1,767 matches
-
rîului Lethe, apa uitării". Sau: "O, tu, Emil Cioran, ai fost în tinerețe pe culmile disperării! N-ar fi fost mai bine să fi stat aici, să observi culmile infamiei?". Suita de portrete este inclementă, dizolvînd convențiile, cîte mai funcționează, îngroșînd trăsăturile compromisului, lașității, cinismului, emblematice pentru o epocă, răsfrînte mai cu seamă în mediul cultural (T. Arghezi, Z. Stancu, M. Ralea etc.). Bunăoară Z. Stancu: "El este la zenit, vulture al regimului, doldora de bancnote. A cheltuit într-o seară
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
Dimitrie să facă tot ce se poate să-l prindă pe Brâncoveanu și să i-l trimită la Poartă, viu. Răul cel mai adânc ni-l facem singuri. Când ne dăm seama, este prea târziu. înaintea noastră Timpul s-a îngroșat, s-a închis pentru noi. Dacă-l prinde și-l predă pe domnul muntean, îi oferă noului vodă și domnia Munteniei! Dimitrie se învoiește, însă îi dă Vizirului un sfat... Să-i scrie lui Brâncoveanu să-i trimeată urgent Sultanului
Prinderea lui Brâncoveanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8963_a_10288]
-
public Nae Philomonescu (așa se numea oficial eroul nostru) de a se transforma în scriitorul Nicolae Filimon aveau să se spulbere la nesfîrșit. Și totuși, după infructifere și lamentabile eforturi, atunci cînd totul părea să sugereze că Philomonescu urma să îngroașe grupul inform al veleitarilor, iubitorul de artă și de literatură cu același nume are o idee de geniu: din ea se va naște unicul și importantul său roman Ciocoii vechi și noi. în ce a constat salutara idee? în aceea
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
ai minții nu a planat nici măcar umbra unei suspiciuni. Fiindcă plagiator în sensul propriu al cuvântului nu e cel care se înstăpânește pur și simplu peste bunurile intelectuale ale aproapelui, cât acela care o face fără a fi prins. Prinșii îngroașă rândurile ageamiilor, ale fraierilor, ale novicilor, ale amatorilor, ale veleitarilor, nepricepuți a șterge complet urmele ce-i pot da de gol. Ei sunt rușinați pe două coloane în ziare și reviste, în broșuri și pe încăpătoarele pagini de internet, ei
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
vreo halbă pocnită în capul preopinentului, vînzare de bilete a la parisienne. Pleci, de pildă, pe Sena la vale și, după ce-ai văzut, de pe chei, panorama, ți-ar face trebuință un vapor, carevasăzică un bilet. In spate, coada se-ngroașă. In față, vînzătorul vorbește la telefon. Cu soția - conversația se aude prin geam. Gesticulează, cu urechea lipită de portable, și cu o nonșalanță care-ți taie din rădăcini indignarea răsăriteană. Bați în geam: Moment! Și momentul mai durează cinci minute
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
sau a unui "om de prisos" din literatura rusă, ruminează gîndul "plecării definitive" care ar putea fi și suicidul: Nu mai e loc în viața mea decît pentru sinucidere sau pentru o plecare definitivă, undeva, în singurătate". Realitatea psihică e îngroșată de poză. Altfel spus, Sebastian e un tip atent acordat la existențialismul ce se înfiripa în Occident, nu fără tangențe la fenomenele spiritualității băștinașe de-o factură înrudită, de la "trăirismul" lui Nae Ionescu la "autenticitatea" lui Camil Petrescu. Nu putem
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
într-adevăr, lui Paler, nu l-a scris niciodată! Altcineva l-a scris și l-a pus în revistă fără să-l fi avertizat pe cel în cauză. În nr. 3 al aceleiași publicații a polițiștilor și vameșilor gluma se îngroașă. Sub mențiunea In memoriam (între timp scriitorul decedase) amintita publicație reproduce (e un fel de a spune!) poemul lui Paler Avem timp, apărut prima oară în volumul Scrisori imaginare din 1979 (v. și în ediția din 2007, Ed. Historia). Este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9369_a_10694]
-
străluci părelnici și sfioși și vom pieri în destrămare ca mireasma. o, ce neașteptat sfârșit și prea frumos. plâns de nai din verdele ofilit nu crește vara, din soare oxidat lumina nu mai curge. în ochiul împăstat lacrima putrezește și îngroașe orbita, de cerul coșcovit de nori se-mbată marea, în lanul secerat lentorile pământului își scuipă sarea. din urletul de lup rănit, pustiul iernii se-ndesește și umple aerul de scrum ce vătuie ecoul. din trupul vămuit de ani, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
aici. Ce urmează, este lesne de imaginat. Dar cum joacă aceste actrițe absurdul întîmplării, forțarea destinului, competiția și solidaritatea, în cele din urmă, cum admit orice ca să plece în Japonia, este fantastic. Costumele scenografei Axenti Marfa nu fac decît să îngroașe ridicolul și grotescul. În același timp, subliniază cu o duioșie formidabilă degradarea vieții, confuzia post-comunistă, haosul interior și exterior, frigul care continuă să fie prezent peste tot, în această toaletă, în suflete și trupuri. De la șube, căciuli caraghioase sau chiar
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
universul încastrat și încasetat, adus în spațiul virtual și stocat în creier, este explorat cu o dezinvoltură de invidiat. Se observă imediat distanța, bine marcată, între eul profund și spațiile tehnologizate în care subiectul subzistă. Spre deosebire de poeții "milenariști", care își îngroașă identitatea socială și se înfățișează prinși în plasa unei biografii și a unei Istorii radioactive, Gabi Eftimie adoptă postura internautului care, cu un simplu click, poate transforma coșmarul din față într-o amintire. De aici ambivalența atitudinii directoare și glisarea
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
de cuvânt. Dacă mă îmbăt, mi-oi călca și eu odată în viață cuvântul. Doar nu vrei ca data ceea să fie tocmai în astă seară? Dacă ar fi cum vreau eu, treacă-meargă, dar gâtlejul îi stăpân, nu eu - a îngroșat Pâcu gluma. Au mâncat apoi în liniște, fără să uite că ulcele au fost umplute cu vin pentru a fi întrebate de sănătate...La sfârșitul mesei, Pâcu și-a meșterit luleaua cu dichis și, după ce și-a prins pofta de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ce mare muncă îi să tragi din lulea? Dacă ar fi numai trasul din lulea nu ar fi nimic, dar trebuie s-o curăț, s-o umplu cu tiutiun și apoi s-o aprind...Mă trec sudorile nu alta - a îngroșat gluma Pâcu. Ia-ți un ajutor. Uite, Mitruță Ogaș abia așteaptă - a pus capac moș Dumitru. Stii că ai dreptate? Când ajungem la Crâșma din drum, facem o probă, să vedem dacă știe să dea cu amnarul - a răspuns pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
una de la poliție, una de la canalizare - care scoate apa cu niște pompe - și una de la procuratură. Mai mulți curioși stau în preajma perimetrului blocat de poliție. Clovis se agită cel mai tare. Lionel plătește și coboară. Taximetristul oprește motorul, coboară și îngroașă rândurile curioșilor. Lionel nu îndrăznește să se-apropie: pompele care scot apa din pivniță îl fac să se gândească la ce e mai rău în legătură cu Roman. — O să mor și eu, își spune el în șoaptă. Nu! dă apoi un urlet
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
v-ați prins. — Ți-am zis că nu mă pricep la vinuri. Și eticheta? — Am păstrat o sticlă goală, de pe vremea lui Mitterrand, pentru cazuri speciale. Atunci înseamnă că poți să-mi dai și cinci sute de euro pentru taxi? îngroașă Lionel obrazul. N-am mărunt la mine. — Nici o problemă. După ce ia hârtia de cinci sute, Lionel aruncă o vorbă în vânt: — Pe mâine? Depinde de ce rating am făcut, răspunde circumspect Robert. — Să ne ținem pumnii reciproc, se mănâncă bine la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe proasta Liliane. — Cât ai luat pentru informația c-o să cinăm la Duc d’Anjou? — Două mii, se smiorcăie ea. — Puțin, nu știi să te tocmești. Mai ia trei mii de la mine. — Mulțumesc, ești gentil. Taxiul oprește în fața blocului. Lionel mai îngroașă o dată obrazul și-i spune șoferului: — N-ai putea să mă împrumuți c-o hârtie de două sute? Vreau să-ți dau un bacșiș gras și n-am mărunt. — Cu cea mai mare plăcere. Vreau să vă rog și eu ceva
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Apoi eu mă mulțămăsc cu flăcăul ista și pace - a intrat în joc bătrâna. Dacă-i așa, apoi fă bine și umple bărdaca ceea din cotruță, că s-o dogit de când n-am mai băgat-o în samă. Executarea! a îngroșat gluma bătrânul. Moș Dumitre, drept să-ți spun, ți-o ieșit un sfânt din gură. De dimineață, de când alerg, mi s-o cam uscat gâtlejul. Și atâta apă am în opinci încât mă tem să nu ți umplu casa cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Măriucă... Petrache! Ieși din bârlog, ursule! a strigat peste pârleaz Costăchel. Nu-i prea devreme? Dacă tu dormi până la amiază, cum să nu fie prea devreme? Uite cu cine mi-am pus eu boii în jug. Cu leneșul satului - a îngroșat gluma Costăchel. Of! Nu poate ormul să se hodinească de răul tău. Da’ ce mai pot face acuma? Îi prea târziu să-mi găsesc al prieten... Ești mai rău ca o soacră. Scoți sufletul din om, nu alta - a intrat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Când toate au fost rânduite la locurile lor - inclusiv agronomul, în capul mesei - Măriuca a zis în șagă. Iaca toate-s bune, numai gospodarul lasă ulcelele celea să se dogească. Dacă nu s-or fi dogit de multă vreme - a îngroșat gluma Petrache. Apoi de când n-am mai stat la o masă ca oamenii am și uitat cum trebuie să mă port. Da’ mare-i Dumnezei, și mi-a da zile destule ca să învăț din nou. Spunând acestea, a umplut ulcelele
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
avea o natură alunecoasă. Deși părea să aibă păreri ferme, oricum extrem de bine întemeiate teoretic, atunci când aborda probleme de politică, și mereu aluneca în astfel de discuții, teme foarte gustate de studenți, erau în ultimii ani ai comunismului și teroarea îngroșa numărul celor care protestau mocnit, deci și atunci când profesorul avea păreri ferme împotriva politicii oficiale, părea să le suspende oarecum în spațiu, lăsând senzația că aceste păreri nu-i aparțin. Oricum era cel mai spectaculos profesor din Agronomie, în jurul lui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trup mai viguros, mai adaptat la spațiul australian, dar își păstrau tradițiile, cultura, aborigenii se lichefiau în comunitatea și cultura anglo-saxonă. Metișii au devenit mai răi. Acestora le este rușine de aborigenii pursânge și spun, ceea ce este adevărat, că aceștia îngroașă prostituția și infracționalitatea de la marginea orașelor, dar nu caută adevărata explicație pentru acest fenomen. Realitatea este că cele două culturi nu sunt tratate de guvern pe picior de egalitate, că aborigenii nu au instituții care să le apere cultura și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
voiau să afle cum se va soluționa o cauză ce se tergiversase atâta vreme, încât starea psihică a celor implicați fusese afectată în mod vizibil de situația creată. Totul devenise ca o boală al cărei diagnostic era greu de stabilit, îngroșând paginile dosarelor aflate în arhivă sporind în același timp neliniști în ambele tabere. * Zilele până la termenul stabilit pentru pronunțarea hotărârii judecătorești erau numărate. Rromii însă, după toate aparențele, ajunseseră la trista convingere că legiuitorii aveau să-i urgisească și de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mult de coloana pofticioșilor de pește, i se păru că zărește o fată din șatră, pe Diamanta, fata lui Argint. Aceasta se învârtea în jurul unui șir de oameni, dorind, după toate aparențele, să dobândească un loc în rândul ce se îngroșa văzând cu ochii. El se apropie de mulțimea pestriță și când se dumiri că într-adevăr este Diamanta, inima începu să-i bată cu putere. Spori ritmul pașilor și ajungând lângă ea, o bătu ușor cu mâna, pe spate: - Ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
În a face uz de el fără conducerea altuia”. „Sapere aude! Să ai curaj În folosirea propriului tău intelect! Este deci deviza Iluminismului (Ă)”. Așa cum În Întemeierea metafizicii moravurilor Kant ridicase la nivelul transcendental cel mai Înalt, autonomia voinței, coordonată Îngroșată cu titlu de permanență sau perpetuitate În Critica Rațiunii Practice, tot astfel el va scrie inconfundabil, pe urmele lui Voltaire și mai ales Rousseau, următoarele: „ĂCăci Iluminismul nu necesită altceva decât libertate; și anume cea mai puțin dăunătoare din tot
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mai e, desigur. Bani - bani; singurică la părinții atât de bogați singurică; eminentă absolventă a facultății de drept de la universitate? Eminentă! Post bine văzut și plătit în magistratura locală? Da! Atunci, oare, ce mama dracului o fi făcut-o să îngroașe rândurile criminalilor locului? Chiar, ce? Asta i. Că, nu se știe, deocamdată, ce, și, nici dovezi, prea convingătoare, cum că, în adevăr, dânsa ar fi criminala, încă nu sunt. Nu sunt, însă, cine știe, poate că vor fi. Dosarul se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
rândurile criminalilor locului? Chiar, ce? Asta i. Că, nu se știe, deocamdată, ce, și, nici dovezi, prea convingătoare, cum că, în adevăr, dânsa ar fi criminala, încă nu sunt. Nu sunt, însă, cine știe, poate că vor fi. Dosarul se îngroașă, încet, dar, ireversibil. Părinților nu le vine să creadă că ar putea fi adevărat. Dar...urma alege! Din prima încercare, mama și tata nu au avut fericirea, ori nefericirea, de a o vedea și de a sta de vorbă cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]