3,364 matches
-
Dar modernizarea va fi dură nu numai în planul ideilor, cât mai ales în cel politic și economic, românii, inclusiv sau mai ales intelighenția, dovedindu-se mai puțin pregătiți să-și asume nu doar binefacerile modernizării, cât mai ales "exigențele îngrozitoare și consecințele funeste ale acesteia".1) Generoasa frățietate a pașoptiștilor, ce a fundamentat unul dintre miturile noastre moderne - solidaritatea dezinteresată, ideală, patriotică -, trebuia, mai devreme sau mai târziu, să se clatine sub presiunea vântului recei realități. Geografia socio-economică românească se
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
isprăvile astea. Oricum ar fi, cu astfel de criterii criticul în cauză nu va mai putea citi nici măcar o singură carte, nici un singur autor, în afară, poate, de Maica Tereza. Cioran, pe care-l îndrăgește atît, are lucruri infinit mai îngrozitoare în cărțile lui. Ce-i voi fi făcut, cîtă suferință trebuie să-i fi provocat fără știrea și voia mea ca să reacționeze astfel, va rămîne poate mereu "sub pecetea tainei"... În orice caz, astfel de reacții au fost în-tr-un fel
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
ținându-ne respirația în timp ce ea verifica până în cele mai mici amănunte felul în care ne prezentam, și numai când găsea totul în perfectă ordine suna din clopoțel. Atunci intra Fulvia Flaminea, bucătăreasa, cu veșnica supă cu tăiței din vara aceea îngrozitoare. La început, când eram singuri cu părinții, mâncarea era o sărbătoare. Fulvia Flaminea ne servea cotcodăcind în jurul mesei, cu o vocație a neorânduielii care făcea viața veselă, și la sfârșit se așeza cu noi și termina prin a ciuguli câte ceva
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
a poeziei care nu e recentă, care e foarte bogată, țara însăși fiind bogată, cu șaizeci de milioane de locuitori, poeții francezi contemporani, cei mai mari, își vând cărțile în o mie de exemplare... Această situație poate părea consternantă și îngrozitoare, într-adevăr. Putem, desigur, căuta motive, și unul, foarte simplu, este că s-ar cuveni învățat cum trebuie citită poezia, pentru că, în orice caz, nu putem citi poezia fără să știm cum s-o citim... Iar aceasta e o problemă
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
Bacovia: "Împrejurarea se poate explica prin voga de care se bucură autorul Nevrozelor în perioada cînd literatura română își îndreptase toată atenția spre orientările literare pariziene. Influența imediată a poetului nevrozelor și macabrului se resimte în varii producții macedonskiene: Nopțile îngrozitoare, În atelier, Imn la Satan, În noapte ori în ciclul Idilelor brutale. Apoi, în Răzmerița morților se înregistrează ecouri din același, în reprezentarea convoiului macabru (imagine reluată în Noaptea de noiembrie). Să reținem, din această zonă, notele naturaliste. Contactul lui
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
cel vizat ar fi fost Ion Iliescu, despre care chiar că nu pot scrie nici măcar un singur cuvînt de bine!) nu e chiar atât de întâmplătoare, pe cât ar părea. Ea este consecința unui stil de muncă și a unei mentalități îngrozitoare. Lucrând mână în mână cu infractorii, prea puțini dintre purtătorii de uniforme mai au vreun respect pentru ideea de onoare. Când șefii poliției române și-au construit vile de-o opulență inimaginabilă, când borfașii înmatriculează mașinile furate cot la cot
Timorar(e)a avis by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16309_a_17634]
-
magazia distrusă de un incendiu. El este un martor (de aici și titlul romanului) care nu poate povesti nimănui ce a văzut. Romanul reprezintă depoziția lui virtuală, inutilizabilă de către justiție. Fără melodramă Să fii de față când se petrece ceva îngrozitor, să încerci, fără succes, așa cum face protagonistul romanului, să te opui răului, iar ulterior să nu îi poți denunța pe vinovați - iată o situație tragică, descrisă în cuvinte sobre de autor. Întrucât romanul a fost scris în perioada martie-septembrie 1979
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
încă uitarea care să anuleze coșmarurile. Îmi povestea cineva acum cîteva zile că mergea în delegații cu un coleg mai în vîrstă cu 20 de ani, despre care știa că fusese activist și care noaptea, în somn, scotea niște urlete îngrozitoare. Ce anume îi bîntuia omului ăstuia visele? Nu poți, cred, să uiți nici c-ai furat un ou sau că ți-ai înșelat nevasta, cum poți să uiți c-ai omorît un om? Sînt două planuri diferite aici pe care
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
asumăm, seninătatea în fața morții. Eu nu cred că aici e vorba de răbdare care, în definitiv este una dintre cele mai mari virtuți, zice Biblia. Nu este răbdare aici, este indiferență. O indiferență care vine din oboseală și din solicitarea îngrozitoare la care ne supune viața de zi cu zi. Cred că nemții au putut să-și permită o asemenea mea culpa colectivă, imediat după război, și datorită planului Marshall. Nu cred că te poți gîndi la trecut, cînd viitorul tău
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
o asemenea mea culpa colectivă, imediat după război, și datorită planului Marshall. Nu cred că te poți gîndi la trecut, cînd viitorul tău imediat înseamnă să supraviețuiești la limita cea mai de jos. Cred că în România este o asemenea îngrozitoare sărăcie, o asemenea îngrozitoare degradare fizică, încît apelurile noastre la analiză și la uitare agasează omul obișnuit. Dragă Doina Jela, cărțile tale demonstrează că, cel puțin în ultimii 60 de ani, ura s-a organziat. Ura se poate organiza. Se
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
colectivă, imediat după război, și datorită planului Marshall. Nu cred că te poți gîndi la trecut, cînd viitorul tău imediat înseamnă să supraviețuiești la limita cea mai de jos. Cred că în România este o asemenea îngrozitoare sărăcie, o asemenea îngrozitoare degradare fizică, încît apelurile noastre la analiză și la uitare agasează omul obișnuit. Dragă Doina Jela, cărțile tale demonstrează că, cel puțin în ultimii 60 de ani, ura s-a organziat. Ura se poate organiza. Se poate trăi într-un
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
defăimează în legătură cu acest subiect. Evreii ne sînt datori. Dar nu le cerem nimic. Să recunoască doar adevărul. Dacă se va înțelege exact poziția României în anii treizeci-patruzeci, vom sta cu fruntea sus. Dacă nu, vom fi culpabilizați mereu, cu efecte îngrozitoare". Cronicarul citește și recitește pasajul de la p. 56 a cărții d-lui Deaconescu: să fie acesta stilul lui Cioran? Lipsit de nuanțe, primitiv, cu unele repetări nefericite... Din scrisoarea d-lui Deaconescu deducem că Cioran a revăzut cu creionul în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16400_a_17725]
-
noi este ceea ce oferă acest jurnal, ci mai degrabă efortul de a construi o viață conform unor principii niciodată abandonate. Frapează în primul rînd disciplina interioară, puterea extraordinară de a transfigura totul, de a se modela necontenit. După o migrenă îngrozitoare și o hemoptizie misterioasă, pe care autoarea le notează în treacăt, urmează imediat contrapunctul livresc: "Am citit cu o bucurie fără margini Mishima, Confesiunile unei măști." Despre prima parte a jurnalului, apărută în Suedia, Artur Lundkvist spune că e o
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
putrezești de viu și să mori de două ori, nu o dată. în acel inel de timp cu sinuciderea tatălui meu stă ceva puternic, o esență conținînd chiar enigma vieții. A sta ochi în ochi cu tot ce are viața mai îngrozitor: acest lucru, în mod paradoxal, mă ajută să supraviețuiesc și chiar să trăiesc o înaltă jubilație." Fabulatoriu e chiar felul în care Gabriela Melinescu își privește propria viață, felul în care construiește neîncetat un model de comportament zguduitor în efortul
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
care s-au lăsat păcăliți de promisiunile lui C.V. Tudor sau, mai bine zis, s-au îmbătat cu ele, crezând că Occidentul se va convinge că CVT și PRM nu sunt ceea ce se spune că sunt, vor avea o trezire îngrozitoare. Cineva îmi spunea că votanții acestui aventurier politic se vor lămuri numai după ce vor simți pe propria lor piele ce poate face CVT. Adică după ce vor descoperi că au fost mințiți și că România pătimește din greu de pe urma acestor minciuni
România resentimentară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16584_a_17909]
-
am? E.F. Mărturisesc că nu la Yeats mă gândeam. E vorba de teama disperată că am făcut rău cu mâna mea copiilor mei talentați și inteligenți. L.V.Birthday: a Dark Morning îmi amintește de T.S. Eliot cu iubirea văzută ca "îngrozitoarea cutezanță a capitulării de o clipă" (Tărâm pustiu). Numești bucuria o "nerușinare". Ai un surâs în parte ironic, în parte trist, care se retrage departe de Eliot, dar îl păstrează în ecou. Au fost Eliot și Yeats printre maeștrii tăi
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
salva. Ar fi trebuit să se alieze cu mine împotriva lor. S-a dat cu adulții. S-a dat mare și m-a micșorat pe mine. în timp ce formația "The Doros" bubuie Strange Days eu sper să i se întîmple ceva îngrozitor lui Carlton. Așa îmi spun. Pe la miezul nopții, Frank cel înapoiat la minte anunță că a văzut o farfurie zburătoare plutind peste curtea din spate. Vocea groasă, excitată, pătrunde pînă în camera mea. Povestește că e ca un nor luminos
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
au o cultură generală vădit superioară celei a concurenților tineri. Un lucru e limpede: cultura generală, umanioarele și arta reprezintă punctele vulnerabile ale generațiilor noi. Dascălii cu pricina au toate motivele să roșească. P.S.: În editorialul de săptămîna trecută, o îngrozitoare eroare de tipar: vicleană amenințare în loc de vicleană amenitate. Mă consolează faptul că sintagma greșită, referitoare la Perpessicius, n-are nici un sens. Fac totuși cuvenita îndreptare. (N.M.)
Jocuri și concursuri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16138_a_17463]
-
de cartofi prăjiți, iar tata avea mereu un colț al cămășii ieșit din pantaloni și transpira și vara și iarna. Am crescut convinsă că familia mea e nu numai mediocră, ci și absurdă, pe când visam la viața Elenei, și această îngrozitoare nepotrivire între ură și invidie îmi răscolea măruntaiele de mi se făcea greață. Eu voiam să fiu diferită, voiam să fiu ca ea, așa cum mi-o imaginam, și în definitiv urând-o mă uram pe mine, mă disprețuiam pentru că trebuia
Eu am fost ea uneori by Gustavo Dessal () [Corola-journal/Journalistic/2789_a_4114]
-
asta ar fi povestea anilor trăiți în Timișoara de una dintre cele mai mari actrițe ale teatrului românesc, Florina Cercel. „Aici m-am născut ca actriță și ca femeie și niciodată n-aș fi plecat din Timișoara dacă o tragedie îngrozitoare nu s-ar fi întâmplat“, mărturisește vedeta Teatrului Național București. O confesiune care poate se va întregi luni, 27 ianuarie, de la ora 19, în cea dintâi Serată Stil a Fundației Artmedia în 2003, ca răspuns la întrebarea „Cine-s eu
Agenda2003-4-03-10 () [Corola-journal/Journalistic/280614_a_281943]
-
de la zece la șase și încă aș dormi. Criza „voinței de viață”, vorba neamțului, e în toi. Cu vârsta am ajuns unde ajunsese tata, oricum. Decât că tristețea lui începuse mult mai devreme, iar ultimii doi ani i-au fost îngrozitori. Wallace Stevens: Neîntrecuta strălucire a soarelui în zori Mi-arată cât de întunecat am devenit. „Totuși în mine a existat un om” scrie Wallace Stevens. Ce aș spune? Nu știu ce aș spune. Poate, aș spune că nu sunt convins. Am fost
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2656_a_3981]
-
arat. Poetului sinistru, ibovnic fără stare, Cu ură pe familii, cu trecere în iad, Mormântul și bordelu-i arată, fiecare, Străin de remușcare,un căpătâi de pat. Sicriul și alcovul, în blasfemii fecunde, Ne dăruiesc cu rândul, ca bunele surori, Plăceri îngrozitoare și blestemați fiori. Când mă îngropi, Curvie, în brațele-ți imunde? Spre a-ți sfida rivala, o Moarte, ce aștepți Să-ți pui cipreșii negri pe mirții ei infecți? CXIII Fântâna de sânge Îmi pare că-al meu sânge se
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
aderențe la viața din jur și la semnalele ei. Poetul închipuie dialoguri cu consolări reciproce pînă la finalul acoperit de tăcere. Fiindcă aceasta se asociază cu singurătatea la care, mai devreme sau mai tîrziu, se va ajunge: „Arăt atît de îngrozitor/ Încît pierd mult timp/ Consolîndu-i pe cei/ Care vin să mă vadă.// }ipă, își pun mîinile la ochi,/ Blestemă./ «De ce tocmai tu», se răstesc la mine./ Doamne, unde ești, Tu exiști?// Eu încerc să le ridic moralul/ - Ei, lăsați, nu
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
pare./ Săptămîna trecută arătam și mai rău/ Boala e boală, totuși./ Face ravagii, unde se încuibă/ Și la urma urmei, toți murim/ Și vorba lui Hamlet «Dacă-i acum/ Nu va fi altă dată».// Dacă n-ar fi durerea asta îngrozitoare/ Aș accepta senin, mioritic,/ Chiar și figura asta de schingiuit.// Lumea e sinceră,/ Lumea suferă pentru mine./ «Curaj»/ Aud din toate părțile/ Și eu ce pot face?/ Îi consolez pe toți, cum pot,/ Numai mie nu știu ce să-mi mai spun
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
priceperea lui și pentru că se ținea de cuvânt, fusese chemat să facă lucrări mărunte de tâmplărie. Însă nu s-a simțit niciodată la largul lui printre bogătași. Obișnuia să se gândească la ei, la nevestele lor urâte și certărețe, la îngrozitoarele lor operații de chirurgie, cu un veșnic sentiment de milă. Când intra în casele lor nu se putea mișca fără să-și târșâie picioarele. - E acasă Pepe?, întrebă. Pusese colivia pe masa din sufragerie. - E la școală, spuse nevasta lui
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]