198 matches
-
a șantaj.“ „Știu că nu-i șantaj.“ „Și atunci ce să-i spun? Adică lui taică-meu ce-i spun?“ „Ți-am răspuns. Să vorbească.“ Știau amândoi la fel de bine că ceva nu e cum trebuie, ca un ghimpe, ca o îngrăditură plină de ciulini care zgârie dacă te miști într-o parte ori în cealaltă. „Vasăzică acuma totul s-a terminat“, se gândea, uitându-se prin geamul prăfuit al ușii-fereastră spre cenușiul de afară în care se învârtejeau frunze moarte. „A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Un avion se ridica de pe aeroportul Lunghua, profilîndu-se clar pe fațadele galbene ale apartamentelor din concesiunea franceză, dar Jim ignoră avionul. Soldatul de lîngă Kimura striga la copiii care se jucau În balconul sălii de Întrunire. Kimura se Întorcea spre Îngrăditura de sîrmă. Cerceta suprafața canalului și mănunchiurile de trestie de zahăr sălbatică. Rațiile sărăcăcioase din anul precedent - paznicii japonezi fiind aproape la fel de prost hrăniți ca și deținuții lor britanici și americani - topiseră ultimele urme de grăsime adolescentină din brațele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că liniștea țării și odată cu asta liniștea lui vodă au dispărut cu desăvârșire. Uite numai ce spune cronicarul de soarta oștirii moldovene în timpul luptei: “Iară bieții moldoveni... merge înaintea obuzului (unitate de luptă a rușilor n.n) afară din părcane (îngrăditură n.n). Deci văzându-i turcii că sânt afară din părcane, așe le-au dat... năvală, ca o noajă de lupi într-o turmă de oi... ajungând moldovenii în fruntea obuzului, iar moscalii n-au vrut să le deșchidă părcanele
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ca rădăcină sau sunt înrudiți cu termeni care desemnează hotarul : vezi relația dintre alb. fsat, rom. sat (vechi rom. fsat în Psaltirea Scheiană) și lat. fossatum = „șanț, brazdă înconjurătoare” ; dintre sl. grad, rus. gorod („oraș”) și vechi sl. gradu = „zid, îngrăditură”, rus. ograditi = „a îngrădi” (de unde și rom. gard, grădină etc.) ; dintre celt. dunum („oraș”), engl. town („oraș”) și germ. Zaun („gard”) ; dintre lat. urbs, urbis („oraș”) și urbo, are = „a trasa brazda de împrejmuire” și orbis = „cerc”. Ceremonia întemeierii orașului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
rog, a zis cel cu costumul lăbărțat Înainte de a dispărea pe o ușă de la celălalt capăt al vastei Încăperi. Mai fusese acolo, și-a spus ea. Dincolo de ferestre era același enorm suwar, a cărui coroană acoperea peluza care continua până la Îngrăditura de metal. Însă Încăperea nu fusese atât de luxoasă la ultima ei vizită, nu existase atâta aurărie, și nici covor. Da, și-a amintit, chiar În acel salon discuta cu niște funcționari mărunți ai Ministerului Finanțelor, când mulțimea s a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
călăuzesc, să-l învăț și să-l șmotresc de dimineață până seară să vezi numai ce-aș scoate dintr-însul... Nu cum s-a întâmplat mai anțărț colo, la Mărul lui Adam... MAVRICHIE: Ei, s-a-ntins un binecredincios peste îngrăditură și-a apucat șarpele de coadă. Unul din ceata Sfântului Avesalom. Se mai întâmplă... SISOE: Las-o pe-aceea. Dar ți-a plăcut când un cuvios, nedezbărat cu totul de năravul cel prost, a îndrăznit să apuce, pe furiș, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din ceata Sfântului Avesalom. Se mai întâmplă... SISOE: Las-o pe-aceea. Dar ți-a plăcut când un cuvios, nedezbărat cu totul de năravul cel prost, a îndrăznit să apuce, pe furiș, un măr căzut în iarbă și rostogolit către îngrăditură? MAVRICHIE: Da, aceea a fost chiar de poveste! Că până a prins sfântul de veste să alerge la el și să-i scoată bucățica mușcată dintre dinți, acela a și înghițit-o. Eu n-am văzut, dar mi-au povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
degetul în direcția în care drumul se lăsa în jos, pe panta unui deal. Acolo e drumul dumitale. Drumul șerpuiește la dreapta și la stânga pe o mică porțiune, după care în stânga ta o să vezi un drum mai îngust pe lângă o îngrăditură care urcă pe o pantă. Râzând batjocoritor, adăugă: — Școala, cum îi zici dumitale, e acolo sus. Și cu asta îmi trânti ușa în nas. Era bine să fii afară din oraș, mi-am zis în timp ce mergeam înapoi la Mercedes. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
acolo sus. Și cu asta îmi trânti ușa în nas. Era bine să fii afară din oraș, mi-am zis în timp ce mergeam înapoi la Mercedes. Oamenii de la țară au mult mai mult timp pentru politețuri obișnuite. Am găsit drumul cu îngrăditura și am cotit în sus pe pantă până la o esplanadă acoperită cu pietriș. Era destul de ușor de înțeles acum de ce fata cu cărbune în gură fusese atât de amuzată, căci ceea ce îmi văzură ochii nu era deloc ceva ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
voi, am ieșit eu să-i deschid, voia să plece, dar i-am spus să mai aștepte, căci nu veți mai întârzia mult; iată-l! — Va veni timpul - exclamă don Fermín - când vor dispărea toate convențiile sociale! Sunt convins că îngrăditurile și zidurile dintre proprietățile private nu sunt altceva decât stimulente pentru cei pe care-i numim hoți, când de fapt hoții sunt ceilalți, proprietarii. Nu există proprietate mai sigură decât cea lipsită de împrejmuiri sau ziduri, la îndemâna întregii lumi. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
erau împreună. Au adus în coșul de nuiele împletite douăsprezece primule cu rădăcinile pline de pământ umed, cumpărate în aceeași dimineață de la piață. În afară de bălăriile uscate mai sunt și tulpinile de muri, adânc și definitiv înrădăcinate într-o margine a îngrăditurii, de care Lucian n-a reușit să scape în toți anii din urmă. Se întind mereu, cu o vitalitate diabolică târându-se într-ascuns probabil noaptea, probabil în absența lui, cine știe de la mormântul învecinat, lăsat în paragină. Lucian recitește
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
casa asta? Dragoș o lăsă înainte. Trecură aplecați printr-un tunel cu acoperiș de crengi rupte, cam cinci pași, nu mai mult, afundându-se în verdeață. Dincolo de tunel ieșeau din nou în soare. Nu-i casă, e un fel de îngrăditură. De afară nu se vede nimic. Neti își roti privirea peste zidul de crengi pe care Dragoș le așezase de jur-împrejur umplând golurile dintre tufe și trunchiuri de copac. Un fel de luminiș, aprecie ea. O poieniță. Nu-i chiar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se simțea ca pus în lanțuri. Ceea ce îndurase răbdător în adolescență devenea de nesuportat acum, când era bărbat. Mintea, glasul, până și mușchii voiau să lase la o parte prudența, asemenea unui taur care stă cu capul plecat în fața unei îngrădituri. Insolența voalată a funcționarilor și liberților îi trezea gânduri criminale și îi venea tot mai greu să ascundă toate acestea în spatele unui surâs al buzelor uscate, cu pleoapele întredeschise. După câteva săptămâni, în octombrie, toți locuitorii din Capri, de la ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Artei bucureștene, în general.) Gabi cel Norocos figura ca o bibliotecă a Serviciilor Secrete. Cărora, cu cea mai adâncă discreție, probabil că le și aparținea. - Dacă m-ați onora un moment cu atenția... reluă cuviincios și, simțind ridicîndu-i-se împrejur o îngrăditură de interes, cu instinctul unui actor profesionist, amână debutul relatării, distrîndu-se câteva lungi secunde cu cea de-a patra insectă, înainte de a o clănțăni între dinți și scuipîndu-i apoi emisferele ca pe două coji de sămânță. Și, abia când nivelul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
numărul anilor. — Atunci... ar putea să rămână... să fie de față și s-o mai vadă... Și așa băieții nu-și uită mamele, ci le iau după ei în rai. Care rai? Și Allah, și Ahura Mazda locuiau în aceeași îngrăditură pardosită cu lespezi, ca o tablă de șah, și-și schimbau între ei sandalele. Totdeauna gândise că maică-sa, preoteasa, va ajunge la Dumnezeu și va sta ca o porumbiță pe toiagu-nverzit al lui Zarathustra. O văzuse mereu ca pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
chipul Veterinarei era concentrat ca al unei dresoare, iar Zet mergea ca un acrobat care poartă un ou. Altă dată văzuse ceva cu totul uluitor și întâmplarea îl descumpănise ca atunci când Eleonor nu mâncase peștele. Zet era priponit într-o îngrăditură din spate, între fermele lui Godun, și Omar încerca din nou să-l vadă de-aproape. Calul stătea nemișcat, cu ochii deschiși, precum o efigie de catran pe smalțul curat al după-amiezii. Era neînchipuit de frumos, cu crupele mătăsoase și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
doar eu cu mine, cercetând totul în jur cu un fel de disperare chinuită, dar eram și departe, mai sus de tavan, mai sus de acoperișul spitalului. Știu că nu are logică, dar în timpul pe care l-am petrecut în îngrăditura aceea pătrată, cu aparatele piuind și firele prinse de piele am fost cel mai aproape de a nu fi nicăieri, de a fi înăuntrul meu și în afara mea în același timp. Asta ți se întâmplă când ajungi la spital. Te dezbracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Toader și Velicico împreună cu nepotul lor Miron Cuza mănăstirii Dancu. ― Să auzim, fiule. ― Și spun ei la 23 iunie 1741 că au “dăruit sfintii mănăstiri pentru sufletul moșilor și părinților”... și al lor o pivniță de piatră, care este în îngrăditura mănăstirii și cu locul din jur,... “care pivniță să pomenești de la Batiște ce-au fost visternic mari”... ― Cam mulți sunt cei ce trebuie pomeniți pentru o biată pivniță, fie ea și de piatră. Da’ iar mă întorc și zic: câte
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fi cel care va veni la strănepot și chiar și condițiile în care va veni; condiții precare și insuficiente pentru a putea răzbi și rezista în viața pământească la care se angaja. De ce spun insuficiente pentru o viață pământească? Pentru că îngrăditura aceea de lețuri (scânduri) putrede din gardul pe care îl construise cu greu și cu fereală și cu multe goluri nu era nimic altceva decât trupușorul viitorului copil ce era în devenire și pentru care nu știuse sau nu putuse
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
iar pământul se confunda cu cerul. Silueta întunecată a lui Lurr apărea și dispărea după trunchiurile pinilor de pe partea dreaptă a drumului și în vegetația de pe malul lacului, în stânga. Cei doi cai erau priponiți sub un mic acoperiș, lângă o îngrăditură. Al lui Valerius, un cal iberic, își întoarse capul spre stăpânul său, râcâind pământul cu copita. Lurr aștepta lângă el, cu gura deschisă și limba atârnând, dând bucuros din coadă. — Sprijină-te de asta... Valerius îl împinse ușor pe gladiator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Valerius, un cal iberic, își întoarse capul spre stăpânul său, râcâind pământul cu copita. Lurr aștepta lângă el, cu gura deschisă și limba atârnând, dând bucuros din coadă. — Sprijină-te de asta... Valerius îl împinse ușor pe gladiator spre îngrăditură. Poți? — Da... Era primul cuvânt pe care îl rostea de când se trezise, cu câteva ore înainte de ivirea zorilor. Până atunci nu deschisese gura, nu adresase vreun cuvânt nimănui, nici măcar fetei, care îl ajutase să bea lapte cald și să mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Tot tăcut, așezat lângă foc, urmărise pregătirile de plecare. Când fata îl îmbrățișase, el, fără să spună un cuvânt, își sprijinise îndelung capul pe umărul ei, până când fratele său îl înșfăcase, târându-l spre ușă. Acum stătea drept, sprijinit de îngrăditură, în timp ce Valerius și fratele său înșeuau caii. Rămase așa, privind în pământ pe sub gluga hainei din blană de lup. Valerius veni lângă el și, mai mult ca să-l încurajeze decât ca să scuture zăpada, începu să-l bată ușor pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mulțime. Credeți că împăratul nostru minte? strigă altul. Nimeni nu răspunse. Când ajunseră în fața eșafodului, soldații se îndepărtară și Valerius rămase singur, privind în pământ. Semăna cu prietenul său, Titus, în ziua aceea geroasă de iarnă când se sprijinise de îngrăditura de lângă lac, privind în pământ înainte de a începe o viață nouă. În cele din urmă, Valerius se întoarse spre soldatul aflat cel mai aproape. — Unde-i sacul meu? Sacul meu... Oamenii se agitară și începură să murmure la auzul întrebării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Anița și Ilinca, „fetele Cozmii”, scriu: „Făcut-am adevărat zapisul nostru la mîna dumisale giupînului Tănasă Gosan logofăt de vistierie... să să știe că avînd noi de la tatăl nostru , Cozma, o vie, trii pogoane, și cu livada ei, cît cuprinde îngrăditura, cu cireși ce sînt pe hat,... care vie și livadă este la Dealul Coroiului,... însă viia să o dăm dumisale ridicată.” Adică culeasă. De! Aveau și fetele nevoie de un păhărel de vin, că doar n-or fi fost schimnice
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a fost întîi făcută și zidită de Zota fost vistiernic și nu a terminat-o, ci a rămas pustie de multă vreme și nimic nu a fost la acea sfîntă mănăstire: nici chilii, nici trapeză, nici bucate, nici vii, nici îngrădituri împrejurul mănăstirii,... nici vecini, și nici altceva nimic, stătea singură mănăstirea pustie și începuse și biserica să se risipească și era un lucru pustiu și pietrele cădeau. Iar răposatul Vasilie voievod cînd s-a ridicat la domniia Moldovei, dacă a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]