1,838 matches
-
un sărut pe nasul lui. Arată atât de... romantic... pe un inel pentru șervete. Of, unde era oare colierul meu? — Să nu cumva să ai o confruntare cu el. Nu e o dovadă clară că are o aventură, spuse Lauren, Îngrozită. —Aventură, am rămas eu cu gura căscată. Cuvântul m-a scos complet din minți. Singurul lucru care contează ca dovadă de netăgăduit a unei activități extraconjugale este găsirea de lenjerie intimă care nu-ți aparține. Că nu ai primit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la grămadă în grajdurile de lângă abator. Ca să le faci să urce rampa, trimiți vaca-fariseu. Așa i se zice. E o vită crescută la abator. Se amestecă printre vacile condamnate, apoi le conduce pe rampa spre locul de tăiere. Vacile speriate, îngrozite, nu ar merge în veci dacă nu le-ar deschide drumul această vacă-fariseu. În ultimul moment, înainte să cadă cuțitul, securea sau ranga de oțel, vaca-fariseu se dă la o parte. Rămâne în viață, pentru a duce la moarte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
decît să iasă în mijlocul ogrăzii că imediat a început cutremurul și acoperișul grajdului a căzut peste căruță... Hai afară să vedem spune țăranul și pleacă în fugă, lăsînd în urmă ușa larg deschisă. Doamne! tresare el, oprindu-se o clipă îngrozit, făcînd semn nevestei să se apropie. Stejarul de lîngă restaurant stă prăbușit într-o parte, spre mal, cu coroana în jos, către fundul iazului și cu jumătate din rădăcini ciuntite, aruncate spre cer. Lîngă el, rezemat de perete, cu cureaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ai un copil, sau doi, să mai vezi viața și altfel, nu numai de la masă, cu paharul în față, ori din pat, cu picioarele în sus... Sultana continuă să o dea pe fată cu capul de roată în timp ce toți ceilalți, îngroziți, privesc spre clădirea care lunecă încet, cu tot cu bucata de pămînt de sub ea și cu stejarul de alături, spre fundul iazului secat. Singura liniștită, cățelușa întinde botul mic, să atingă mîna stăpînei. Uite-o, prima întroienită arată Cornea cu brațul întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mie? S-o trag la răspundere pe madam Săteanu, că nu s-a îngrijit de ea? "Am procedat legal" ăsta-i răspunsul ei. Procurorii scriu în hîrtiile lor ceea ce le spune ea... Unul singur este marele Săteanu în acest județ... Îngrozit, cu privirea în pămînt, Mihai tace, obsedat de gîndul că trebuie s-o caute pe Maria Săteanu și s-o strîngă de gît. Pentru ce anume?, încă nu-și dă seama, dar simte că va înțelege cînd o va vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
declarația dată atunci -, parcă o și vede pe Maria disperată, ieșind de după panouri, prinzîndu-l de braț, apoi, a doua oară, calmă, frumoasă, deschizînd poșeta să-i arate actul de naștere al fetei. Imediat, în amintire, se regăsește pe el, fugind îngrozit, rămînînd în tramvai pînă la capăt, căutînd legătura mai veche, femeia care îl umilea în pat, apoi anii..., claustrarea lui, munca istovitoare, orele de plăceri interzise din casa lui Marcu, studentele care îl vizitează uneori, toate fericite că găsesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se folosească de o oglinjoară de machiaj pentru a descoperi eventualele forme de displazie celulară, pentru a suprima necesitatea ca un bărbat să îndeplinească ritualul umilitor al dilatării și al chiuretajului. Reușise să reziste timp de trei ședințe, dar renunțase îngrozită după o demonstrație pe viu a felului în care se aplică o cataplasmă cu tătăneasă și iaurt pe inflamațiile din zona pubiană. Și asta nu pentru că i s-ar fi părut că biata fată suferă, este expusă sau umilită (deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
venit un vecin, doi, și apoi trei la mama lui s-o anunțe că fiul ei a fost arestat. La început, mama lui Zeng a fost convinsă că fiul ei nu poate ucide pe nimeni. Dar în cele din urmă, îngrozită, a fugit de-acasă. Cele două povești arată că minciunile au o forță care nu poate fi deloc subestimată. Scriitorul Zuo Si a scumpit hârtia la Luoyang În antichitate, pentru că sectorul tipografic era slab dezvoltat, poeziile și celelalte scrieri circulau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mama și tata se pupă, când zgândări cu un băț mușuroaiele de furnici, când clefăi gumă de mestecat sârbească, roz, care imită țigaretele cu filtru, când intri desculț în apa rece ca gheața și ieși cât ai clipi, uimit și îngrozit, auzind râsul părinților. Ei bine, după toate astea, când ajungi acasă (aici se vede greșeala), găsești o mare de caca și pipi în întregul apartament, până puțin mai jos de genunchi, o inundație ca la carte datorată înfundării coloanei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spună tot: „Io-s în clasa a patra, voi la grădiniță; io-s în clasa a patra, voi la grădiniță“. Atunci am înțeles pentru prima oară că fără demnitate și curaj nu se poate înalța o patrie. Atunci, privind chipurile îngrozite și neputincioase ale cetățenilor mei șoimi, am simțit cum prin vinele mele se scurge ceva din încrâncenarea răzeșilor conduși de Ștefan (sau de Mihai Viteazul?) care au dat piept cu nemții la Oituz și Posada. Cu o ură neîmpăcată mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
țipat ca din gură de șarpe la o petrecere de familie, nimeni nu înțelegea ce-am pățit. Sorbisem pe ascuns dintr-un păhărel găsit pe marginea unui birou, după care fugisem în camera în care erau strânși cu toții, uluit și îngrozit, convins că am înghițit flăcări, bălmăjind printre hohote de plâns „apița Mița“. A fost nevoie de răbdare și de perspicacitate (aici i-a ajutat și degetul meu arătător, care indica paharul mititel) până când au priceput ce se întâmplase. Apița era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nou locatar se instală Într-o cameră de la etajul al treilea al imobilului doamnei Purvis. Rowe Îl Întîlni În seara următoare, pe palierul cufundat În Întuneric. Individul vorbea pe șoptite, adresîndu-se doamnei Purvis, care, așa cum stătea rezemată de perete, părea Îngrozită de-a binelea. — Într-o bună zi, o să Înțelegeți! spunea individul. Era un bărbat scund și oacheș, cu niște umeri diformi și trupul contorsionat, de pe urma unei paralizii infantile. — A, domnule Rowe, spuse doamna Purvis răsuflînd ușurată, dumnealui ar dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
micul tău Arthur, care n-ar fi În stare să omoare nici măcar un gîndac - am ajuns un criminal. Lumea a fost plămădită din nou după tiparul romanelor lui William Le Queux!“ Ochii maică-sii, zugrăviți parcă pe perete, Îl priveau Îngroziți; neputîndu-le Îndura căutarea, Își lipi buzele de peretele metalic al cușetei și-l sărută, ca pe-un obraz rece. „Draga mea dragă, draga mea dragă! Ce bine c-ai murit. Dar oare Îți dai seama ce fericită ești?“ Îl Îngrozea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întrebase dacă se duce la vreun prieten. — N-am nici un prieten, Îi răspunse Rowe. Vreau să mă duc la poliție. — Nu trebuie să bați drumul pînă la Londra pentru atîta lucru, Îl mustrase cu blîndețe controlorul. Rowe crezuse o clipă, Îngrozit, că va fi readus la sanatoriu cu forța, ca un chiulangiu care-a fugit de la școală. — Ești unul dintre pacienții doctorului Forester, nu-i așa? Îl Întrebase controlorul. Coboară la prima stație și roagă-i să telefoneze la sanatoriu ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
atât de apăsată, încât mă făcea să cred că pregătea terenul pentru o consultație gratuită (și puternic marcată de lesbianism) datorată unui obscur disconfort ginecologic - probabil că piloții intercontinentali cu care fraterniza erau purtătorii mai multor boli decât toți imigranții îngroziți care erau purtați prin birourile lui Helen Remington. Învârtindu-mă în căutarea lui Vaughan, mi-am petrecut dimineața pe străzile de acces ale aeroportului. Din parcările benzinăriilor de pe Western Avenue am privit mașinile care veneau. Apoi m-am plimbat pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Și acolo unde există iadul, trebuie să se ivească și un Mesia. Acesta ar putea fi domnul Tudor, Mesia, salvatorul neamului, Corneliu Vadim Tudor. (Pentru mulți români, Mesia a venit). Privindu-l, nu pot să nu mă gândesc, cu tristețe îngrozită, la cât de mare e umilirea îndurată de acest popor sub actuala putere, dacă 17% au ajuns să-și pună ultima speranță în acest urangutan liric. Din cele 17 procente, doar 4-5 îi semănă lui C.V. Tudor. Sunt acei 4-5
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pescărușilor, traseul stelelor și multe alte lucruri. Era prima și ultima ecuație universală pe care o făcea, și rezultatul era uimitor - dacă era bun. - Să vedem, zise Aurel cu voce tare, dar nu-l auzi nimeni. Sus, pe faleză, oamenii îngroziți strigau la el să fugă, să urce, să facă ceva. Aurel le zâmbi și le făcu cu mâna, după care se întinse din nou pe prosop. Valul era la șaptezeci de metri de plajă. Aurel apucă colțurile de jos ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în jurul unui bec de 100 de wați. Iar acele făpturi erau aparent niște îngeri. Da. În frigider zburătăceau vreo 15 îngeri, niște omuleți cu bucle blonde, ochi albaștri, grăsuți, înaripați, cu obrajii cât curul. I-am privit contrariat, fâstâcit și îngrozit timp de câteva secunde, după care am trântit ușa frigiderului. Evident prea târziu. Doi îngeri reușiseră să iasă și acum zumzăiau prin magazie, urlând cu voci ascuțite: - Ajutor! Ajutor! Dumnezeu, ajutor! Ajută-ne, Tată Ceresc, scapă-ne din ghearele ăstora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fața ei la câțiva centimetri de fața mortului, care o privea prin albul ochilor larg deschiși. Cât despre mine, luat prin surprindere, cu reacțiile fizice declanșate de capul lor, preferând evident să asculte de ea și nu de sufletul meu îngrozit, fără a avea nevoie să mă mișc, căci ea avea grijă de asta, ei bine, am înțeles în acea clipă că ceea ce făceam noi era o ceremonie căreia Bernadette îi dădea o semnificație specială, acolo, sub ochii mortului, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și îl încurajează pe diplomat: „Hai sus, hai sus, hai sus...”. Polițiștii se uită disperați în dreapta, în stânga, n-au cum să-i facă să se oprească. „Hai sus, hai sus, hai sus...” - Nu... Nu, în nici un caz! Absolut! face diplomatul îngrozit semne. Cobor... - Dar sărbătoarea, în numele lui Berthelot... - Eu am coborât, nu mă interesează... - Dar generalul... - Mie mi-e rău... Primarul cere să i se dea un microfon, să vorbească din nacelă mulțimii. - Dragi studenți și privitori, zborul ăsta e românesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe o minusculă plajă de pietre. CÎnd, după tragica odisee pe care tocmai o trăiseră și În care fuseseră cît pe-aci să piară, văzînd și cum se Înecau ceilalți tovarăși de drum, reușiră În sfîrșit să deschidă ochii, descoperiră Îngroziți că fuseseră legați strașnic de mîini și se aflau În puterea celei mai abominabile și mai respingătoare ființe omenești. Unul dintre ei, majordom pe vas, nu a avut nici măcar prilejul să priceapă ce anume i se Întîmplase, pentru că și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se aruncă asupră-i, gata să-i dea lovitura de grație, se trezi deodată cu un pistol Încărcat Între ochi. - Un pas numai și-ți zbor capul de pe umeri! mîrÎi Oberlus furios, iar francezul rămase nemișcat, țintuit la pămînt și Îngrozit, În timp ce lăsa să-i cadă arma din mînă, cu un gest neputincios. La dangătul clopotului sosiră tovarășii lui de captivitate, care nu trebuiră să pună nici o Întrebare ca să Înțeleagă, dintr-o singură privire, ce se Întîmplase. Iguana Încă mai sîngera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ținîndu-se pe picioare, nehotărît și năucit, pe Îngustul limb exterior de piatră. Căută din nou aerul rece și privi În jos. Marea se retrăsese la baza falezei, lăsînd să se Întrevadă o prăpastie neagră, și presimți, mai degrabă decît văzu, Îngrozit, că În depărtare un val uriaș se forma și era gata să Înainteze, Înspăimîntător de tăcut deocamdată, spre insulă. Îl Încununa, ca un coif semeț, o creastă gigantică de spumă, care se Încovoia foarte Încet, acumulînd forță; o forță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avea să Învețe să-l respecte, temîndu-se de el. Încercă puterea neînsemnatei sale baterii private și Îl amuză să constate panica pe care o provocau exploziile În rîndurile coloniei de fregate, albatroși, pelicani și corbi-de-mare, care Își luară imediat zborul, Îngroziți, acoperind cerul cu croncănitul și găinațul lor. Era ceva măreț să se preschimbe În stăpînul atîtor bogății - două tunuri și cinci bărbați - și să se așeze acolo ca să-i vegheze, cu ajutorul lunetei, pe prizonierii lui. Dintre nou-veniți, doi, Souza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tunet sau de propria-i panică, spre a privi În jur, În așteptarea temutei și odioasei prezențe a răpitorului său. Apoi, cînd nu mai erau decît trei ceasuri pînă la ivirea zorilor, noaptea redeveni liniștită, iar el băgă de seamă, Îngrozit, că loviturile răsunau teribil În liniștea insulei, ale cărei stînci păreau să Întoarcă, sporite de sute de ori, miile de ecouri. Dar veriga de lanț părea acum extrem de slăbită și el știa că nu se poate opri. Își smulse pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]