1,399 matches
-
și în capătul ăsta de țară același spirit de corp ca peste tot, cine a îmbrăcat o dată uniforma n-o mai scoate niciodată, nu-i așa?" August Stoicescu l-a bătut prietenește, ostentativ, pe umeri, a golit păhărelul dintr-o înghițitură și i-a făcut semn lui Bercu: "Dă, dom'le, ceva mai serios, țoiuri n-ai? Un bărbat întreg bea cu țoiul, nu se încurcă în degetare!" Artur Stavri i-a făcut cu ochiul adjutantului "ei, ce zici, e nemaipomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întunecată a clădirii în care fusese instalat Serviciul încă de la înființare. Lui Radul Popianu nu-i venea să-și creadă ochilor. În fața lui, aplecat peste borcanul de un sfert de litru, mînuind lingurița cu coadă lungă, argintată, mînca preocupat, cu înghițituri mici, însuși Leonard Bîlbîie, omul pe care putea, foarte bine să nu-l fi găsit niciodată în ditamai orașul. Știa doar că fusese angajat la firma Mott, dar tot așa știa că nu mai ținea de ei, ci trecuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el, era atît de fericit că dăduse peste omul lui, încît l-a apucat brusc o foame năprasnică. Fără să-i ceară voie a înhățat borcanul rămas neatins, a bătut de cîteva ori cu lingurița în iaurtul gălbui și cu înghițituri repezi și mari l-a golit fără să-l ia de la gură. În timp ce înghițea simțea că privirea lui Bîlbîie îl cercetează cu amănunțime, că e bună, dar și nemulțumită. L-a lăsat să-l cîntărească, să-l măsoare, știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
astfel Suntul Duh să le rodească pântecele. Și toate astea le săvârșeau fără de răsplată, dacă prin răsplată nu se Înțelegea o coajă de pâine pe care o primeau cu smerenie sau un urcior cu apă rece din care sorbeau cu Înghițituri mici, printre șopoteli. Așa se Înnădeau, unul după altul, propovăduitorii, de toate semințiile și graiurile, bărboși sau nu, rostind aceleași predici, dar Întrecându‑se În Înfățișarea minunii și Învierii Nazarineanului. Treptat, popoarele Iudeii, Samariei și Anatoliei Începură să dea crezare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fost și Rachela, a fost și Frumoasa Elena. (Grecii și barbarii au venerat deci o nălucă, atâta vărsare de sânge pentru o fantomă!) Ultima ei Întrupare fiind această târfă dintr‑un lupanar sirian. „Iar până atunci“, stăruia Simon, scuipând o Înghițitură din apa călâie, când zărise grupul pelerinilor În mantiile lor albe țâșnind din umbra caselor și recunoscând printre ei pe Petru cu ucenicii săi sprijiniți În toiege... „iar până atunci, sub acoperământul mohorât al cerului, Între zidurile neguroase ale pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și cei trei viteji care au murit atât de departe de Bora Bora!... A suferit bietul Țupăia, care sperase să-și regăsească fiica și a descoperit că nu se află aici!... Asta inseamna suferință adevărată. Restul nu e decât o înghițitură amară, cu care va trebui să te obișnuiești. Măcar de m-ar fi lăsat pe mine să le tăi inima în bucăți la vreo zece canalii de-alea! Nu știi ce vorbești, protesta prietenul lui. Habar n-ai cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ridicată-n sus, cu gura deschisă ca a unui pui de pasăre, în timp ce-și toarnă pe gât chili sau plăcintă cu mere sau plăcintă cu carne dintr-o pungă argintie Mylar. Mărul lui Adam îi zvâcnește la fiecare înghițitură, limba îi împinge amestecul călduț în spatele dinților. Mestecându-și tutunul, Pețitorul scuipă pe covorul pătat și spuse că imobilul ăsta igrasios, încăperile întunecoase în care apa se scurge pe pereți nu au nimic în comun cu felul în care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
apă de colonie Old Spice, și după câte o dușcă, toți patru o iau la plimbare în întuneric, prin parc, acolo unde nu te-ai duce niciodată noaptea. Când bei nu se poate să nu-ți placă faptul că fiecare înghițitură e o decizie irevocabilă. Te repezi cu capul înainte, ținând jocul sub control. E același lucru cu pastilele, sedative și analgezice, fiecare înghițitură e un prim pas hotărât într-o direcție oarecare. Inky spune: Noua intimitate e publică. Spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
te-ai duce niciodată noaptea. Când bei nu se poate să nu-ți placă faptul că fiecare înghițitură e o decizie irevocabilă. Te repezi cu capul înainte, ținând jocul sub control. E același lucru cu pastilele, sedative și analgezice, fiecare înghițitură e un prim pas hotărât într-o direcție oarecare. Inky spune: Noua intimitate e publică. Spune că dacă-ți iei o cameră în cel mai discret hotel - unul din locurile alea cu halate albe și orhidee tremurând lângă bideu într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ea, te împroșca cu scuipat la fiecare cuvânt. Scuipatul ei steriliza totul: era mai mult gin decât salivă. Sorbind din vinul roșu, Ken Wilcox spune că viața lui de acum e mult mai importantă. Vindecă animale. Salvează câini. Cu fiecare înghițitură, vocea lui se fărâmă în cuvinte tot mai tărăgănate. Chiar înainte să închidă ochii, întrebă ce mai face Skip. Skip, cățelușa mea. Și-i zic, bine, îi merge de minune. Și Kenny Wilcox spune: — Bine. Mă bucur s-aud... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Pe piept îi atârnă un stetoscop în timp ce rostește cuvinte precum duoden și peritoneu. Nu cu gura plină. În film, întinde o mână cu palma în sus, și cere: „Scalpel!”. În versiunea bazată-pe-o-poveste-adevărată, fierbem apă. Îi dăm domnului Whittier să bea înghițituri de coniac, să muște un glonț. Îi tamponăm Sfântului fruntea cu un burețel în vreme ce un ceas ticăie sonor tic-tac, tic-tac. Victimele cu suflet nobil salvând personajul negativ. Așa cum am alinat-o și pe Lady Zdreanță. În realitate, stăm locului. Fluturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de cereale cu lapte și iaurtul de piersici și brioșele englezești și brânza dulce să le rămână în stomac. Tipul care a făcut gură la gură apucă sticla de apă oxigenată și-și dă capul pe spate. Luând vreo două înghițituri, își clătește gura. Cu fața nemișcată spre tavan, cu ochii închiși, cu gura deschisă, face gargară cu apă oxigenată. Apoi se îndoaie de mijloc și scuipă în chiuveta de metal. Toți respiră mirosul de înălbitor al apei oxigenate, sub damful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un lichid viu colorat, și s-a retras. Margaret a ezitat, Însă brusc i s-a făcut foarte sete. Mai Întâi a sorbit prudent, dar, cum nu era atât de dulce pe cât i se păruse, a terminat paharul din câteva Înghițituri. A luat și un cubuleț de gheață și, tot răsfoind ziarele, l-a supt până ce i-a amorțit limba. Așa a trecut cu Însuflețire de la un teanc de ziare la altul, oprindu-se doar din când În când. Repatrierea continuă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ea mesteca mecanic în ceașca cu smalțul albastru, privea în gol, lichidul maroniu se rotea alene, împins de căușul linguriței. Vântul mâna pe asfalt câteva frunze. Cafeaua avea un gust sălciu, Carmina împinse dezgustată ceașca către mijlocul mesei după prima înghițitură. Pentru o cafea ca asta, gândi Carmina aproape amuzată, chiar n-are nici o obligație profesorul Alexe să fie politicos și să converseze, chiar nici o obligație, ce naiba! De altfel nici ea nu avea chef să scoată vreo vorbă. Singura întrebare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
căreia fumega o țigară, ridicată savant în sus, gesticulând, gata să sprijine afirmațiile lui Alexe, cu sunete ciudate, ca de pasăre, înfoindu-se în fotoliu, unduindu-se, icnind. Alexe sorbea preocupat din cafeaua ce i se pusese în față, mici înghițituri tacticoase, încadrate de fum, mult fum. Un sunet ascuțit de locomotivă, ușile autobuzului ce se închideau și se deschideau automat în stația de peste drum, fâșâitul molcom al ziarului, răsfoit de Alexe alene... Trebuie să plec, anunță Carmina și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
amabilă, dacă, îi cerea împrumut și ibricul. În concluzie făcea un ceai, un simplu ceai, avea el un amestec special, ceva care mirosea intens a busuioc, umplea tot biroul cu acel miros, mulți înghițeau în sec. Își bea ceaiul cu înghițituri mici, egale, închidea ochii, inspira profund, dacă strănuta sau tușea își cerea scuze în dreapta și-n stânga, bea toată cana foarte împăcat cu sine, apoi pleca la toaletă să spele ibricul, zăbovea mult, îl înapoia doamnei Olimpia cu mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Așa o baie caldă de complimente nu mai făcuse în viața lui. Vezi, Nik, ți-am spus, pe mine nu mă înșală flerul, spuse Nina cu un zâmbet larg, până spre urechi. Reveni la cafea și o bău din câteva înghițituri. Avea o figură radioasă, diabolică. În timpul acesta zugravul ciocănea cu șpaclul pereții să vadă unde era coșcovit. Dacă era cazul răzuia varul de jur împrejur. Vezi Nik cum procedează? Ca un specialist. Parcă ar fi un doctor care consultă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întâmplare, că plouase cu o zi în urmă și fără îndoială pământul era ud, era chiar obraznic, asta nu se prea potrivea cu narațiunea francezului, dar în fine, în viață nu-i totul chiar ca la carte. Au băut cu înghițituri mari cafeaua, nici nu era prea grozavă și au plecat spre mașină, grijulii ca nu cumva din pricina unui ospătar impertinent să-și strice ziua. Nu s-au gândit nici o clipă că, acolo, în micuța poiană, acolo nu erau de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Fata care servea în local se mișca greoaie de la o masă la alta, abia târându-și papucii, era foarte plăcută atmosfera, i se părea chiar, lui Viorel Angelescu, că aude foșnetul capotului nevestei lui. Mânca încet savurând cu răbdare fiecare înghițitură. Când își aruncă ochii pe fereastră și insistă cu privirea, realiză formidabilul spectacolului, sârmele de telefon se curbaseră, să se rupă, nu alta, sub greutatea rândunelelor. Admiră peisajul până când se banaliză în mintea lui, care vedea deja, de departe, sârma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dacă timp de opt ore reușea să nu mănânce nimic, cura de slăbire era ca și asigurată. Dar auzise că în ziua aceea se servea ciorbă de burtă și nu rezistase tentației. Mie nu-mi place simfonia, îi spusese printre înghițituri. Prefer să dorm sau să citesc un roman de amor. Era frumoasă, apetisantă, genul de femeie care-ți frapează privirea, te ispitește, vrei nu vrei. O păpușă mare făcută anume pentru a fi adorată, asta părea să fie menirea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
privită fără să mai opună rezistență, preocupată vag de starea mâinilor ei precum Fecioara Maria de soarta micului Isus În icoanele de bâlci. Regreta că nu ceruse și ea o vodcă, sau un coniac. I-ar fi prins bine o Înghițitură, Își simțea inima undeva În gât. Încă puțin și o putea scuipa În palmă ca pe un sâmbure de cireașă. S-ar dovedi cu această ocazie că ea nu avea inimă ci, de necrezut, un sâmbure de cireașă. Sau, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În gând, el Îi zicea Violeta. Domnul Arpi a adus coniacul pe care l-a așezat În fața lui Grațian, iar În fața sa a pus sucul. Grațian a mulțumit și a luat imediat paharul ducându-l spre buze pentru o primă Înghițitură. Mâna Îi tremura. Avea un ochi vânăt și o zgârietură superficială pe frunte, poate urma unui blacheu prost pus. Arta cere sacrificii, domnu' Grațian, zise bătrânul Arpi Înainte de a se Întoarce la locul său În spatele barului. Am văzut totul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sticlă cu vin, În cealaltă un pahar. Își turnă și bău. În sănătatea cui, nu se știa. Flavius-Tiberius avea și el o sticla asupra lui, dar de bourbon, din cel promis de Grațian. Era goală pe trei sferturi. Bău o Înghițitură apoi lăsă sticla În zăpadă, lângă un stâlp orb, fără bec. Cerul era senin. Frig. Până să se lumineze de ziuă mai erau vreo două ore și ceva. Paltonul său bine căptușit cu vatelină, lung, croi de mantă militară, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
amețit, uitându-mă în jur după sticla de votcă, pentru a mă asigura că nu o băusem pe jumătate sau chiar toată fără să-mi aduc aminte. Nu o băusem; era încă acolo, nu fuseseră luate din ea decât câteva înghițituri. Am pus biletul împăturit de la domnul Nimeni înapoi în Originea speciilor și le-am băgat pe amândouă în scrin. Un duș m-ar fi ajutat să-mi revin și mi-ar fi limpezit gândurile, dar nu aveam timp. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dreptunghiulare dinăuntru fuseseră cu grijă, cu mare grijă, înfășurate într-o pânză albă, moale. M-am uitat la ele câteva secunde. Am dus cutia și-am așezat-o pe masă. Scoțând o sticlă de apă din rucsac, am luat o înghițitură răcoroasă, apoi m-am stropit pe ochi și față, ștergându-mă cu tricoul de pe mine. Mi-am trecut degetele prin păr și am tras scaunul sub mine. Bun. Bun, deci. Hai să vedem ce-i aici. Am ridicat primul obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]