna mi-au speriat cărările sub cetini. Aș fi ieșit să le-ntâmpin cu pieptul deschis, dar aveam numai niște hârtii pe care-ngălbeneau pâlpâirile slovei. - Prieteni care mi-ați adus potecile și cântecul Duruitoarei la fereastră, iertați-mă! Apoi s-a făcut o tăcere atât de adâncă încât stelele s-au furișat pe pământ și a nins până în zori. În loc de bun rămas mi-
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
Un spectaculos costum popular, în nuanțe de auriu și brun vârtos, catarame grele și maramă cu portă, tronează în mijlocul galeriei, furând privirile vizitatorilor. Mireasa care l-a purtat în urmă cu vreo 80 de ani zâmbește galeș dintr-o fotografie îngălbenită de vreme: o fetișcană de nici 15 ani, aproape copil, lângă un mire căruia abia-i dau tuleiele. „Soacră-mea și socru-meu la nuntă“, ne dezvăluie doamna Maria Vuia, autoarea expoziției. Adevărat tezaur moștenit din familie, de la prieteni și
Agenda2005-29-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283944_a_285273]
-
Cadavre peste tot în împrejurimile gării. Moara Prohaszka - o ruină, fabrica de tutun arsă și distrusă aproape în totalitate, bombe căzute chiar aproape de Catedrala Mitropolitană - imaginea haosului apocaliptic al unei conflagrații fără noimă. Acesta este adevărul reținut pe file acum îngălbenite de vreme, un adevăr cules pentru neuitare, o mărturie a ceea ce ne-a făcut mai săraci cu decenii. Moartea și năprasnicul pârjol loveau din bombardierele B29, venite dinspre bazele din Italia, iar aceleași dezastre semănau Hurrican-urile britanice, dinspre bazele grecești
Agenda2005-11-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283488_a_284817]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > FILONUL SUFLETULUI Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Au îngălbenit nopțile de-atâta toamnă, la tâmpla ninsă tremură gânduri vechi, fără strop de sfială inima mă-ndeamnă s-alint optimismul ce se scaldă în ochi. Urc pe trepte de gând demult, prăfuite, dintr-un ochi de geam pătrunde lumina ce
FILONUL SUFLETULUI de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385052_a_386381]
-
o autobiografie amănuntiă și romanțată despre familia sa, bunici și părinți, cu descrieri plastice, creând atmosfera anilor trăiți în comuna Miculești, din județul Gorj.” Prin oglinda mea retrovizoare “, titlu acestei mărturisiri, autorul reușește să hașureze în tușe accentuate amintirile sale îngălbenite de vreme din “sipeturile comorilor ascunse vederii, dar vizibile sufletului.(Mihaela Botezatu).“ În cele 218 eseuri, cuprinse în carte, Aristotel C. Pârvulescu știe să învie lumile amintirii, dar și știința de a dezbate problematici ale acualității sale,( Martori și mărturii
SINCERITATEA REFLECȚIEI ÎNTR-UN FLORILEGIU DE ESEURI, CRONICĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384379_a_385708]
-
în sprijinul moralei creștine. Dar nu știu dacă, ducând himenul în rai faci voia Domnului. El ți-a dat aparatul de reproducere spre a face copii cu care să-ți continui spița. Unde sunt aceștia? Dintr-o dată domnișoara Cucu se îngălbeni la față. Mai mult horcăind a cerut un pahar de apă iar preotul a cerut ajutor. Au intrat de îndată cele două păzitoare a himenului șefei, dar și a celor proprii. Au dat muribundei paharul cu apă cerut și au
DE CE, DOAMNE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384539_a_385868]
-
ce pui de găină scosei de la clocitoare! E cât curcile, bă! Ete, să fiu al dracului cu cine nu mă crede, că eu nu mă jur degeaba! E!... uite cu asta îmi luă mințile și zisei: -Hai bă, nu mă-ngălbeni! Ia, arată-mi și mie unul! Fugi într-o baracă și se-ntoarse cu o minune mică și pufoasă, alb gălbuie, cam cât pumnul, așa, care piuia din toți rărunchii, și zice: -Mă crezi, nu mă crezi, e ieșit de
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
îngeri, cu gândurile mele! CURCUBEU DE FRUNZE În curcubeu se ridică frunze către Cer, când vremea lăcrimează pe Toamna-giuvaier. Culoare și strălucire pun în agate, să le dea prețuire între nestemate. Luna își așterne raze reci de lumină, pe pomi îngălbeniți din crâng și din grădină. Sufletul mi se frânge de-a lor rătăcire și de jalea morții în drum spre cimitire. Copacii își plâng soartă, de frunze dezbrăcați, în ploaie mocănească necontenit udați. Că vremea doamnei-toamnă e capricioasă, de nu
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
planta răsaduri. Bolnavul X: Depinde de flori. Florian: Orice floare ating are aceeași soartă. La o lună după acea întâmplare am făcut o pasiune pentru asparagusul bunicii. Mi-a permis să-l îngrijesc eu. Asparagusul e o floare rezistentă. A îngălbenit ca omul bătrân, ca natura speriată de toamnă până ce a pierit tot. (Asistenta a intrat în salon.) Bolnavul X: (pentru sine): E nebun. Măcar să fie bun de lucru. Asistenta: Cum se simt pacienții? Bolanavul X: Bine. Asistenta: Mă bucur. (Se
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
I-așteaptă zâmbitoare doamna. Ei o salută-n fața ușii Și îi dau flori cu bucurie, Ea tandră îi îmbrățișează Și că sunt bine vrea să știe. Câte o frunză se desprinde, Cocorii pleacă-n lungi convoaie, Iar codru-ncet îngălbenește Și vântu-aduce nori de ploaie. La poarta școlii e o fată Privind departe, cu speranță, Spre un băiat și-i fericită Că se revăd după vacanță. Referință Bibliografică: ÎNCEPE ȘCOALA / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul
ÎNCEPE ŞCOALA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382461_a_383790]
-
le citi singuri, dar adaug la acestea și alte izvoare de inspirație, alte resorturi de sorginte morală, spirituală și sentimentală, pe care poezia în sine le va dezvălui pe parcurs. Mi-au atras atenția versuri de acest fel: Privesc frunzele îngălbenite de toamnă, / Ce-nlăcrimata natură le dăruie prinos. / De-acum știu că acest anotimp mă condamnă / La deznădejde și lungă tristețe fărʹ de folos.” (”Privesc în toamnă”) La mică distanță de acestea, în capitolul ” Durere și indignare”, dialogând cu sinele său
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
ca volum proeminența pântecului, transpira cărându-și sacoșa burdușită, copiii ieșeau de la școală, iar lumina strecurându-se printre norii rari, alterna cu umbra și asta făcea ca întreaga atmosferă să capete patină, părând a fi desprinsă cumva din niște ilustrate îngălbenite de vreme. Și asta o neliniștea. Se simțea pendulând cumva între un trecut care devenea brusc prezent și un prezent tot atât de efemer, ca licărirea unei raze de lumină în unda apei. De parcă ar fi fost o gâză pierdută printre pliurile
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
de secretară acră, regăsită undeva între două vârste, puțin bondoacă, accesibilă numai pentru șeful ei, firește. - Tovarășu’ redactor-șef vă așteaptă. Vă rog să intrați ! scârțâi cu vocea-i dură, lăsând să i se întrevadă un dinte lipsă, pe lângă ceilalți îngălbeniți de un tutun ieftin. Silviu se îndreptă către ușă, bătu timid și intră timorat în încăpere. - Dumneata ? Individul din spatele birului nu avea mau mult de patruzeci de ani, dar la greutate putea concura cu îmbuibații comuniști ai zilei. Era anul
AUZI ? MUZICA ÎNGERILOR, IUBITA MEA ! ESTE MOMENTUL TRECERII NOASTRE ÎN UNIVERSUL SPIRITUAL … ( PARTEA A DOUĂSPREZECEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383388_a_384717]
-
pe față, îîîîî! - Ceee?! Căpitaneee, cum să fi venit Marioara la tine, să-ți gătească? Vasileee, mă Vasile mă, chiar începi s-o iei razna, ce-ai? Mă omule, ce-ai? Mă omule, revino-ți! Miță tremura tot și se îngălbenise la față. Se sperie foarte tare, era îngrijorat pentru vecinul său. I se vedea în ochi ca într-o oglindă, tot ce simțea și gândea în acel moment, dar văzându-l, căpitanul se mai liniști puțin și îi spuse tare
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
țigară, dându-și răgaz, să schimbe două trei cuvinte între ei. -Parcă te-aș cunoaște, zise unul dintre țărani, era la vreo 50 de ani, brunet cu niște ochii negri vioi și iscoditori, avea mustățile mari, negre cu fire albe, îngălbenite de tutun în dreptul nărilor, cărora, din când în când, le răsucea vârfurile în sus. -Sunt Ion, fiul lui Petre al Linii din Valea Mare, ai fost acum câțiva ani la noi, să cumperi niște oi. Te știu nene, ești Gheorghe
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
știm ce căutăm, avem o țintă, scontăm un rezultat. Nu o dată Însă, cotrobăim din inerție, să nu ne pierdem reflexele, mânați de fascinația pură pe care o exercită asupra intelectului și a imaginației noastre hârtiile acelea roase pe la colțuri și Îngălbenite de timp, printre rândurile cărora palpită viața unor oameni ce și-au pierdut identitatea, devenind concepte și categorii, embleme reci ale așanumitelor epoci istorice, ei care au fost cândva prezentul, existența, lumea vie cu mișcarea, freamătul interior și diversitatea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pasiențe, capoate de zenana adresîndu-se unul altuia madam cutare sau madam cutare, o epocă a capoatelor de zenana. Domnișoara a coborît din fereastră cam În aceeași perioadă cînd mireasa de pe Lipscani a fost scoasă din vitrină pentru că voalul prea se Îngălbenise de tot și petele de muște care-i acopereau obrazul și brațele de carton lăsau o impresie deplorabilă. Aș vrea să vizitez un muzeu de manechine goale. În comparație cu muzeul figurilor de ceară, cît de multe ne-ar putea spune aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fereastră Îl duceam pe Tiberiu la ea cînd aveam bilete la film sau ședință de cenaclu Bucur Obor aici Îmi dădeam Întîlnire cu Nino au trecut douăzeci și șase de ani la cinematograful Moșilor i-am văzut prima oară mîinile Îngălbenite de tutun Îi tremurau cînd Își apropia flacăra chibritului de țigară rîdea ca un copil la Stan și Bran și emoția lui ridicolă cînd ne-am cumpărat primul aparat de radio Îmi făcea daruri pisoi mici schilozi culeși de pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de rufe, vase cu smalțul sărit, pantofi scîlciați, scaune și mese vechi jupuite la colțuri, porțelanuri pătate de muște, pahare de baccara desperecheate cu irizări roșiatice și verzui În rotunjimile sticlei, relicvele unei existențe care se anunțase cîndva strălucitoare. Fotografiile Îngălbenite pe care le ținea Într-o cutie de pantofi, Înfățișau un bărbat frumos, În costum gri, Încheiat la două rînduri, purtînd o pălărie de fetru moale cu borul lăsat, alături de o femeie tînără, suplă, cu ochi foarte blînzi. Părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]