178 matches
-
Tău chipul uneia din făpturile Tale pe care o iubești mai mult decît pe mine? Copiii noștri vor avea oare harul de a-Ți fi asemenea, fraterni față de cei umili și față de animale, Închinați Ție prin ochii lor curați și Înlăcrimați de gîndul paradisului și prin nasul drept, semn al cărnii, eternă crucificare a pămîntului și a cerului?“. Semnalase deja, vorbind de logodnică, faptul că sprîncenele și nasul formează semnul Crucii. E o remarcă ce l-ar fi interesat pe Matisse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
l-ar fi interesat pe Matisse cînd desena Drumul crucii pentru capela din Vence. În orice caz, m-a interesat pe mine prima dată cînd am citit-o, așa că m-am dus să mă conving la oglindă că ochii mei (Înlăcrimați de gîndul paradisului) formau o cruce cu vîrful nasului, despre care nu mai ignoram de acum ce raporturi avea cu vîrful penisului, care mi se părea apt, dacă nu să formeze o cruce, măcar să mă atragă pe un drum al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să încheie pace, îi ținu, timid, prințul isonul. — Propriu-zis, noi nu știm ce propuneri îi făcea, dar îi scria în fiecare zi, în fiecare ceas, scrisoare după scrisoare! Era grozav de tulburat. Într-o noapte, fiind singuri, m-am aruncat înlăcrimat în brațele lui (o, îl iubeam!): „Cereți-i, cereți-i iertare împăratului Alexandru!“ Așa i-am strigat. Adică ar fi trebuit să mă exprim altfel: „Împăcați-vă cu împăratul Alexandru“, dar, copil fiind, mi-am enunțat cu naivitate gândul. „O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de arhangheli care făceau vocalize; spre sfinții mai tineri care învățau să zboare sărind dintr-un turn. O, dar câte nu erau de văzut și mai ales câte nu erau de spus! Episodul 165 VISUL LUI IOVĂNUȚ (IIÎ Cu ochii înlăcrimați de atâta fericire, Iovănuț visă că se gândi unde să-și afle el un loc în Grădina Raiului, cum să dea și el o mână de ajutor întru Slava Celui de Sus. Nici n-apucă să-și ducă la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
poezia. De la Mihai Eminescu și George Coșbuc, de la Tudor Arghezi și Nichita Stănescu, de la Vasile Levițchi și Grigore Vieru, de la Adrian Păunescu și Ioan Alexandru și de la mulți, mulți alții. Scriu de obicei destul de ușor, chiar dacă scrisul nu o dată mă înlăcrimează, făcându-mă să tresar înfiorat la reverberarea gândurilor. Poezia este pentru mine și zbor, și cântec, și durere, și vis, și lumină îmbătătoare. E cea mai plăcută povară de care n-aș vrea să mă debarasez niciodată. Ca de credința
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
fața aceea! Ce îngrozitoare! În mod clar, nu făcuse față cu prea mult entuziasm acestei prime lovituri a lumii de afară. Și, după cum se părea, din păcate, instinctele sale în această privință erau demne de încredere, căci, în timp ce el stătea înlăcrimat în casă, agresoarea sa plănuia de mult de-a fir-a-păr un nou atac împotriva sa. — Odată ce ploaia a astupat găurile din pământ, îi spusese Sampath surorii sale, pe când stătea îmbufnată sub copac, râma nu are altă soluție decât să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
al întunericului copleșit de reproșurile invizibile ale pesimismului în care te înveleai cu secundele spânzurate în palmele corzilor de dragoste. O noapte dulce peste trupuri de oase, peste suflete înmugurite peste țărâna inocentă a trecutului albit de perfecțiunea unei lumânări înlăcrimate de înșelăciune. Și eu atunci muream odată cu terminarea unei idei preconcepute de tămâioasa aberație a prezentului. În dărâmarea colosului am murit înainte de a vedea ce albă era noaptea înecată în pietrele mărilor... LACRIMI ARSE DE TOAMNĂ în memoria prof. Alexandru
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și te strecor în ceasuri de lumină. În raze de tăceri mi-i timpul, Când mă veghează cum de nu disper, În catedrale de nisip ca pe un astru, Să nu mai mor în murmurul de ierni. Mi-s ochii înlăcrimați de un destin de nori, Că mi-a lăsat puterea de-a trăi, Și clopote mai bat prin trupul meu de dor, Și un neant de vise îmi este rătăcit. Mi-e tristă noaptea și sufletul e plin de dor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ca Dochia din vechime cu oile ei. Dar ce-a avut conu' Manole că ne-a părăsit așa, deodată? a întrebat părintele Isar. Nimic prea grav, doar o răceală ceva mai puternică, a răspuns bunica și și-a șters ochii înlăcrimați cu colțul negru al broboadei. Și i-au bătut clopotele, și i-au făcut cântarea de veșnică pomenire, și l-au așezat sub cruce în cimitirul de Peste Apă. Sofia, fiica lui cea mare, nu s-a dus la-nmormântare, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de niște spații dezolante cu imagini de cimitire fără de sfârșit. Ici-colo, câte-un ciopor de oi, ce amintește de stânile de altădată, mai pigmentează pajiștile din preajma șoselei șerpuinde printre dealuri. Numeroase locuințe au rămas pustii. Arar câte o bătrânică așteaptă înlăcrimată în gura porții sau la fereastră nu știe ce anume și nici pe cine, că au plecat cu toții. S-au pustiit și școlile!.. Dar și casele de vacanță ce fuseseră construite cu ceva timp în urmă... Spurcata Dobarilor mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ochii Înlăcrimați, că la voi nu e bine. Dar la noi e mult mai bine. Și o să fie și mai bine...“. Nici zece păhărele de rachiu fiert cu piper și scorțișoară nu-l scoteau dintr-ale lui. Privea cu ochii Înlăcrimați pe geam și repeta: „La noi e foarte bine, să tot trăiești“, În timp ce nevastă-sa Îi tot ținea isonul, tot dând din gură printre Îmbucături: „E bine, cum să nu fie bine. Nu ne lipsește nimic...“. „La voi, o completa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fața aceea! Ce îngrozitoare! În mod clar, nu făcuse față cu prea mult entuziasm acestei prime lovituri a lumii de afară. Și, după cum se părea, din păcate, instinctele sale în această privință erau demne de încredere, căci, în timp ce el stătea înlăcrimat în casă, agresoarea sa plănuia de mult de-a fir-a-păr un nou atac împotriva sa. — Odată ce ploaia a astupat găurile din pământ, îi spusese Sampath surorii sale, pe când stătea îmbufnată sub copac, râma nu are altă soluție decât să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
sunat în seara aceea. De fiecare dată când am încercat să dau de el, mi-a intrat căsuța vocală. După ce i-am lăsat pentru a treia oară mesajul „La mulți ani, te rog, sună-mă“, m-am prăbușit deprimată și înlăcrimată în fața televizorului. Nici măcar Access Hollywood n-a putut să-mi ridice moralul. Machiajul sofisticat „ochi încețoșați“ pe care mi-l făcusem special pentru ziua lui Zach a început să mi se scurgă pe obraji odată cu șiroaiele de lacrimi. Ajunsesem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
liniștit, renăscut în mâinile reci și sărate, între buzele marine. Picioarele ei lungi lungi tremurau pe tavanul care tremura, ca și zidurile și ferestrele și podeaua. „O, Irina“, expia expira, în sfârșit orfanul. „Irina, Irina“, se confesa, izbăvit, clovnul, masca înlăcrimată pe sânii ei electrizați, capul învins pe pântecul cosmic, să prindă ecoul, confirmarea, și mai jos, să-și lipească, ultimă gratitudine, buzele mincinoase, de floarea canibală. Vindecat, muri, adormi somnul ultim. Avionul se apleca spre stânga, scaunele vibrară. Un frison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am nici un tatuaj. Nici măcar nu știu dacă am un punct G sau nu. Poftim ? face tipul, părând complet luat pe nepregătite, dar abia dacă-l aud. Cariera mea e un banc prost. Nu sunt femeie de afaceri de top. Arăt Înlăcrimată spre costumul meu. Și nu am nici o echipă ! Sunt doar o amărâtă de asistentă de marketing și tocmai am avut prima Întâlnire importantă de afaceri din viața mea. A fost un dezastru total. N-am Înțeles nici jumătate din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și demnitatea lui. Cutremurat scriu eu acestea: dreptatea socială, egalitatea, dezbaterea publică, solidaritatea între sexe, frăția, empatia, sfințenia valorii omului, principiul caracterului public, toate îți vor rămâne în veci neînțelese și necunoscute. Dacă vei găsi cândva vreun moment de plăcere înlăcrimată în muzicalitatea pe care poate că ai primit-o moștenire de la neamul mamei tale, acest lucru, chiar dacă nu pot spune că m-ar bucura, va trimite totuși o rază de împăcare în conștiința mea amară. M-aș bucura pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cel pe care-l mai avea și-l petrecea așteptându-l pe Josie îcum îi ziceam eu și Luke) s-o sune. Plus ça change... De ce nu pot să cunosc și eu un tip ca lumea? m-a întrebat Brigit înlăcrimată într-o seară. De ce eu și Josie nu putem să fim ca tine și ca Luke? Vreau să spun José. Ce naiba aveți tu și Costello de nu puteți să-i spuneți lui Josie pe numele lui adevărat? Vreau să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
De ce, mai ales, făcusem asta, având în vedere că eram un tip excesiv de milos, cu frica lui Dumnezeu, în ciuda câtorva dintre gândurile descrise mai sus, pe care până și vestea uciderii unei muște l-ar fi putut mâhni vreme îndelungată, înlăcrimându-l pentru totdeauna? De-acolo de unde mă oprisem, buimac, din pragul porții uriașe de fier ruginit ce străjuia superba grădină a acestei instituții, am privit la ușa înaltă și neobișnuit de masivă a clădirii. Deasupra ei, la o înălțime nebănuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
inima nflorită a-nviere, toate se preling așa de lin într-o baltă mare de venin. de-atâta trudă-i un izvor secat, în care singur tu te-ai-necat, precum cristalul curge într-o rază durerea ta pe veci înlăcrimează ... eu râd și plâng în limba română nu pot plânge și nu pot râde decât în limba română, nu pot trăi și nu pot muri decât în limba română, doina și fluierul jeluiesc tot în limba română, privighetoarea cântă în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și nu știe al cui e. Înscrie-l cu robii noștri și folosește-l la muncă. Abia după ce ieși slujitorul, Marele Preot își întoarse iar privirea spre robul său. Acesta se aruncă la pământ și-i îmbrățișă gleznele, lăsîndu-și fața înlăcrimată pe sandalele bătrânului. Marele Preot se aplecă și, punîndu-i mâna pe creștet, îi spuse zîmbind: - Vreau să aud ce gânduri ți-a iscat citirea cărții despre timpurile vechi! Auta oftă adânc și se așeză pe blana de leopard. Apoi răspunse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
DANIEL BĂNULESCU Înșfăcând un halat - intenționam să înjur, înveșmîntat cât mai civilizat - am executat pașii aceia mici și lipicioși cu care atacă crocodilul și am ridicat receptorul. - Aurelian! s-a auzit o voce de damă. Aurelian! a îngăimat cald și înlăcrimat o voce de damă. Nimeni nu îndrăznise să mi se adreseze cu numele acesta atât de stupid. M-am simțit răscolit, mi-am făcut o cruce, superstițioasă, mentală și, trântind receptorul, n-am mai lăsat-o să-mi zică Aurelian
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
frază de circumstanță: Mama doarme! Da, mama doarme!, timp În care creștetul lui Varlaam era scăldat Într-o ploaie de lacrimi fierbinți. Bărbatul, de doar douăzeci și șapte de ani, Începu să se clatine, când o adevărată doamnă de țară, Înlăcrimată de durere dar stăpânind cu bărbăție momentul -mai trecuse prin această experiență nefastă, anul trecut, când mai pierduse o fată, la fel de tânără Îi luă hotărâtă copilul din brațe, Îl Întinse Doriței, dădu o scurtă poruncă, indică un loc și spuse
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Melania, o rugă Șerbănică Miga, Am să-ți explic eu despre ce e vorba. Bătrâna alunecă în fotoliu. Începu să plângă. ― Nu pricep ce se întîmplă astă-seară. Toată lumea mă insultă. Simți privirea fixă a doamnei Miga și-și ascunse obrazul înlăcrimat în batistă. " N-au înțeles! Un getax abandonat în fața casei atrage atenția. Trebuie să le-o sugerezi altfel, draga mea..." * Se priveau în tăcere. Ochii șoferului poposeau clipe lungi asupra fiecăruia, cântăreau obiectele, masa cu cărțile răvășite printre farfurioarele murdare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu departe de desuuri, picior peste picior, și-și aprinse o țigară. Întinse păhărelul, ciocni cu Gerard, fără să-l privească în ochi. Îi privi doar mâna ce ținea paharul și întoarse conținutul de coniac pe gât în jos. Ochii înlăcrimați de tăria lichidului îi licăreau parcă forțat, ca și cum ar fi căutat cu sete, mai multă lumină. Cercul se închide - zise Valy reapărut de după paravan, gata îmbrăcat pentru plecare. Cercul nu se mai închide - replică gratuit Gerard. De fapt prin definiție
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
trezirea inconștientă a unor lacrimi, bizare reflecții curgând la nesfârșit. Căzut cerului prizonier, tăcut, revoltat tu rechemi în mine amintiri făcute dar nedezlegate, promisiuni uitate prin mahalale răvășite. Ți-ai ales un nume potrivit cu mâhnirea din suflet și ochi înlăcrimați: ești ea!
Singurei by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83907_a_85232]