620 matches
-
Manhattan, dar e un clișeu doar pentru că e adevărat. „Un apartament spațios, luminos, aerisit“ era sfântul Graal, dar plăteai de te usca pentru fiecare centimetru pătrat de parchet și de geam. Cei mai mulți oameni ajungeau să se mulțumească cu un „bârlog înghesuit și întunecos, la kilometri distanță de metrou“. După ce eu și Aidan ne-am logodit, începuserăm să căutăm o locuință, dar ne-a fost imposibil să găsim ceva. După câteva săptămâni în care am căutat în zadar, treceam pe lângă vitrina unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
verzi ca niște experiențe chimice“. Gheața aluneca dintr-o dată pe gât și-ți dădea dureri În mijlocul frunții, de parcă aveai sinuzită. Pe urmă urcaseră din nou către cimitir, unde aștepta o furgonetă. Urcaseră În ea gălăgioși, și deja se aflau toți Înghesuiți, În picioare, izbindu-se cu instrumentele, când ieșise din cimitir același comandant și zisese: „Domnule reverend, pentru ceremonia finală ne trebuie o trompetă, știți, să sune cum cere ritualul. Chestie de cinci minute“. „Trompetă“, zisese don Tico, profesional. Și nefericitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu țipla aia tăioasă pe care orice copil al comunismului și-a dorit, măcar o dată, s-o spargă. Acolo, dedesubt, clipoceau formele și culorile după care tânjeam: negru-vișiniul cireșelor amare; mieriul strugurilor albi; rozul unduit dintre petalele de trandafiri; maroul înghesuit și siropos al nucilor verzi; portocaliul cojilor de lămâie și gref. Închis în recipienții ermetici ai amintirilor, amețit de-aromele dulcețurilor și-ale jeleurilor topite după rețete străvechi și infailibile, trăiam în secret niște voluptăți imposibil de descris. Abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cum își aranjează halatele și trag de fustițele nesigure, obligatoriu albe și croite deasupra genunchilor. Cred că știau că mă uit sau aveau o bănuială, pentru că își puneau mereu pe dedesubt dresuri negre. Uneori, urcau două-trei într-un pat și, înghesuite, ridicau câte un picior pe peretele alb și el. Mișcarea conținea ceva lasciv și gratuit, un soi de perversitate inocentă pe care doar eu o înțelegeam, dându-i valoarea pe care o merita. Se plictiseau îngrozitor, nu exista nici un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe alții prin curți sau balcoane. Tătari, mongoli și lipoveni au ridicat moschei și biserici; au venit otomanii, și le-au dărâmat. Unele au rămas; multe, puține, doar ele pot spune. Dacă deschizi pleoapele de undeva de sus, vezi casele înghesuite și ceața găurită de cupole și minarete. Nu poți descrie nimic, pentru că adevăratul oraș e fosilizat, ascuns în orașul prin care te plimbi, închis ca o nanobacterie în piatră. Cât de mult mi-ar fi plăcut să-i pot spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
portbagajul burdușit de pungi galbene, le descărcam seara, să nu ne observe nimeni. Locuiam într-un apartament alb, care ne unifica spaimele și îngrijorările, ca o poveste de Crăciun. Frigul intra pe sub geamuri, tăios și reconfortant: câtă vreme îl simțeam, înghesuiți unul în celălalt pe canapea, eram vii, rezistenți, pe poziție. Iarna, jaluzelele clănțăneau în vânt, ca dinții proaspăt puși ai unui pensionar. N-aveam prieteni (puținii pe care i-am fi putut numi astfel urma inevitabil să fie pierduți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mai trebuia să te lupți și cu vecinii de la 4: o firmă de-avocatură, luată cu-asalt de șase femei. Își făceau apariția dimineața, la ora nouă, cu două mașini: un Citroen C3 și-un Chevrolet Kalos, mici, albastre și înghesuite, ca niște buburuze. Săreau din ele artistic, portierele se deschideau toate odată, ca-n filmele cu gangsteri. Mașinile arătau boțite, încercările repetate și etern nereușite de parcare își spuneau cuvântul. Avocatele purtau pantaloni negri și pantofi sau cizme cu toc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întemeietorilor. În Piața Palatului, cel puțin, nu te mai vedeai de-atâtea statui: în dreapta bisericii Crețulescu, bustul sărmanului Coposu, ridicat de extratereștri la vreo zece metri altitudine, pe-un drug de piatră; vizavi, lângă reclama cu „Johnnie Walker“, două arătări înghesuite una într-alta, arse parcă de-un incendiu cumplit: un copac de fier negru și-un Brătianu secționat pe-orizontală, cu picioroangele atârnând ca după un accident forestier; la Muzeul de Artă, niște dudui de bronz, cu fundul pătrat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tubulară, cu cinci beculețe de xenon și trei faze de iluminat; nu știai niciodată când îți trebuie. M-am răsucit în cușetă, căutând poziția optimă. Compatrioții mei nu se luptau cu astfel de probleme, îi vedeai la clasa a doua, înghesuiți câte opt în compartiment, lăsând capul pe spate și adormind instantaneu, ca la un semnal. Unii moțăiau pe holuri, în picioare sau rezemați de-un sac. Nu le mișca un mușchi, pleoapele rămâneau închise, obrajii relaxați, doar saliva se prelingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să le cumpărăm, ci faptul că ne sunt oferite de un magazin aspectuos, luminat ca ziua, curat, bine aprovizionat, unde vânzătorii și supraveghetorii poartă uniforme drăguțe și știu să zâmbească, preferăm aceasta atmosfera în locul celei oferite de un spațiu comercial înghesuit, cu vitrine nespălate și cu mărfuri prăfuite. Ai de muncă, nu glumă! Capitolul IV Creația Am trecut la lucruri delicate! Fără creație, nu există piață, chiar dacă tu te pricepi la publicitate sau chiar dacă ai prieteni care se pricep... e mult
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
războinici din jurul clădirii fuseseră retrași Într-o cazarmă situată la cincizeci de pași. Noaptea căzu din negurile iernii odată cu viscolul care șuiera la ferestre. Nu se mai vedea nimic la doi pași. În odaie, prizonierii adormiră amorțiți de căldura trupurilor Înghesuite, de foame și de uriașa oboseală a drumului. Paznicul se postă În fața ușii, dar, la scurtă vreme, se așeză mai confortabil, pe șezut. Privi atent Îngrămădeala de oameni murdari și osteniți, dar nu văzu pe nimeni treaz. Își scoase Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mai 2005 Traversez Atlanticul cu avionul companiei Air Transat, companie low-cost canadiană, invitat fiind la un colocviu la EHESS din Paris dedicat memoriei comunismului în Europa de Est. Montrèal-Paris, circa opt ore de zbor într-un avion în care scaunele sunt extrem de înghesuite, în vederea îmbarcării unui număr cât mai mare de pasageri. Serviciu la bord minimal, fără băuturi alcoolice. Impresionantă vederea a 386 de persoane (fără personalul de bord), masă supusă și resemnată care așteaptă cuminte intrarea în burta chitului aerian alb-lăptos, imaculat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să Îi impresioneze pe vizitatori. Construcțiile moderne uniforme ridicate de-a lungul noilor bulevarde puteau părea locuințe mai confortabile, dar uneori erau numai fațade. Regulile de urbanism vizau aproape exclusiv partea vizibilă a clădirilor, În spatele acesteia putându-se construi Încăperi Înghesuite și neaerisite, ceea ce se și Întâmpla adeseori. După cum observa T.J. Clark, noul Paris era extrem de vizual: „Scopul lui Haussmann era parțial acela de a da modernității o formă și, la acea vreme, părea că Îi reușise Întrucâtva acest lucru. A
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
În calea eficienței poliției. Referindu-se când la Parisul din vremea lui Ludovic al XIV-lea, când la Roma imperială, Le Corbusier scria: „din mizeria colibelor, din adâncul văgăunilor (În Roma Cezarilor, plebea trăia În haosul de nedescris al locuințelor Înghesuite și promiscue), venea câteodată un vânt de revoltă; complotul se urzea În tenebrele unui haos acumulat unde era greu de desfășurat orice activitate polițienească... Sfântul Pavel din Tars nu a putut fi arestat În perioada cât a stat Într-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
da roade, trebuie curățat În fiecare an, necesită multiple recoltări, iar fructele sunt practic imposibil de cules cu mașina. O dată Împachetate, ele nu rezistă decât câteva zile și doar dacă sunt ținute În cele mai bune condiții. Dacă sunt prea Înghesuite sau dacă temperatura este prea ridicată, se strică În câteva ore. Așadar, fiecare etapă a cultivării lor necesită manevrare atentă și viteză, fiindcă altfel totul este pierdut. Nu este deci de mirare că fructele și legumele - culturi mic-burgheze - nu erau
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
patogen, fie el virus, ciupercă, bacterie sau nematod. Un astfel de câmp este habitatul genetic ideal pentru proliferarea tulpinilor sau mutanților de agenți patogeni care se dezvoltă pe respectivul soi. Un habitat uniform, mai ales unul În care plantele cresc Înghesuite, exercită o presiune de selecție naturală ce favorizează asemenea agenți patogeni. Dacă li se oferă și condițiile climatice adecvate reproducerii (temperatură, umiditate, vânt și așa mai departe), atunci sunt Îndeplinite condițiile clasice necesare răpsândirii În progresie geometrice a unei epidemii
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Închisoarea coloniei, care era o baracă din scândură, fără căldură, fără nimic... Făceai un frig și cu 125 de grame de pâine pe zi și niște apă chioară, dacă ne mai dădea..., și altceva nimic. A fost groaznic acolo. Stăteam Înghesuiți că era frig... Și știți cine mai erau acolo? Mai erau adventiștii, dom’le, că nu vroiau să lucreze sâmbăta, și pentru aia au intrat la Închisoare... Și după luna aia de Închisoare ne-a băgat În brigada disciplinară. Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost plăcute, Într-adevăr, că era răcoare... În camere, unde eram multe, era cald, era nădușeală... Că știți ce-o făcut la Miercurea Ciuc? Ne-o bătut obloane-n geamuri... Deci nu-ți intra aer aproape deloc În cameră și eram Înghesuite, pentru că-ntre timp, v-am spus, că fusese revoluția asta ungurească și-o mulțime de persoane care ținuse cu revoluția, mai ales ardelence, o fost arestate. Din Cluj o fost o mulțime de fete de la liceul maghiar, care făcuse tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
erați la Uranus? Eram mulți Închiși acolo, că ședeam grămadă, și câte doi În pat. Eram atât de mulți jos, că atunci când ne culcam dormeam pe șold, și dacă schimba unu’ poziția, trebuia să se schimbe toți, așa eram de Înghesuiți... Aici la Uranus era o porcărie mare. Era și tunul ăla cu dejecții care se umplea și se revărsa pe jos și dădea mirosul ăsta, care ne intrase de fapt În carne, În ochi... Iar mâncarea acolo se dădea numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cealaltă parte a porticului, urmat de Dante. Magazia era ticsită de mărfuri până la rafturile cele mai Înalte, din stejar masiv, care se Întindeau prin toată Încăperea. Urmându-l pe paznic, Dante pătrunse În acel labirint, Începând să urce peste pachetele Înghesuite din ce În ce mai mult spre interiorul edificiului. Temnița Minotaurului nu trebuie să fi fost prea diferită de iadul acela sufocant, se gândi el la un moment dat, Încercând să Își șteargă sudoarea. În cele din urmă, omul Îi arătă o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu admirație. Așadar, Arrigo era și el Îndeajuns de deprins cu știința astrelor Încât să posede acea lucrare de mare preț. Și, mai mult, era În stare să o adnoteze, așa cum mărturiseau numeroasele observații Înscrise pe margini, cu o grafie Înghesuită și nervoasă, foarte diferită de aceea minusculă, carolingiană, a copistului anonim care transcrisese textul. Neobișnuit de asemănătoare cu a lui Însuși, observă el citind, ici și colo, câte o observație. Autorul acelor note avea ceva care, Într-un mod cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rogojini - , un salon în stil chinezesc, un hol de trei rogojini, baia, sufrageria și bucătăria. La etaj se afla o cameră în stil european, cu un pat mare. Atât aveam în casă, dar am considerat că nu ne vom simți înghesuite nici dacă se întorcea, cumva, Naoji. Unchiul s-a dus la singurul han din sat să procure ceva de mâncare. Ni s-a trimis imediat prânzul. Am mâncat în sufragerie și am băut whisky adus de unchiul Wada. Era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
iernii, apărând florile cu propriul trup, scos din minți din cauza asta. Și apoi, dacă trebuia să duc florile la cioclu, legănând pachetul de-asupra capului ca un cântăreț la vioară și făcându-mi drum anevoie printre claxoane și mulțimea corpurilor înghesuite, rareori se găsea cineva în strălucirea peticită și calmă de pluș roz a salonului de mahon care să-mi dea bacșiș; mă primea vreun servitor care se uita la căciula mea de patinaj ascuțită și la nasul care-mi curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în aglomerație pe un drum acoperit de pete de benzină, unde vulcani ca niște furnale, cu gaz, mecanici, coceau elementele fundamentale ale lui Empedocle, transformându-le în fontă, traverse, șine; și alte zece mile de oraș răsfirat, cinci de oraș înghesuit - partea cu locuințe închiriate - și am coborât din remorcă nu foarte departe de Loop și ne-am dus la Thompson’s pentru o tocană și niște spaghetti, lângă Agenția de detectivi și în mijlocul cartierului de cinematografe împestrițat de afișe mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o hotărâre, care să ducă la bun sfârșit toate ofrandele, pomenile și prilejurile. Casa în care locuiam în Cartierul de Sud era un cămin studențesc de unde se auzea clopotul universității când nu era zgomot seara, și avea o plinătate medievală înghesuită, de locatari închiși între patru pereți, fețe la fiece fereastră, fiecare petic fiind ocupat. Aveam aici câțiva clienți pentru cărțile mele și chiar câțiva prieteni. De fapt îi cunoșteam pe toți datorită faptului că Owens, bătrânul velș care era îngrijitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]