1,814 matches
-
o dată cu primii zori, vei privi cu alți ochi întâmplarea care te-a răscolit atât. Nu vrei să-ți dau un calmant, să-ți fac un ceai? - Nu, mamă, n-am nevoie de nimic, mă duc să mă culc. Mă doare îngrozitor capul! În drumul spre pat, Olga mai avu timp să reflecteze: etapele vieții se succed nestăvilite precum anotimpurile, fără să știm când și mai ales cum. Când aflăm că au trecut, e prea târziu și nu mai avem puterea să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
acelei ore nu anticipa ce avea să se întâmple, nici măcar aburul degajat de locomotiva care intra în gară, luat apoi de picioarele călătorilor și hamalilor care se înghesuiau pe peron stivuind bagajele în câte un căruț ale cărui roți scârțâiau îngrozitor pe măsură ce se îndepărtau. Același abur se amesteca mai târziu cu mirosul de cafea proastă servită la bufetul gării și dispărea în norul de fum ce ascundea o parte din ultimele vagoane. Prin geamurile aproape opace cineva privea insistent liniștea din
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
alte sfere. Toți cei aflați în preajmă lăsară lucrul și săriră să-l salveze pe accidentat. Îl scoaseră cu greu dintre scânduri și fiare, dar observară, din durerea pe care o reclama, că ceva era în neregulă. - Maistre, mă doare îngrozitor, spuse Alex și puse grijuliu o mână pe piciorul drept care nu voia să-i mai dea ascultare. S-ar putea să fie nevoie de niște atele, spuse el scrâșnind din dinți de durere. Din căzătură, el se alesese cu zgârieturi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
gâtului lung care se termina într-o excrescență sub formă de lingură, dominată de un cap minuscul, spaima făcură ca unchiul meu să iasă din hrubă cu părul alb. Fidelă angajamentului ei, baiadera îl luă de bărbat. Gândul cel mai îngrozitor a fost că nu s-a știut niciodată cine a scăpat, tatăl meu sau unchiul. Într-adevăr, proba zdruncinase spiritul supraviețuitorului, nefericitul nu-și mai amintea nimic în legătură cu trecutul său. El nu mă recunoscu și acest detaliu mă îndemnă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să se culce cu soprana!”. Corect! Numai că , pentru cei pudici, există și muzică: ea poate fi ascultată cel mai decent, din foyer... Unul dintre regizorii de film ai noului val german făcea o constatare cvasi amuzantă : „Lucrul cel mai Îngrozitor e să privești găinile În ochi. Te fixează prostia. Moartea și prostia”. Păi atunci, ce sentiment trebuiau să-ți inducă momentele În care-i priveai În ochi pe Torquemada, Stalin, ori Ceaușescu?! Găinile-s ...Îngeri (doar și ele au aripi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ani, În plină putere creatoare ; o atitudine - pe 126 bună dreptate, dură - are Ion Focșa și cînd vorbește despre grosolana metodă a preluării spectacolului de teatru, la televiziune, În regia tv a unora care nu cunosc nici textul, nici reprezentația ; Îngrozitor apare și sfîrșitul marelui Mihai Popescu (despre care iarăși știam destule - nu și faptul că, În ultimele lui zile, nu mai pleca din teatru deoarece ...uitase unde locuiește! Brrr!!!) etc. O judecată limpede asupra epocii trăite (precum și a celei anterioare
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să se spele pe picioare. Când ieși din cadă nu se putu abține să nu se uite în oglindă. Ce văzu îl amărî și mai tare. Ochii abia i se mai zăreau de sub pungile vineții, iar nasul i se umflase îngrozitor, căpătând o interesantă culoare violacee. Partea mediană a feței se deformase în așa fel încât nici el nu se mai recunoștea. În plus, o durere surdă îl sâcâia încontinuu, iar sângerarea tot nu se oprise, deși fluxul era mult diminuat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
manipulare și posesiune fizică și psihică. Era deosebit de gelos și posesiv și cu el alături viața mea era redusă la zero. Eu nu suportam ideea de a fi comandată, lovită și cel mai periculos mi s-a părut posesiunea psihologică. Îngrozitor, eu nu puteam să accept așa ceva, pentru că nu vroiam pur și simplu. Cu personalitatea mea războinică și dorința de a trăi liniștită, am divorțat repede și mărturisesc că pe atunci era destul de imoral și dificil, dar eu am divorțat pentru că
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
să fac orice tratament sau cură ca să scap de ele. Nu știu cum aș putea să le evaluez, dar pe o scară de la unu la zece ca intensitate aș putea spune că durerile mele erau de nouă, pe această scară. A fost îngrozitor, am încercat toate remediile posibile, naturiste de pe la plafare, spirituale pe la tot felul de mănăstiri și orice aflam de pe la cunoștințe sau alte surse de informație. Toate s-au dovedit ineficiente și acest lucru mă adusese în pragul disperării. Disperată cum eram
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
acele medicamente cu ideea că poate poate no să mai am dureri, dar nu a fost bine deloc. Îmi amorțea și limba și gâtul, de nu puteam să mai înghit, eram amețită și durerile tot le aveam, colonul meu reclama îngrozitor când luam acele medicamente, colonul a fost străjerul și protectorul meu fidel și nu accepta acele medicamente și nu le-am mai luat. Asta a fost experiența mea cu psihiatru, mă lămurisem și în această direcție. Așa era viata mea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
găsească explicația acestei stări de lucruri. Christina știa Însă că devenise idealistă datorită unor traume psihice din copilărie. Ziua ei de naștere fiind la Începutul lunii iulie, cădea de fiecare dată după terminarea anului școlar, ceea ce o făcea să sufere Îngrozitor. Toți colegii de clasă aveau o zi a lor, cînd aduceau bomboane și prăjituri la școală, numai ea, nu. CÎnd În sfîrșit venea ziua ei, se termina anul școlar și rămînea singură. Uneori Înclina să creadă că din același motiv
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
noastră de spirit. Eram, abia acum ne dădeam seama, treisprezece pasageri, plus membrii echipajului, cei doi piloți și o stewardesă. În fotoliul ei, Christina se făcuse mică de emoție și tremura toată. Reuși doar să Îngaime: — Îngrozitor!... Încă nu, deocamdată. Îngrozitor a devenit abia după ce am terminat ultimele rezerve de hrană și apă. Ziua, temperaturile se ridicau la peste o sută de grade Farenheit. Degeaba ne ascundeam noi În carlingă, iar unii Își săpaseră gropi În nisip, sperînd că vor da
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să ne intereseze că protestatarii au blestemat regimul lui Ceaușescu, îl bîzîie din nou Bătrînul, privindu-l pe sub sprîncene, dîndu-și seama că în interiorul său se duce o luptă, că unul dintre ei mai revoltat decît ceilalți declară că se simte îngrozitor pentru că nu este în stare să fie de ajutor țării fiind la o așa de mare distanță. În schimb își ia pe loc revanșa numindu-i pe oamenii lui asasini, porci și fasciști. „Este o nelegiuire, un masacru, organizat de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
te spun că-ți părăsești postul pentru orice fleac, încearcă să-l sperie în glumă. Haideți, dom’ Regizor, nu faceți pe scorțosul, țipă Santinelă ca să se facă bine înțeles în timp ce trage după el poarta de fier pe rotile care huruie îngrozitor, n-aș vrea să fiu obraznic, dar v-aș fi putut trage un glonț în cap, așa, în timp ce așteptați să vă deschid. De cîteva zile avem consemn pentru toți nepofiții care pînă acum și-au închipuit că unitatea asta e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Peruca. A costat două sute de lire la Turvey’s pe Glasgow Road. Făcută la comandă să arate ca părul lui Carole, lung și negru. I-am spus tipului că e pentru soția mea. I-a căzut părul după chemoterapie. Ce Îngrozitor, a zis el. Fumează prea multe țigări, i-am spus eu. — Orice chiloți ai purta Îți vor fi luați și folosiți ca probe, zîmbește altul; pe ăsta Îl cheamă Lidell. — Eu sînt detec... Eu sînt Noi sîntem o familie... noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
În hăul metroului. Cerșetorii apar și dispar ca Într-un spectacol grotesc: bătrâni, tineri, copii, singuri, În cuplu, În haite, gălăgioși, violenți, emotivi, cu priviri pierdute, bețivi, smintiți, smeriți, sperietori de ciori, arătări tăvălindu-se, figuri patetice. S-au Înmulțit Îngrozitor. Sunt ignorați, mutilați, lăsați de izbeliște, aruncați În stradă de trântori care trăiesc pe spinarea lor. Bătrânii tremură la gândul că li se vor lua banii, și la gândul că le vor fi ocupate locurile care cerșesc. Cel care Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
morții. Ne-au reclamat, că ,,pângărim,, cimitirul Ă a pângări Înseamnă a murdăriă și, au chemat polițiști ca să ne măture de-acolo. Nu mai am curajul să mă Întorc, și oricum, din cauza frigului mi se umflaseră picioarele și mă dureau Îngrozitor rinichii. Am descoperit scara care duce la pivnița de sub cinematograf, cu totul Întâmplător: mergând prin oraș fără speranța că voi găsi un adăpost pentru noapte, am ajuns și În preajma cinematografului. Un câine s-a apropiat de mine, gudurându-se. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dau seama. Mai mult chiar decât cuvintele, mă speria comportamentul ei. Eram obișnuit să mă odihnesc în liniștea sufletului ei simplu și încrezător. Rareori o mai văzusem pe Antonia mea cea aurie atât de zdruncinată, iar faptul în sine era îngrozitor. Am vorbit blând: — Oare am înțeles bine? Dacă vrei să-mi spui că ești puțin îndrăgostită de Palmer, să știi că nu mă mir. Și eu sunt puțin îndrăgostit de el. — Nu e cazul să glumești, Martin, spuse Antonia. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu crezi nici tu. — Martin, te rog, ajută-mă! zise Antonia. Vorbesc foarte serios și vom suferi amândoi mai puțin dacă reușești să mă înțelegi acum și să pricepi acum cum stau lucrurile. Îmi dau seama că te-am șocat îngrozitor. Dar, te rog, încearcă. Sunt cât se poate de amărâtă că trebuie să te îndurerez în felul ăsta. Te rog, ajută-mă, înțelegându-mă. Sunt foarte sigură și foarte hotărâtă. Dacă nu eram, nici nu-ți spuneam nimic. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
rosti ea. Trebuie să-ți spun acum tot. Nici nu-ți dai seama cât mă costă asta. Vreau să divorțăm, Martin. Iubesc cu adevărat. Crede-mă numai și apoi lasă-mă să plec. Știu că este absurd, știu că este îngrozitor, dar iubesc și sunt neîndurătoare. Îmi pare rău că te iau prin surprindere și-mi pare rău că îți vorbesc astfel, dar trebuie să te fac să înțelegi ce înseamnă toate astea. M-am așezat din nou. În atitudinea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a-și acoperi fața cu mâinile. Lacrimile ei picurau printre noi doi. Știam că ai să fii bun, spuse ea după un timp. Faptul că ți-am spus e o mare ușurare pentru mine. Minciuna mă făcea să mă simt îngrozitor. Și să fii convins că n-ai să rămâi niciodată fără mine. Și repeta întruna: Îți mulțumesc, îți mulțumesc, de parcă deja îi redasem libertatea. După cum vezi, nu ți-am sucit gâtul, am zis. — Copilul meu, copilul meu drag, răspunse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
orice altă mângâiere, eram invitat să mă bălăcesc în mod abject. Inevitabilitatea situației de a mă bălăci în această stare era exact lucrul de care încercam acum să fug. Ratasm momentul acțiunii; percepeam acest fapt uneori cu un regret crunt, îngrozitor, deși nu înțelegeam foarte clar ce formă ar fi putut îmbrăca acțiunea pe care o ratasem. Acum îmi era clar, și simțeam asta când ca pe o consolare, când ca pe o durere insuportabilă, că Antonia și Palmer erau foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
despre apartament decât mine, am spus. Palmer îmi găsise un apartament în Lowndes Square. Se pare că era un loc potrivit. Dar nu m-ai lăsat să-ți spun nimic azi-dimineață! exclamă Antonia. Spune și tu dacă nu se poartă îngrozitor, zise ea către Rosemary. Nu vrei nici măcar să-l vezi? — Nu în mod special. — Hai, dragule, nu mai fi urâcios, spuse Antonia. Nu peste mult timp va trebui să luăm niște hotărâri cu privire la mobilier. Tocmai am măsurat împreună cu Rosemary perdelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
apoi mi-a întins paharul. Ritualul bine-cunoscut ne-a ajutat să ne revenim. Am strâns lângă mine trupul ei cald și fără vlagă. Și-a lăsat capul pe umărul meu. Măcar trupurile noastre erau prieteni vechi. — Ce este atât de îngrozitor în felul în care a aflat? întrebă Georgie. Vezi, vreau să înțeleg și eu. Păi, totul este monstruos de strâns legat de iubire și de viața intimă. Nu se poate să nu-ți dai seama. E simplu ca bună-ziua. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
totuși sentimentul liniștitor că făcusem o treabă bună în această dimineață. M-am dus sus în dormitor și m-am întins, după care am căzut într-un somn adânc și odihnitor cum nu mai avusesem de mult timp. 18 Sufeream îngrozitor. Trecuseră două zile și nu reușisem să iau nici o hotărâre: nici să plec din Londra, nici să mă văd cu Antonia sau cu Georgie. Parcă amândouă femeile deveniseră tabu. Parcă prin scrisorile pe care le trimisesem făcusem curățenie, lăsând locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]