1,213 matches
-
nimic altceva decât un spital psihiatric pentru SS. Kindermann e consultant acolo, și e și unul dintre membrii fondatori ai Institutului Göring. — Și cine finanțează Institutul? — Frontul Muncitoresc și Luftwaffe. — A, normal. Cutia cu mărunțiș a primului-ministru. Ochii Mariannei se îngustară: — Știți, puneți cam prea multe întrebări. Ce, sunteți polițai sau ceva de genu’ ăsta? M-am dat jos din pat și mi-am pus halatul. — Ceva de genu’ ăsta, i-am răspuns. — Lucrați aici la un caz? mă întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sunt niște detectivi așa de proști. Singurele crime pe care actualul Kripo e capabil să le rezolve sunt chestii precum contaminarea rasială sau spunerea unui banc despre Führer. Heydrich zâmbi, ca prins cu mâța în sac, și ochii i se îngustară: — Mă refuzi, Herr Gunther? — Aș vrea să fiu de ajutor, zău că aș vrea, dar sincronizarea temporală e proastă. Vedeți dumneavoastră, tocmai ce-am aflat că partenerul meu a fost omorât azi-noapte. N-aveți decât să mă considerați de modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fiecare dată când aceasta se deschidea. A tresărit și s-a încordat puternic. Nu o văzuse nici pe stradă de câtva timp. I se părea că e mai frumoasă decât o știa și era elegant îmbrăcată. Privirea i s-a îngustat sub sprâncenele încruntate și amintirile i s-au derulat cu repeziciune pe fondul zbuciumului sufletesc ce-l răvășea. „Te-ai înțolit, f...i morții mă-tii! Pentru cine te-mbraci mișto? Ai tu pe cineva. L-oi fi avut de când
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
unui impuls necunoscut ori sub privirea insistentă și plină de ură a lui Cartuș, s-a oprit la un pas în fața lui și l-a privit. Fața i-a rămas imobilă. Ochii au vorbit, mărindu-se în prima clipă și îngustând privirea în următoarea. I s-a părut că este mult mai scund, oricum, față de ea, că e neîngrijit, murdar, sărăcăcios îmbrăcat și mai dușmănos decât în acele momente urâte pe care ea încerca cu disperare să le dea uitării. A
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
dacă a reușit s-o penetreze, l-a durut atunci la fel de puternic precum l-a durut acum pumnul trântit în masă, gemând. Era o durere interioară care s-a transformat în furie nestăpânită. Fața i se schimonosise și privirea se îngustase, plină de tensiune și ură. Referință Bibliografică: URME DE DRAGOSTE - Cap.II / 1 - / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 384, Anul II, 19 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
Nu există excepții? Circumstanțe atenuante? Eu încă îmi mai iubesc soția... Cum voi trăi singur, fără ea? Bătrânul își ridică spâncenele albe în semn de uimire și pe frunte i se desenară o mulțime de riduri adânci. Buzele i se îngustară. - Singur? Cine spune că vei fi singur? Ai un fiu, o familie cu frați, surori, nepoți, îl ai pe Dumnezeu cel Atotputernic și Atoatevăzător deasupra ta. Ascultă-mă cel puțin de data asta când ai vârsta maturității depline, divorțează, lichidează
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
de lăcomia omului. Istrate urmărea prin fereastra autobuzului ce făcea legătura dintre Câmpina și localitățile de pe valea apei, cum șoseaua șerpuiește, lăsând în urmă colinele, pușcăria Doftana de la Telega, apoi cheile Brebului. Din ce mergea spre nord, valea se tot îngusta, căpătând frumuseți montane desăvârșite. La vreo doi kilometri înainte de a ajunge la marginea comunei Valea Doftanei, cu vreo doi ani în urmă, apele râului au fost zăgăzuite prin construcția barajului de la Paltinu, formând un lac de acumulare ce poate fi
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
din munte, i-a trimis vorbă lui Istrate, vechiul său prieten de care îl legau multe amintiri din copilărie și din armată, să urce la el la stână, că tot stătea degeaba la oraș ca pensionar. Valea Doftanei se tot îngusta cu cât înainta, iar frumusețile ce te întâmpinau erau parcă de basm. Unui pictor talentat nu-i trebuia decât să-și așeze șevaletul și apoi să surprindă din culori, această magie a naturii verzi, pentru a lăsa lumii imagini nemuritoare
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
depresia crescând în ultimele decenii, în special în rândul tinerilor. Emoția, satisfacția pe care ar trebui să o provoace starea de fericire, parcă nu mai este trăită la intensitatea de odinioară, ca și cum hotarul dintre fericire și nefericire s-ar fi îngustat. Unii oameni doresc pacea, le este frică de moarte, își doresc o viață liniștită și speră a fi fericiți. Rațiunea le sugerează elementele favorabile păcii, oamenii ajungând de multe ori la înțelegere. Astfel, negocierile diplomației sunt întotdeauna preferabile războiului. Dar
FERICIRE VS. NEFERICIRE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363264_a_364593]
-
luat din holde și e purtat printr-o serie de procesări, până la produsul final al pâinii. Când a început acest voiaj al tău, de la prispa casei, spre frenetica lume a orașului? De mic fugeam după curcubee. Depărtarea însă, nu se îngusta. Plecările în joacă după ideal au deprins un contur la un moment în care am înțeles că dacă doream să îmi depășesc condiția socială și umană trebuie să părăsesc lumea și mirajul vieții sătești, căutându-mi rostul într-o lume
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
și culoare din petalele lor strălucind aparte în lumina amurgului, cactuși și dracena dar și leandrii de toate felurile -ne-au întămpinat zâmbind ștrengărește și ne-au înțeles uimirea. Parcă pășisem în Grădina Raiului! La un moment dat aleea s-a îngustat considerabil și deodată, în fața noastră a apărut o stâncă de-o formă neobișnuită din care se scurgeau, limpezi precum cristalul, fire de apă îmbrățișate între ramurile tinere și înverzite ale unor plante cățărătoare rare și care-și aveau apoi sfârșitul
CIPRU (2) – RELIGIE, ISTORIE ŞI MIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361200_a_362529]
-
La ora actuală, în calitatea lui de coordonator principal la Centrul de Documetare asupra Evreilor din România se afirmase ca o personalitate de necontestat. Ei, da, la el vârsta n-are importanță, dar la mine, fiecare an în plus îmi îngustează cercul posibilităților repertoriale. Când mă uit în oglindă, îmi vine să-mi iau câmpii. Unde e Eva aia după care întorceau bărbații capul pe stradă? Acum mă agresează mereu alt boșorog cu insistențele lui. Unul vrea să-mi dea lecții
CASA DIAMANT – CEREREA ÎN CĂSĂTORIE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364131_a_365460]
-
eu emisiunea asta pentru că era la sfârșitul programului de știri.Părerea mea este că moda femeiască aduce mult de tot cu cea de prin anul 1939. - Ce vorbești? se aprinde Fernando. N-ai văzut că fustele sunt drepte și ușor îngustate în partea de jos? - Dimpotrivă! zice Boris. Fustele se vor purta cu pliuri și-s despicate puțin într-o parte, sau sub formă de portofel. - Cum adică sub formă de portofel, întreb eu cu vaga impresie că cei doi amici
SCHIŢE UMORISTICE (106) ��' MODA FEMININĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367411_a_368740]
-
sufletește) care nu se plâng, nu se tânguie. Sunt fericit că mă-ntâlnesc cu ei și că-i pot face, la rândul meu, fericiți cântând pentru ei, horind." Soarele a trecut dincolo de baltă și acum strălucește deasupra pădurii. Cu ochii îngustați de lumina albă a după-amiezii, Grigore Leșe privește gânditor undeva, departe. Deși pare firav, este un om puternic. Are forța talentului imens pe care i l-a dăruit Dumnezeu, talent cu care de câteva bune decenii ne bucură pe noi
INTERVIU CU ARTISTUL GRIGORE LEŞE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367313_a_368642]
-
binele, dreptatea și echitatea, valori scumpe umanismului ... Îmi amintesc, da, mergeam pe drum... Fusese ultimul drum făcut în țara mea ... Era seara unui anotimp care-și dezbrăcase frumusețea, arătându-și goliciunea stranie... Strada avea trotuarele înguste, mașinile parcate înghesuit, nereglementar, îngustând și mai mult aspectul străzii, arborii desfrunziți, cu crengile ciunge, trunchiurile răsucite, totul dând impresia de boală, de sfârșit de viață... Și fulgii albi cădeau din cer ca o compensație a urâtului din preajmă... Ningea în acea lună a iernii
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]
-
a arătat dragostea sa de �săvârșită, prin coborarea lui la noi când a luat firea noastră stricacioasă. Cuprinși în această iubire oamenii urcă la Dumnezeu, răspunzând aces �tei chemări divine inaugurate prin jertfa și învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Dumnezeu nu îngustează creatura sa prin cuprinderea ei în sine, ci dimpotrivă, ea se îmbogățește cu fiecare înaintare în Dumnezeu. Tocmai datorită acestei dispoziții sufletești pentru viața fericită și aces �tei disponibilități spre comuniune, mucenicul devine omul întregii lumi și pentru toate timpurile
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
de lăcomia omului. Istrate urmărea prin fereastra autobuzului ce făcea legătura dintre Câmpina și localitățile de pe valea apei, cum șoseaua șerpuiește, lăsând în urmă colinele, pușcăria Doftana de la Telega, apoi cheile Brebului. Din ce mergea spre nord, valea se tot îngusta, căpătând frumuseți montane desăvârșite. La vreo doi kilometri înainte de a ajunge la marginea comunei Valea Doftanei, cu vreo doi ani în urmă, apele râului au fost zăgăzuite prin construcția barajului de la Paltinu, formând un lac de acumulare ce poate fi
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
din munte, i-a trimis vorbă lui Istrate, vechiul său prieten de care îl legau multe amintiri din copilărie și din armată, să urce la el la stână, că tot stătea degeaba la oraș ca pensionar. Valea Doftanei se tot îngusta cu cât înainta, iar frumusețile ce te întâmpinau erau parcă de basm. Unui pictor talentat nu-i trebuia decât să-și așeze șevaletul și apoi să surprindă din culori, această magie a naturii verzi, pentru a lăsa lumii imagini nemuritoare
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
este hotărâtă soarta lor șamd. 2) UE, apărând interesele investitorilor occidentali, nu va tolera derapajele mari de la mecanismele democratice ale statului de drept și vor obliga politicienii români să fie mai precauți cu acțiunile lor. Totodată, continuarea federalizării Europei va îngusta spațiul de brambureala al politicienilor români. 3) Descentralizarea administrativă în România va reduce dezavantajele democrației reprezentative și va favoriza înlocuirea ei, acolo unde va fi posibil, cu democrația directă. La nivel național este greu de găsit un politician, care să
STATUL ŞI BISERICA 2014 – UN DIALOG CU ION OLTEANU (1) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363615_a_364944]
-
un mic souvenir. Am poposit la o cafenea și după ce am sorbit cu plăcere o cafea turcească veritabilă am plecat să hoinărim prin alte și alte magazinașe, care mai de care mai atrăgătoare... Străduța începea să coboare și să se îngusteze vizibil iar noi ne întrebam în sinea noastră „de ce oare?”, fară să observăm că pătrunsesem printre două chioșcuri delimitate cu o bandă colorată, în partea turcă a Nicosiei. Trecusem granița! Din păcate pentru mine Mădălina își lăsase actele în mașină
NICOSIA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344500_a_345829]
-
gărzii pretoriene e mai mult decât mi-am dorit. Caligla își întoarse capul către Macro. -Trebuie s-o luăm înaintea lui Tiberius Gemellus, fiul lui Drusus cel trimis în lumea manilor și a lemurilor de Seianus, amice Macro, spuse Caligula îngustându-și privirea plină de ură. Spuse apoi șoptit către Macro: -Tiberius ne vrea pe amândoi la cârma imperiului, dar probabil că nici el nu crede în parteneriatul ăsta cu Gemellus. Sunt chemat pe insulă de Tiberius și bănuiesc că acesta
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 4 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348156_a_349485]
-
pentru turtă Și măscăricii fac averi din gaguri Viclenia urcă în statui Puterea face iar un pas în urmă O bâtă, (numai una!) pentru-o turmă Și altă taină la vedere nu-i Trecură anii și-mi albiră părul Se-ngustă drumul și mă prinde frigul Și astăzi mă întreb: Care-i câștigul Să pot plăti cu lacrimi adevărul? Referință Bibliografică: Lacrimi pentru adevăr / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul II, 09 ianuarie 2012. Drepturi de Autor
LACRIMI PENTRU ADEVĂR de ION UNTARU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361885_a_363214]
-
S-a încruntat, a dat-o jos pe fată de pe genunchi, a turnat vin în ulcea și a golit-o cu înghițituri mari. După ce a trântit ulcelele pe masa încărcată cu mâncare, sticle și pahare, i-a țintuit cu privirea, îngustată de pleoapele strânse, pe fiecare în parte și a decretat: - Băi, despre aia am povestit băieților cum a fost... Nu mai vreau să vorbesc despre ea... - Oho, e subiect tabu! Ha, ha, ha!a râs Doru cu gura până la urechi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
ai plecat și cu mine precum un trofeu ciudat dus în neștire umbrelor. Peste toată lumea liniștea se vede curcubeu, peste drum o linie continuă îți face semn să taci, ajungi în dreptul ei și...treci, dar dincolo de primii pași totul se îngustează, culorile pier și firul dispare. Rămâi cu gustul amar al încercării și atunci e singurul moment când nu te mai întrebi nimic ci ridici ochii și-ți cauți rugăciunile. - Mami, unde mergem? - În căminul 9. Stăm câteva zile apoi ne
SUFLET CĂLĂTOR, ÎNGROAPĂ-MĂ ÎN CER de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366711_a_368040]
-
zilelor noastre este în contradicție flagranta cu creștinismul, pentru că ne obligă să ne mărginim la metodologia științelor naturale, care fără doar și poate ne-a îmbogățit cotidianul, dar prin pretenția de a ocupa și domeniul credinței, a rostului existenței, ne îngustează orizontul vieții. Să nu pierdem din vedere că libertatea omului de a stăpânii prin cercetarea metodică realitatea concretă, este precedată de credința că aceasta este și posibilă și necesata. Dar să ne reîntoarcem la zorile umanității când experiențele religioase se
CREDINŢĂ ŞI RAŢIUNE de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366778_a_368107]