935 matches
-
lung și-i văzură expresia de pe față, le pieri curajul și încercară s-o ia la fugă. Din partea lui, Hideyoshi fu luat prin surprindere. De cum o zbughi băiatul din loc, îl apucă de guler. În același timp, încercă s-o înhațe pe Chacha cu cealaltă mână, dar fetița zbieră din răsputeri și o tuli plângând. Manju era atât de șocat că fusese prins încât nu scoase nici unscâncet. Dar, întors cu picioarele-n sus, privi pe dedesubtul lui Hideyoshi i, văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu vreau să fac paradă. — Ați putea-o face și în toiul unei lupte? — Cred că pe câmpul de luptă e mai bine cu litiera. Chiar și în ciocnirile corp-la-corp, sunt liber să țin spada cu ambele mâini sau să înhaț lancea dușmanului și chiar s-o arunc înapoi spre el. Singurul lucru pe care nu-l pot face e să alerg înainte și-napoi. Când stau cocoțat pe lectică și văd trupele inamice năvălind, mă umple un sentiment irezistibil. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
deloc mâinile. Cu cât se grăbea mai tare, cu atât mâinile îi deveneau mai neputincioase. — Iertați-mă! Neputând să mai privească, Sozo acționă rapid ca secund și-i tăie stăpânului său capul. În momentul când Katsuyori căzu înainte, Sozo îi înhăță capul și-l strânse la piept, văietându-se cu jale. Predându-i capul lui Katsuyori fratelui său de optsprezece ani, Sozo îi spuse să-l ia și să fugă. Dar tânărul, în lacrimi, declară că avea să moară cu fratele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
încredere. Trăgând adânc aer în piept, Mitsuhide înșiră numele oamenilor. Mitsuharu ridică privirea spre tavan și lăsă să-i scape un oftat prelung. Ce mai pot zice acum, când le-ai spus? Dintr-o dată, Mitsuhide se repezi înainte și-și înhăță vărul de guler cu mâna stângă: — Răspunsul e nu? Cu dreapta apucă prăselele punalului, în timp ce cu stânga îl zgâlțâia pe Mitsuharu cu o forță înspăimântătoare. — Sau e da? De fiecare dată când Mitsuhide îl scutura pe Mitsuharu, capul acestuia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de pantaloni peste o cămașă de mătase albă și-și strângea șireturile, scrâșnind din dinți. — Un arc! Dați-mi un arc! strigă el. După ce răcni acest ordin de două, trei ori, cineva îngenunche în sfârșit și-i întinse un arc. Înhățându-l, seniorul alergă afară prin ușile cu panouri, în timp ce striga înapoi: Lăsați femeile să fugă. Nu e nimic rău dacă scapă. Numai să nu ne stea pe cap. Zgomotele ușilor și ale paravanelor lovite cu piciorul se auzeau de peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
la suflet vorbesc contra celor ce muncesc cu inima curată! Acest lucru se întâmplă întotdeauna și, ori de câte ori au loc mari schimbări, e firesc ca torentul bârfelor să fie deosebit de violent. Iute își mai demască Hideyoshi aroganța. Până și subordonații lui înhață autoritatea. Nu-l mai iau în seamă pe Seniorul Katsuie. Parcă n-ar mai avea pe nimeni altul să-l servească. — Când te uiți ce influență a câștigat în ultima vreme, parc-ar proclama că Seniorul Hideyoshi e succesorul Seniorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nepregătite, războinicii și grăjdarii se agitară surprinși în apă și o luară la fugă de-a lungul malului. — Inamicul! E inamicul! Cinci sau șase oameni scăpară, dar restul fură capturați. — Ei, ei, primul vânat al sezonului. Războinicii clanului Shibata îi înhățară pe prizonieri de gulere și-i dusă la comandantul lor, Fuwa Hikozo, care-i interogă din șaua calului. Îi trimise un mesaj lui Sakuma Genba, întrebându-l ce era de făcut cu prizonierii. Răspunsul îi îndemnă să acționeze repede: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aș dori să vezi o nouă armă de foc care tocmai a sosit de la un fierar din Sakai. Trecură în altă cameră și, în timp ce Nagato studia muscheta, un servitor al lui Nobuo răcni deodată: — Din porunca seniorului meu! Și îl înhăță de la spate. — E o infamie! gâfâi Nagato, încercând să-și tragă spada din teacă. Fu însă trântit la podea de atacantul său mai puternic, neputând decât să se zbată neputincios în strânsoarea acestuia. Nobuo se ridică în picioare și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
stânci. — Sunt Ando Hikobei! Pregătește-te! — Numele meu e Uemura Denemon! — Eu sunt Hachiya Shichibei din clanul Tokugawa! Fiecare își anunța numele, în timp ce se întreceau spre a lua capul lui Shonyu. A cui spadă îl retezase? Mâinile lor însângerate îl înhățară de moț, legănându-l roată. — Am luat capul lui Ikeda Shonyu! țipă Nagai Denpachiro. — Ba eu l-am luat! strigă Ando Hikobei. — Capoul lui Shonyu e-al meu! răcni Uemura Denemon. O furtună de sânge, o vântoasă de glasuri violente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
acceptul. El, însă, a răspuns din tot sufletul la acea binecuvântare atât de nimerită și s-a încheiat o pace independentă. Simplul adevăr era că momeala pe care Ieyasu o aruncase spre a o folosi pentru propriile lui scopuri fusese înhățată de pe margine de Hideyoshi. În esență, Nobuo mușcase nada. Nu putem decât să ne imaginăm vorbele dulci pe care le-a folosit Hideyoshi pentru a câștiga favorurile lui Nobuo. Defapt, pe parcursul tuturor anilor săi de serviciu, Hideyoshi îl înfuriase doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și o scoteam când luau mâncarea de pe ea. Locuința căpătată trebuia Încălzită. Era iarnă, mă duceam la furat lemne, iar apa o căra sora mea de la distanțe mari - nu-l lăsam pe tata să iasă, de frică să nu fie Înhățat și trimis undeva la muncă. Era foarte frig - atât de frig, Încât pe pereți era mereu un strat de gheață. Mama s-a Îmbolnăvit de tifos exantematic, nu prea aveam bani pentru medicamente și hrană. Alergam cât puteam pe la dentiștii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fiindcă fusese prieten cu doi critici țărăniști care îl cultivau. "Aiurea! îmi spuse el, ei sânt liberi și pe mine m-au închis. Fiindcă eu, ca un prost, am preluat bancurile lor; le-am spus și altora și m-au înhățat. Marele Ion Barbu i-a înfipt bine în furculiță și eu nu l-am luat în seamă. Covrigarii de la Găești! Da, sânt niște covrigari! Dar ce importanță mai are, eu tot mă curăț, sânt atacat. Dacă ași ieși imediat, ași
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îl întrebai folosindu-i vocabularul. De ce, de pildă, n-ar dori ele să fie egale cu bărbatul? N-ar fi mai bine?" Păi credeți dumneavoastră, dom' profesor, că pot ele renunța la plăcerea asta, care li se oferă, să te înhațe în gheare?" Vintilă râse și, așa râzând cu gălețile în mână, o luă înainte și ne oprirăm la alt castan. Unele au alt procedeu, observă ele că bărbatul e așa, mai slab, n-are proprie inițiativă decât când vor ele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
scrie și viitorimea, cum ar fi fost ea după atîta urgie scrisă ori nescrisa, ori măcar zisă. De pildă, gramaticii aceia răi de gură și nelegați în lanț, lătrînd pe la ostrețe încoace si-ncolo după bietul trecătoru gata a-l înhață de nădragii săi numai petice, - burliconosul și manglahaua, - ptiu!, că-mi veni cu amar în gură, - ptiu! - să-i vezi și pe ei o dată că scrie de vodă că peana Popescului muiata da obicei numa în oțet și-n zeama
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
editurile, omorând prin șoc anafilactic zeci de referenți pe an”. Apocalipsele anunțate nu se mai termină, pentru că „sunt prea mulți scriitori. Și foarte puțini cu adevărat mari, câțiva sunt buni - numai atât, buni (adică rigizi, însă au tobă), în vreme ce alții înhață Premiul Dante pe criterii turistice. Și nu doar că nu crapă dracului ăștia, însă se nasc valuri înalte de noi maniaci. Ar trebui dată o lege”. Răspunsurile sunt ca proza lui: îndărătul cinismului declamator, dincolo de eșecul oricărei utopii, în deziluzia
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
nici de acolo. L-am oprit pe dl Codependent și am schițat semnalul pentru „Nu mai e aer“. (Gestul pe care îl folosesc cei din mafie când vorbesc despre „a te ocupa“ de cineva.) Doar când am încercat să-i înhaț caracatița și să trag o binecuvântată gură de oxigen mi-am dat seama că nu avea una! Nici un tub de rezervă! Imbecilul! Chiar și în tulburarea mea, am înțeles ce se întâmplase: îl scosese ca să își demonstreze triumful asupra co-dependenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ascund asta. —Ei bine? m-a întrebat Nicholas. Mi-am clătinat capul dintr-o parte în alta, rigid. Nu. — Nu, a recunoscut el trist. Bănuiesc că nu prea a funcționat pentru tine. Leisl a ieșit în goană și m-a înhățat: — Îmi pare așa de rău, iubito, sincer voiam să vină ceva bun pentru tine, dar nu am nici un fel de control asupra lucrurilor ăstora. — Ce-ar fi dacă am încerca..., am întrebat. Vreau să spun, ai fi dispusă la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-i luase fiul Într-o călătorie despre care știa că va fi periculoasă. Va Încerca să creadă cu fiecare părticică din suflet că Rupert trăia, sperând Însă ca el, soțul de care divorțase din cauza lipsei lui de sensibilitate, să fie Înhățat de soartă și stors de ultima suflare. Vera Își aminti de poveștile despre oameni care refuzaseră să creadă că cei dragi chiar muriseră Într-un accident de avion, pe un vapor care s-a scufundat sau Într-o mină care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să-mi tragă prin casă țevile centralei, unul din băieți mă rugase să aduc pompierul. Cuminte, l-am ascultat și-am pus mâna pe telefon, să sun la 981. „Nu, dom’ profesor, nu ăla!“, a râs șeful. După care a înhățat o sticlă de „Borsec“ de-un litru jumate, i-a înfipt cu-o șurubelniță trei găuri în capac și s-a apucat să stropească lipiturile încinse: „Ăsta-i pompierul, dom’ profesor! Scuipă apă, să nu ia foc instalația!“ În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
conspiratorii, urmăriți pas cu pas de poliție fură siliți a părăsi piața. Câteva zile, după aceasta, la Opera comică, ei își manifestau prezența prin aceea că vedeai venind și ducîndu-se niște oameni cu figuri extraordinare și apucături melodramatice - care fură înhățați. În fond nimica toată personalul acesta de studenți și lucrători, care au trebuit să facă să zâmbească poliția de atunci. - În acest personal găsim pe d. Jules Allix, mai târziu inventator al melcilor simpatici, viitorul comunalist, care s-a întors
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pui dublu și pui praf... și când l-ai scuturat rămâne pe săpun, și așa scrii exact cum ai scrie pe hârtie. Și ăștia, fiind tineri, o riscat. Că o fost dintr-ăștia care, cum o terminat liceul, i-o Înhățat și i-o băgat În pușcărie. Cât ați stat În Gherla nu ați fost scos la lucru? Nu, că să vă spun... Gardianul ăla bun mi-o zis: „Să nu te ceri la lucru, că acolo-ți rămâne pielea. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zică unu’: „Scuzați că s-a făcut o greșeală cu dumneavoastră”. Da’ mi-au zis: „Nu mai fii naiv, mă, pregătește-te de cursă lungă... Adică pupă mână ticăloșilor ăstora, că ăștia nu mai dau Înapoi, să știi”. Te-au Înhățat, te condamnă! Ceea ce s-a și adeverit... Se obișnuia la Uranus să sefolosească informatori În celule? Da. Da’ eram conștienți că erau informatori printre noi... Mie mi-a băgat un copil, Marius parcă-l chema, fusese În clasa a VI-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o încaseze din cînd în cînd. Ochii tatălui îl sorbeau pe fiu, cufundați în cine știe ce amintiri, înduioșați poate. Umeziți, gata să strecoare cîteva dîre alunecoase și fierbinți pe obrajii lui buhăiți. Mai avea puțin și sărea pe el să-l înhațe în brațe. N-a făcut-o. Poate că nu băuse suficient ca să-și piardă de tot simțul autorității parentale, care n-are voie să facă gesturi din astea, ci să se limiteze la o distanță, la o linie peste care
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
de dolar ca să-l ajut să adune sticlele goale. Când am încercat să ridic o ladă plină, mi-a pipăit coastele, șoldurile și brațele - îi plăcea grozav să facă asta - și mi-a zis: „Nu încă, mai ai de așteptat,“ înhățând-o el și trântind-o lângă congelator. Era sufletul micilor băcănii poloneze liniștite și care miroseau rânced, la care se oprea, dând pumni în glumă sau luptându-se în joacă cu proprietarii, frunte lângă frunte, sau înjurând în italiană către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și concis, mi-a spus într-o seară în drum spre mașină că Borg mă dăduse afară. Dar n-aveam cum să alerg după cei care-mi dădeau mai puțini bani, am continuat eu să mă apăr. Aruncă banul și înhață ziarul; nu poți fugi din stand ca să-i prinzi. În cele din urmă mi-a răspuns rece, cu un licăr înghețat în ochi, pe fundalul nemișcat și iernatic al hamurilor de oțel negru ale podului și al amestecului imposibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]