183 matches
-
își arată adevărata fire. Perechea se dovedește a fi nepotrivită, lipsind înțelegerea dintre cei doi parteneri. Când îi zicea bărbatul să nu facă un lucru, ea tocmai asta făcea. Se gândește să scape de nevastă: "dar să nu aibă păcat". Înjugă boii la plug și pornește la câmp să are. Îi zice nevestei să nu vină cu mâncare la el la plug, știind că ea va proceda exact pe dos. Astfel, ea ajunge în fundul fântânei. Vorba românului: «Cum și-o face
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
este un pronume; (18) Vai de pielea ta are să fie! (Creangă) - predicatul este un adverb ori o interjecție; (19) Nu iaste altul ca tine (Biblia 1688) - predicatul este al doilea membru al unei comparații; (20) [Boii] sânt mai buni de înjugat la car (Creangă) − a fi bun de "a fi potrivit, a se potrivi la ceva"; a fi bine de "a fi momentul, situația, împrejurarea oportună"; (21) Se vede lucrul că nici tu nu ești de împărat, nici împărăția de tine
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Și cerul era numai spuză de stele, / Și drumul gemea sub roțile grele... / Și cumpene negre dormiau la fântâni / Și focuri aprinse luciau pe la stâni. // O, Vreme trecută întoarce-mă iar / În carul de-atunci pe drumul de țară, / Și-njugă-mi iar boii de-atuncea la jug / Și varsă-mi în suflet noroc și belșug...” (Mihai Horodnic, Zile de copilărie, IV, 1, 1 februarie 1929, p. 7; text ce eternizează imaginea unei Bucovine bucolice, amintindu-ne de pânzele lui Rudolf
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
pune căruța Înaintea cailor. - Se poate și asta, Moti. Căci un inginer al antichității, unul Vitruvius, a născocit o mașină agricolă, o secerătoare, care era mânată, cum altfel câtă vreme grâul trebuia să rămână În picioare, decât cu un bou Înjugat În spate... - Doar că mașinăria aceea a rămas pe hârtie... scuze, pe papirus. Așa că rămân la figura mea de stil, continuând-o. Cu consecința: pentru profit ai ajuns să inventezi false nevoi pe care te grăbești să le satisfaci, distrugând
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ici-acolo, și sonuri cunoscute, deși mai altfel formulate. De pildă: "Tinerimea noastră, amețită și îmbătată de atâtea laude grămădite pe capul lui Eminescu"... Ori: "Așa rușinos ca jugul lui Eminescu n-a fost nici unul, căci în acelea ne-au înjugat străinii, în al lui Eminescu ne-au înjugat, însă, românii... (am relocat noi toate virgulele presărate brambura în citatele din Grama). C ercetând bucoavne vechi, dai de urma trecerii lui Eminescu. Unele consemnări au fost preluate de Călinescu în întregime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
formulate. De pildă: "Tinerimea noastră, amețită și îmbătată de atâtea laude grămădite pe capul lui Eminescu"... Ori: "Așa rușinos ca jugul lui Eminescu n-a fost nici unul, căci în acelea ne-au înjugat străinii, în al lui Eminescu ne-au înjugat, însă, românii... (am relocat noi toate virgulele presărate brambura în citatele din Grama). C ercetând bucoavne vechi, dai de urma trecerii lui Eminescu. Unele consemnări au fost preluate de Călinescu în întregime, altele, parțial. Nu puțini sunt autorii care pur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
erau răpiți de ai tăi. Și tu, mizerabile, ți-ai dat seama imediat de asta. În fond, cine poate să-și ascundă dragostea? Ca orice flacără, aceasta este trădată de propria-i strălucire. Așadar îți este impusă această probă: să-njugi la același plug grumazurile a doi tauri feroce. Taurii, ce erau ai lui Marte, nu înspăimântau numai prin coarnele fioroase; suflarea lor teribilă era de foc, aveau copite de bronz și împroșcau bronz fierbinte pe nările înnegrite de flacări. Ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ingenuă și mâinile noastre se uniră una cu alta. Văzui chiar și lacrimile tale (este o înșelătorie și în acestea?) și așa, eu, o fecioară, fui sedusă definitiv de cuvintele tale. După ce-ai avut ajutorul meu, tu reușești să înjugi - fără să fii atins de foc - taurii cu copite de bronz și să tai cu vomerul, așa cum ți s-a cerut, câmpul nedesțelenit; apoi sameni sub brazde dinții otrăviți în loc de semințe și din ei cresc soldați înarmați cu spadă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
roadele de pe câmp, Împrumutând un car de la unul și de la altul. După ce a terminat treburile, Ion a continuat lucrul la car până l-a terminat. Era foarte bucuros că are car nou. Într-o dimineață s-a gândit Ion să Înjuge boii la car și să meargă la moară. Peste noapte Însă ninsese, zăpada se așternuse peste tot și oricât a Încercat Ion să scoată carul din zăpadă, nu a reușit. Acum a Înțeles el de ce este bine să-și facă
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
în cale, apoi merg și eu la schit.” (C. Hogaș) * Sub aspect semantic, subiectul exprimă sintactic: • „obiectul” implicat ca protagonist, activ sau pasiv, în desfășurarea unei acțiuni, exprimată cel mai adesea printr-un verb-predicat: „Pe când oamenii pregăteau boii ca să-i înjuge la cară și moș Irimia, vatamanul cărăușilor, îmi lămurea ce drum trebuie s-apucăm, eu tot fulgeram cu ochii drumeagul Tupilaților.” (M. Sadoveanu), „...De teama celor înfricoșați profită cei ce înfricoșează.” (O. Paler) „Biserica creștină, a ei catapeteazmă, De-un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
1499, avea mare importanță strategică ca și Cotnariul, situat pe drumul care duc e către Iași. De altfel, Dimitrie Cantemir, în „Descrierea Moldovei”, avea să afirme că, din porunca lui Ștefan cel Mare, leșii, prinși la Codrii Cosminului, au fost înjugați la plug și puși să are mai multe locuri din Țara Moldovei, printre care și un câ mp larg de lângă Cotnari, unde „au sădit stejari”, care devenind codrii, se mai întâlnesc și astăzi în locul numit „Dumb rava Roș ie.” Tot
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
an de zile; semănături ei nu fac înainte de 1 aprilie; de vin, ei nu duc lipsă, dar se foloses c mult de vin de miere, deoarece au miere din belșug. De neînchipuit este bogăția lor în vite. Când ară, ei înjugă la plug 12 boi și, din cauza pășunilor întinse, ei se îngrijesc de creșterea acestora mai mult decât de agri cultură. A tăia un vițel este oprit. Ba mai mult, din Valahia se scoate acea mulțime de boi din carn ea
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
nivelul valorilor europene. La 28 iunie 1940, C.A. Munteanu scrie „În limba mamei” despre „lacrimile disperate” din ochii Basarabiei” răpite. Îl anima „Întăritor” și chema la resurecție”. Ca un „profet” ori ca un Înțelept al cetății, el clama Încrezător: „Înjugă speranța/ Pe carul durerii tale; Pășește vâltoarea/Și mergi Înainte”. (Petardăă. Câte o Scrisoare de la Nistru, câte o Elegie, câte un Psalm Încredințează că „toată Basarabia i-un țintirim”; În replică se conturează limbajul retoric, grandilocvent, „Voi cuprinde În pieptu-mi
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
supradocumentat cu această ocazie, simt nevoia să mai las temele grave și vă spun și vouă, dragii moșului, o poveste cu tâlc: "Amu', cică erau odată, demult, într-o țară în care socialiștii coborau din Range Rover, iar liberalii se înjugau cu Felix Turnătorul ca să mai prade încă o dată bugetul de stat, pe vremea tenebroasă a ciumei portocalii, în timpul lui Băse Împărat, două animăluțe de companie de la care nimenea nu-și mai putea lua ochii: el, copilaș ramolit, becisnic și puhav
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
până la ultima mireasmă... și cea mai delicată, cred eu... Femeile, în perioada dificilă, au un soi de grație bolnăvicioasă, o sexualitate exaltată, vecină cu isteria dulce a iubitelor nefutute cu anii... de cavalerii lor plecați în cruciade absurde... mai și înjugându-le pizdanca în centuri ruginite de castitate... oh! Să nu delirez... Jurnalul pentru Stella (sunt scrisori de fapt, aproape zilnice) e o mină de aur... cu filoane încă nedescoperite, necercetate la pepită... E acolo o gângureală secretă la șase mâni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
se adună puținul ce a rămas în câteva județe mai puțin sleite și se transportă la Dunăre, unde, din când în când, turcii izbutesc să și-l însușească. Când boii lipsesc sau, ceea ce se întâmplă des, mor sub jug, se înjugă în locul lor țărani...” (subl. a.). „... Toate scrisorile din Țara Românească concordă pentru a scrie că sinuciderile se înmulțesc printre țărani. Printre altele, doi dintr-acești nenorociți, căpetenii de sate, pe care caimacamul Craiovei îi amenințase cu pedeapsa (biciului) dacă nu
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
găsește alți două mii de iubitori ai lui Iahwe și toți tăiați împrejur. Încă odată este demascată falsificarea istoriei pentru că zurbagii și scandalagii cu săbiuțe și șiș erau ivriții farisei care doreau să înhațe de chică imperiul roman și să-l înjuge la carul lui Iahwe iar ei să fie diriguitorii noii făcături, așa cum au încercat în urmă cu mai bine de 200 de ani cu macedonenii care erau stăpînii Siriei! Chiar dacă nu au reușit, ei nu au renunțat la proastele și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Pintea”, pe care mulți dintre noi l-au văzut, este o secvență de o zguiduitoare semnificație. în vreme de oprimare, românii sunt nevoiți să pribegească lăsând totul. Dar au luat cu ei numai Biserica. Au pus-o pe roți, au înjugat boii, oamenii au proptit-o cu umerii lor și astfel Biserica mergea alături de credincioșii ei, cu turla ei semeață despicând văzduhul. Aceasta este o reprezentare sugestivă a prezenței Bisericii în viața poporului român. Cu mulți ani în urmă, stăteam de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
90, veneam cu un tren de la Cluj spre București, chiar de la o întâlnire a Alianței Civice, unde fusese lan‑ sat în 1992 în cursa prezidențială Emil Constantinescu. Și am văzut în Ardeal un om trăgând un plug după el, era înjugat. Nu avea nici cal, nici bou. De acolo, practic, după distrugerea agriculturii cooperatiste și de stat - o mare prostie a fost graba distrugerii lor - de acolo a fost relansat fermieratul românesc. Probabil că omul care ținea locul boului sau, mai
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
și atunci când erau „izbăvitori de neam”, precum marele Ban al Olteniei, Mihai Viteazul, care i-a unit pentru „o clipă” pe toți Românii, dar pe cei care-i slujeau la moșie - a lui și a păturii sale boierești! - i-a Înjugat unei robii și mai amare! Nu, noi și alți câțiva care am trăit acele vremuri „din interior” am rezistat și am creat valoare, fiecare În zona noastră, valoare, deoarece mii și mii de inși au avut nevoie de „produsele” noastre
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fi, iremediabil, un „temnicer” al acestui posibil În care crede și pe care și-l inventă, iar acest concept, atât de vizitat, cel de libertate, va avea pentru el alte și uneori paradoxale sensuri. Și el va părea „ne-liber”, Înjugat, când alții vor destupa șampanii ale libertății și, pe dos, va fi liber - deși va părea singuratec și crispat de propria-i imagine -, când alții vor alerga Încolo și Încoace pe marile bulevarde ale necesității. Realitatea, da, această magnifică formă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Esteticului über alles, noi, cei câțiva, Nichita, Cezar, Grigore, Matei, cărora li s-a adăugat, „tânăra promisiune poetică” ce era în anii aceia Adrian Păunescu, am simțit că acesta era unicul „steag” sub faldurile invizibile ale căruia merita să ne înjugăm entuziasmul și vocația noastră, încă în curs de formare și legitimare. Eram, de altfel, și atacați în unele reviste și periodice politice ca „estetizanți” și, mi se pare, chiar și azi mai apare câte un tinerel, „inteligent” și... care ne
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cuvântul „pasiune”, care înseamnă „suferință” în istoria lui Christ sau iubire totală, oarbă pentru o persoană de alt sex, prinde deodată un sens nou, ciudat: devine o „pasiune pentru tine-însuți”, mai bine zis pentru acea parte a ta care se „înjugă cu bucurie” la acea „trăire-tip”, care, revenind mereu - și ea nu poate face decât aceasta, de a „reveni mereu” deoarece este cheia firii, a persoanei tale în ce are mai particular, mai nobil, mai unic! -, îți poate dărui „un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
poată munci, domnule. Berea asta în plus le-ar da tot programul peste cap. S-ar putea ca șefu’ să le ceară ceva, și ei, tragedie, să nu fie în stare. Să fie permanent ca niște boi numai buni de înjugat, numai buni de puși la muncă. În poziție de start. Și trist nu e că ar vrea ei să se îngrijească de sănătatea lor, de ficatul lor. Șefu’ are nevoie de ei întregi. Și-atunci, cum să nu bei, nene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o lună se reîntoarce fulgerător și cucerește cetatea după primul atac. După un an, orașul este ars din nou de către trupele lui Mihai. În perioada următoare (1603-1604) foametea stăpânește așezarea, mulți hrănindu-se cu rădăcini și cadavre și, în lipsa animalelor, înjugându-se câte opt la plug. Între 1611 și 1613 Hălchiul face parte din zona independentă, stăpânită de judele brașovean Michael Weiss. Multele lupte și jafurile secuilor au pricinuit mari pagube așezării. Două incendii, în 1664 și 1688 distrug așezarea din
Hălchiu, Brașov () [Corola-website/Science/298704_a_300033]