232 matches
-
care se mai încăpățânează să păstreze în preajmă doi porumbei albi, însemnele gloriei apuse și ale vieții sfârșite. Sau pe cele metaforice: eroul orb, după ce a așteptat zadarnic momentul festiv în fața unor scaune goale, este izgonit în oficiul unde zac îngrămădite aceleași scaune, acum nefolositoare. Ar mai însemna să nu observăm predilecția autorilor pentru compartimentarea spațiului. Există mai multe momente în care căruța cu coviltir a lui Gherlaș sau puntea unui vas, plasate în mijlocul cadrului, împart spațiul în trei zone distincte
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
amintească faptul că se află în fața unor uși pe care nu le va putea niciodată forța, că sînt praguri peste care nu va putea niciodată trece... CONSPIRAȚIA TREI POVESTIRI Sîntem la Praga, spre mijlocul secolului al XlX-lea, printre mormintele îngrămădite ale vechiului cimitir evreiesc. În curînd va bate miezul nopții, liniștea se va lăsa peste oraș, întunericul e din ce în ce mai mare. Porțile cimitirului sînt întredeschise, umbre se strecoară, îmbrăcate în mantii lungi, apoi se adună în jurul unei pietre tombale. Sînt reprezentanții
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
raportate (în pasajele din Doamna Bovary și din Premier de cordée [Cap de coardă]). (50) Apoi, pe strada Pirouette ce se afla drept în fața lor, îi arătă și îi explică fiecare casă. Un singur felinar ardea într-un colț. Casele îngrămădite, umflate, își scoteau înainte streșinile, își aplecau zidurile chiar ca niște "pîntece de femei însărcinate", cum spusese pictorul și se sprijineau unele de altele. [...] Apoi șirul cocoșat al celorlalte case înverzite de scurgerea ploilor se prelungea, cufundîndu-și crăpăturile în beznă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
colibe și câteva cocioabe sub pământ numite poșta; se mai văd câteva îngrămădiri de cabane joase, lipsite de soliditate, aproape la fel de mobile ca și cortul arab; sau adăposturi săpate sub pământ, care nu au drept acoperiș decât ramuri și pământ îngrămădit. Când zăpada își întinde stratul alb peste aceste bordeie, totul se nivelează și dispare; e nevoie de un ochi exersat pentru a recunoaște, după câteva semnale de fum, aceste problematice locuințe. Pentru a fi sinceri, trebuie să declarăm că satul
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
bunei sale prietene și protectoare, contesa Marie d'Agoult, din Paris: "În sfârșit, respir liber...", prilej de a descrie spectacolul jalnic prezentat de trupele ruse în retragere: "Sute de care transportau mii de răniți și bolnavi; muribunzi, convalescenți și morți, îngrămădiți unii peste alții. Furgonete cu coșciuge îi însoțeau; soldații mergeau înarmați cu lopeți și cazmale. Totul părea prevăzut pentru înmormîntări", iar dezertările printre soldați și ofițeri erau destul de numeroase 410. Odată cu apariția oștirii otomane în București, purtătoare de germenii holerei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
inspectat, aproape de localitatea Turski-Isvor, un alt lot de holerici aparținând Corpului IV de Armată: "Ei sunt acolo în număr de 280, unii, în corturi mici individuale, pe pământul șiroind de ploaie; alții, adăpostiți sub frunzare, pe care le străbate ploaia, îngrămădiți unul într-altul pe niște paie care nu sunt decât un burete îmbibat cu apă; alții, în două case, la adăpost de ploaie, fără aer, fără lumină, pe niște gunoaie ude. Nici o pătură... Doi medici, care dorm sub un adăpost
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
lăsând-o tăcută în fața întinderii fără hotar. De la răsărit la apus, privirea îi alunecă încet, fără a întâlni nici cel mai mic obstacol, de-a lungul unei curbe perfecte. La picioarele ei era orașul arab, cu terasele albastre și albe îngrămădite unele într-altele, însângerate de petele de un roșu întunecat ale ardeilor ce se uscau la soare. Nu se vedea țipenie, dar din curțile interioare urcau, o dată cu aburul aromat al boabelor de'cafea puse la prăjit, voci vesele sau tropăieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să nu tulbure somnul unui bolnav istovit de suferințe. Doar zgomotul de pași nerăbdători se amesteca în gemetele vântului stăruitor... ― Doctore, doctore, durează mult? șopti Apostol Bologa, agățîndu-se de brațul medicului, care se zbătea să-și deschidă trecere printre soldații îngrămădiți. ― Ai să vezi... acuma nu-i vreme de... răspunse docrorul plictisit. Puțin loc, hei, ce Dumnezeu... Faceți-mi loc, băieți! Bologa izbuti să se strecoare, pe urmele medicului, până la picioarele gropii, în fața spânzurătorii. Gâtul îi era uscat și amar, iar inima
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
împuținează stresul. Și nici alienarea. Simțim tot mai acut agresiunea rutinei și a instinctelor. Sloganul solidarității actuale : se salvează cine poate. Identitatea poate fi anulată de închistare. Dar și de globalizare. Dacă nu umanizăm tehnica, ne dezumanizăm noi. Suntem prea îngrămădiți. Ni se ciocnesc universurile. Arta încearcă să cârpească echilibrul pierdut al lumii. Mărci pregnante ale epocii noastre : dolarul și Kalașnicovul. Globalizarea ne va amplifica singurătatea, nu echilibrul interior. Poate în cuștile de la zoo am fi fost mai liniștiți. Balanța dintre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
doar pentru fete. în aceasta din urmă n-aș fi intrat în ruptul capului, așa cum nu ți-ar trece prin cap să intri într-un WC pentru femei. Aruncam doar priviri timide, destul ca să văd păpușile, hidoase ca niște avortoni, îngrămădite, strâmbe, căzute unele-n brațele altora, pe rafturile vopsite de asemenea în stacojiu. Noi ne îndreptam spre tejgheaua de pe o latură a primei odăi, dincolo de care, pe rafturi, erau tot felul de obiecte jalnice (dar extrem de atrăgătoare pentru mine): pistoale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
adunate din toate părțile într-un Parc al statuilor, și de asemeni canalizările și bulevardele, fiind mai lesne de îngrijit și de administrat laolaltă de cât separate. Canalurile de pildă trebuiau scoase din pământ ca să nu-l mai incomodeze și îngrămădite, ca în șantierul unei fabrici de tuburi de beton, la diametrul și lungimile lor, în stive demonstrative în mijlocul unui parc cu lac, iar becurile electrice aveau să fie scoase din oraș și îngropate în lac, ca să-l lumineze pe dedesupt
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din carne vie ziduri înaintea hoardelor asiatice, puterea de a aștepta paisprezece ani ca să-ți vezi desăvârșită munca, Giotto nici măcar n-a apucat să-și vadă Campanila gata, Domul, porțile paradisului, mulțime de aparate de fotografiat, apoi orașul cu casele îngrămădite, străzi înguste, Palazzo del Podesta, fostă închisoare, în mijlocul curții cândva eșafodul, astăzi soarele și obiectivele aparatelor de fotografiat, Santa Maria Novella, cu fațada ca o coală de hârtie pe care un matematician cu fantezie a îmbinat la perfecțiune toate figurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
două. Au urmat cele două vase Ming, transformate într-o explozie de cioburi. Am ratat grifonul din prima încercare - dar m-am ales cu un premiu de consolare: o oglindă cu rama aurită. Tati și fetița lui stăteau în pat, îngrămădiți unul într-altul. Am ochit un Rembrandt sau un Tizian sau ce mama dracu’ o fi fost. Glonțul făcu o gaură de toată frumusețea, smulgând cu el și o bucată din perete. Rama căzu exact pe umărul lui Emmett. Simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
antenele, cupolele, dincolo de bulevardul acela populat cu figuri nocturne, care apar în lumina farurilor unui automobil, până la barul care ne-a văzut de prea multe ori și cine știe dacă la ora asta mai este încă deschis. Prea multe lucruri îngrămădite ne despart, ziduri pestre ziduri, existențe încolăcite în somn. E bine să fie așa, e bine să-mi trag sufletul. Nu fi supărată, Italia, viața așa este. Momente minunate de apropiere și apoi rafale înghețate de vânt. Iar dacă tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
respiră obosiți în întunecimea desișului și le este încă foame. Când am sosit, afară era o căldură sufocantă. Satul, așezat pe un povârniș, în înălțime, ducea cu gândul la craterul stins al unui vulcan. Casele de un ocru-deschis cățărându-se îngrămădite una într-alta păreau păreau bucăți de sulf cuibărite în stâncă. Femei greoaie în costumele lor tradiționale, cu ciorapi negri de lână, încălțăminte de lucru și șaluri pe spate, mergeau pe mijlocul drumului care ducea la cimitir și fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de patru ori. Destul de bine în jachetul și pantofii mei de lac, unchiul scăpătat înclină capul odată spre umărul stâng, apoi spre cel drept și urmărește cu chip confecționat după cerința momentului, duba neagră, până ce dispare în spatele zidului de oameni, îngrămădiți acum pentru mine, numai pentru mine. De un lucru sunt sigur: piticul dinăuntrul meu e mort de-a bineleaă E mort? Acum, zidul tapetat alunecă într-o vale pe două roți de obuzier. Se îndepărtează fără zgomot, se face tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
autocompătimitor pentru Fenimore, care Îi propuse cu generozitate să se Întoarcă la Florența, menționând că În Casa Brichieri erau apartamente libere. Îi urmă sfatul și imediat după aceea Începu să se simtă mai bine. Priveliștea de la ferestrele Casei, asupra acoperișurilor Îngrămădite, a domurilor și turlelor orașului, tăiate În două de apa cafenie a râului Arno, era ea Însăși ca un tonic, la fel ca și strălucirea soarelui toscan. Nici el, nici Fenimore nu mai pomeniră de Domnișoara Woolson. Își reluară camaraderia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prind crevetele astea, am simțit ceva neobișnuit În comportamentul lor. În primul rând, erau prea apropiați unul de celălalt. Pe fundul mării, crevetele se mențin la o distanță caracteristică de circa un metru și douăzeci de centimetri. Ăștia erau strâns Îngrămădiți. În plus, se mișcau de parcă se hrăneau, cu toate că aici nu este nimic de mâncare. Nimic din ceea ce știm. — Ei bine, aceste crevete nu se puteau hrăni, spuse ea și arătă spre animalul tăiat de pe masă. Nu au stomac. — Glumești? — Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
credeți? Plângea. Helen a privit evident dezgustată la cele trei generații de femei din familia Walsh care plângeau la unison. — Ce naiba aveți toate? Ce-am zis? Mami, tu de ce plângi? a întrebat ea exasperată. Noi ne-am uitat la ea, îngrămădite una în alta pe pat, cu lacrimile prelingându-ni-se pe obraji, în timp ce proaspăt-botezata Kate urla cât o țineau plămânii. Ce se întâmplă? a întrebat Helen frustrată. Noi am continuat să stăm pe pat. Fără să spunem nimic. Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe umeri, s-a dus în apropierea mării adulmecând boarea sărată și ascultând valurile sparte în dig. Pe plaja pustie, câțiva îngrijitori greblau nisipul umed, speriind pescărușii care se ridicau țipând, în fâlfâit leneș, pluteau un timp și se reașezau, îngrămădiți unii într-alții, ca o turmă îmblânzită. Până în 2 Mai a mers pe jos, erau câteva sute de metri, peste podul glisant, în urma unei căruțe cu coșuri mari de nuiele care săltau goale. A ajuns înainte de ora 7, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
albe strălucind În soare. Încotro pleacă? — Mai departe pe linia țărmului. Calahonda - e un complex uriaș. SÎnt la vreo zece mii de englezi acolo. — Mare surpriză o să le facă. Deci pleacă mai departe, le duce cordon bleu și lecții de tango Îngrămădiților locuitori ai pueblelor. O să-și recruteze alt hoinar nevricos ca tine și, cît ai clipi din Polaroid, bietul om o să vadă lumina. (Se Întoarse și mă privi În ochi.) Vii mîine la procesul lui Frank? — Sigur că da. De-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
un sat din comitatul Devon, unde toate dorințele tainice aveau să-mi fie Îndeplinite cu mult mai mult decât În visele mele cele mai nesăbuite. În noul meu univers am dat uitării, Încântat, colecția măruntă de pomi fructiferi zbârciți și Îngrămădiți a tatălui meu În schimbul Americii de copaci naturali pe care o descoperisem În Devon. Voi reveni la ceea ce a Însemnat - și Încă mai Înseamnă - ea pentru mine, dar mai Întâi mă voi strădui să redau ceea ce bănuiesc că va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
cu fața roșie, umflată, ceilalți suspinăm, ne Înghițim bocetul, zâmbim și noi strâmb, clătinând din capetele noastre umflate și roșii. Pahar după pahar, devenim ușori, poate capetele astea se vor desprinde de trupuri, vor pluti ca niște baloane pe deasupra sicriului, Îngrămădite, holbate, incandescente. De fapt nimeni nu privește Într-acolo, spre sicriu. Plângem ca să ne ferim privirile. Nu știu să spun cum Îi stătea Andreei moartă. * Vedeam deja ceață În fața ochilor. De-abia l-am putut dibui pe Pârvu atunci când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
morminte etrusce (M. Cărtărescu, Orbitor. Aripa stângă.); Spre casa asta, în fundul unei curți lungi și-nguste, cu cotețe de orătănii pe-o parte și un strat de lalele ofilite pe cealaltă, ducea o alee de cărămidă și totul, fiecare lucrușor îngrămădit acolo, mirosea intens, disperat, ca o floare abia deschisă. (M. Cărtărescu, Orbitor. Aripa stângă.). Pentru proliferarea sensurilor prin extensii metaforice vezi Lakofff (1987); Lakoff & Johnson (1980); Manea (2001: 173−252). 24 În GALR se menționează de altfel că "Spre deosebire de conectorii
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
care se aprinde și se stinge după anumite legiă. Democrit din Abdera ( 460-370 î.e.n.) - primul filozof care a dat o explicație corectă a Căii Lactee și unul dintre creatorii teoriei atomiste ; el a înțeles că este vorba de «foarte multe stele îngrămădite strânsă. Ptolemeu preia modelul geocentric, de la anteriorii lui și-l dezvoltă, ducându-l mai departe și dominând astronomia timp de paisprezece secole, până la Copernic. A trăit în sec al II lea î.Ch., fiind astronom, matematician, geograf, istoric, muzician și
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]