173 matches
-
al întunericului copleșit de reproșurile invizibile ale pesimismului în care te înveleai cu secundele spânzurate în palmele corzilor de dragoste. O noapte dulce peste trupuri de oase, peste suflete înmugurite peste țărâna inocentă a trecutului albit de perfecțiunea unei lumânări înlăcrimate de înșelăciune. Și eu atunci muream odată cu terminarea unei idei preconcepute de tămâioasa aberație a prezentului. În dărâmarea colosului am murit înainte de a vedea ce albă era noaptea înecată în pietrele mărilor... LACRIMI ARSE DE TOAMNĂ în memoria prof. Alexandru
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și te strecor în ceasuri de lumină. În raze de tăceri mi-i timpul, Când mă veghează cum de nu disper, În catedrale de nisip ca pe un astru, Să nu mai mor în murmurul de ierni. Mi-s ochii înlăcrimați de un destin de nori, Că mi-a lăsat puterea de-a trăi, Și clopote mai bat prin trupul meu de dor, Și un neant de vise îmi este rătăcit. Mi-e tristă noaptea și sufletul e plin de dor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tristă. Am fost străbătută de un fior de profund regret. Ce bine ar fi fost dacă situația nu ar fi ajuns în punctul ăsta! Ce bine ar fi fost dacă relația nu s-ar fi destrămat! Dar se destrămase. Reuniunile înlăcrimate din ceasul al douăsprezecelea sunt de domeniul telenovelelor. În viața reală, rareori se întâmplă așa. Și chiar dacă se întâmplă, intervin atunci când una sau ambele părți au ceva alcool la bord. Multă, multă vreme, nimeni nu s-a arătat interesat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trezirea inconștientă a unor lacrimi, bizare reflecții curgând la nesfârșit. Căzut cerului prizonier, tăcut, revoltat tu rechemi în mine amintiri făcute dar nedezlegate, promisiuni uitate prin mahalale răvășite. Ți-ai ales un nume potrivit cu mâhnirea din suflet și ochi înlăcrimați: ești ea!
Singurei by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83907_a_85232]
-
sunat în seara aceea. De fiecare dată când am încercat să dau de el, mi-a intrat căsuța vocală. După ce i-am lăsat pentru a treia oară mesajul „La mulți ani, te rog, sună-mă“, m-am prăbușit deprimată și înlăcrimată în fața televizorului. Nici măcar Access Hollywood n-a putut să-mi ridice moralul. Machiajul sofisticat „ochi încețoșați“ pe care mi-l făcusem special pentru ziua lui Zach a început să mi se scurgă pe obraji odată cu șiroaiele de lacrimi. Ajunsesem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să încheie pace, îi ținu, timid, prințul isonul. — Propriu-zis, noi nu știm ce propuneri îi făcea, dar îi scria în fiecare zi, în fiecare ceas, scrisoare după scrisoare! Era grozav de tulburat. Într-o noapte, fiind singuri, m-am aruncat înlăcrimat în brațele lui (o, îl iubeam!): „Cereți-i, cereți-i iertare împăratului Alexandru!“ Așa i-am strigat. Adică ar fi trebuit să mă exprim altfel: „Împăcați-vă cu împăratul Alexandru“, dar, copil fiind, mi-am enunțat cu naivitate gândul. „O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Să nutrim certitudinea că atunci când suntem În suferință, mâna Sa ne este mereu Întinsă. El șterge cu ea lacrimile suferinzilor și vorbește inimii credincioase, așa cum a procedat când s‑a 118 Suferința și creșterea spirituală adresat mai marelui sinagogii, celui Înlăcrimat : „Nu te teme, crede numai” (Marcu 5, 36). Uneori Însă, credința noastră nu este atât de puternică. În episodul În care Mântuitorul a potolit furtuna de pe mare (Matei 14), Sfântul Apostol Petru s‑a aflat În pericol de Înec tocmai
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
-i crusta de jeg și muci uscați? Toate juliturile și beliturile Îmbâcsite de murdărie le-am oblojit cu gura mea și buzele mele Într-un geamăt orgasmatic atotcuprinzător. Noi suntem poporul! Eu sunt poporul, bestii nemernice! Mi-am Întors privirea Înlăcrimată spre priveliștea meselor din restaurant și ei erau peste tot și erau mulți. Poporul răbda și se chinuia. Poporul chefuia În draci. În loc de orice altceva, un chelner bătrân cu fața stacojie-vineție mă Întrebă de unde vin. - Vin de la Timișoara, prietene. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că totul va fi bine și În viitor. Drept care, obștea scriitorilor urează. Omoară, omoară. Cu sănătate și neclintită putere de muncă, pentru a da, acțiunile sale mobilizatoare, ideile și, o nouă strălucire identității, omoară omoară omoară. Mi-am Întors privirea Înlăcrimată În Întunericul demisolului meu din Bariera Vergului, unde aceeași istorie teribilă și perfect ilizibilă zăcea ferecată În două sute de kilograme de coli de hârtie scrise de mâna mea pe ambele fețe. De cum m-am apropiat, m-am pomenit Împresurat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
virilității mele ce-i urcă pe pântece și pe piept, până-i scapă ca un arc se sub bărbie. O văd dând târcoale testiculelor uriașe cu limba ei mare și roșie de fiară, și se Îneacă și plescăie, Înălțând priviri Înlăcrimate de smerenie spre vârful coloanei nesfârșite a dragostei veghind peste un ținut de verdeață și răcoare În care mă văd reîntorcându-mă. * În câteva seri am ieșit Împreună și am colindat printre tarabele bazarului din stațiune după ceva gros de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
stradă, să primim darurile. Condiția pusă de popor administrației a fost să dea cu mâna lor fiecărui deținut ofranda. Moș Dumitrache și Vițel zâmbeau. Ei învățaseră credincioasele femei cum să vorbească cu conducerea închisorii. Am primit fiecare din mâna femeilor, înlăcrimate la vederea atâtor copii, obolul dragostei lor pentru suferința noastră, simbol al împreunei participări la actul penitenței în Numele Domnului Hristos. Le-am răspuns cu lacrimile bucuriei. Astăzi lacrimile bucuriei îmi umplu iarăși sufletul pentru că „Întotdeauna am văzut pe Domnul stând
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
poezia. De la Mihai Eminescu și George Coșbuc, de la Tudor Arghezi și Nichita Stănescu, de la Vasile Levițchi și Grigore Vieru, de la Adrian Păunescu și Ioan Alexandru și de la mulți, mulți alții. Scriu de obicei destul de ușor, chiar dacă scrisul nu o dată mă înlăcrimează, făcându-mă să tresar înfiorat la reverberarea gândurilor. Poezia este pentru mine și zbor, și cântec, și durere, și vis, și lumină îmbătătoare. E cea mai plăcută povară de care n-aș vrea să mă debarasez niciodată. Ca de credința
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
adăpostește una dintre cele mai vestite colecții de artă modernă din lume și este deschis publicului, zilnic, între orele 14 si 17. Peste cîtăva vreme, aveam să mă aflu în Muzeul de Artă Modernă din Paris și cînd, cu ochii înlăcrimați de emoție, aveam să mîngîi lemnul aspru și cald dăltuit de Bătrînul din Gorj, paznicul avea să mă bată, sever și impasibil, pe umăr, cu un sec "Nu atingeți obiectele expuse, vă rog!". Dar aici, în Veneția, nimeni nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
cu purcei pluteau cu burta-n sus pe apa învolburată. Un cal își odihnea botul pe un buștean, așteptându-și cu resemnare sfârșitul; epuizat, nemaiavând putere să lupte, capitulase și acum aștepta lovitura de grație, privind cu ochii mari și înlăcrimați spre cerul pururea nepăsător. Alături de el, pe o grindă lungă și afumată, silueta unui om care își îmbrățișa sfâșietor și macabru, într-un gest de ultimă iubire, sicriul lui plutitor. Era un spectacol cum n-am mai văzut niciodată, cutremurător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care Dumnezeu ni le dă pentru a ne întări în credința Sa. Datori suntem a le primi pe toate fără a crâcni. Ai înțeles? Mama, așezată acum direct pe dușumeaua vagonului, cu Bebi în poale, se uita țintă cu ochii înlăcrimați la femeia din fața ei, care o încuraja și o îmbărbăta, care-i dădea energie și-i mobiliza forțele pentru a face față viitoarelor încercări. Lacrimile i se uscaseră pe obrajii prăfuiți, lăsând două dâre pământii ca machiajul superficial al unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu purcei pluteau cu burta-n sus pe apa învolburată. Un cal își odihnea botul pe un buștean, așteptându-și cu resemnare sfârșitul; epuizat, nemaiavând putere să lupte, capitulase și acum aștepta lovitura de grație, privind cu ochii mari și înlăcrimați spre cerul pururea nepăsător. Alături de el, pe o grindă lungă și afumată, silueta unui om care își îmbrățișa sfâșietor și macabru, într-un gest de ultimă iubire, sicriul lui plutitor. Era un spectacol cum n-am mai văzut niciodată, cutremurător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
se face vinul!... Iar până atunci... câte-un telefon a neuitare. Să aibă și ea motiv să mai tragă ștergarul frumos brodat de pe aparat, să nu-l biruie praful. De-ar ști ei cum adoarme seara bătrâna fixând cu ochii înlăcrimați dușmanul cel încăpățânat în muțenia-i chinuitoare! Și se mai plânge c-o dor ochii de la televizor! Femeie cu frica lui Dumnezeu, n-am auzit-o niciodată hulind sau bârfind, cât despre înjurături... ferească Sfântul! Viețuiește, alături de cumnata ei - tanti
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Adunând turma mereu El, o scapă de cel rău. De cel ce ne scoate În cale Doar lucruri amăgitoare. Și-n deșertăciuni ne-afundă, În suflet să ne pătrundă Veșnic voi să privegheați! Ca să nu fiți Înșelați Căci cu ochi-nlăcrimați De pe cruce vă privește Iisus Cel ce Pătimește! Deci, vă Întoarceți la Hristos Să vă fie de folos! Să primiți mic cu mare Sfânta Binecuvântare! Copiii mei luați aminte La ale mele cuvinte: Duhul Domnul, vi le-a dat Să
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
din copilărie, pe care le strângea la piept și erau ca un felinar. Copilăria și adolescența ei fuseseră ca un tunel la al cărui capăt zărea o luminiță, la care râvnise să ajungă. Obrajii îi ardeau, iar ochii fierbinți erau înlăcrimați. Întorsese capul către o oglindă unde strălucirea puternică a razelor de soare îi oferi o scuză pentru faptul că își ștergea ochii. Nu putea să îl lase pe Alin să observe că plânsese. Își aminti că ea avea vreo paisprezece
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
poveste vorbea în numele nostru, al tuturor" (p. 268). Oaza poate fi nucleul unui viitor succes hollywoodian de box-office. Povestea de dragoste dintre Blanka și Mirek, este picătura de gingășie din oceanul de ură al unui imperiu al morții, menită să înlăcrimeze batistele în sălile de cinematograf și, eventual, să îl propulseze pe Steven Spielberg spre un nou premiu Oscar. Mai ales că, spre deosebire de multe alte producții cu o tematică asemănătoare, romanul lui Petru Popescu are parte de ceea ce s-ar putea
Iubire hollywoodiană la Dachau by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14351_a_15676]
-
plece de la tine mânate de vânt și de valul mărunt du-te ți-am spus judecând și visând la ideea c-aș putea deveni râu eu însumi și tu ai veni la mine să-ți strigi în gura mare cântecul înlăcrimat eu să-ți primesc spălarea mâinilor și să rămân totuși curat așa gândeam și visam la ideea că aș putea ca eu râul să te locuiesc să-mi fac sălaș în adâncurile tale cu munți mari și mici și tu
Poezie by Theodor Damian () [Corola-website/Imaginative/14847_a_16172]
-
ei. Se tăvăliră preț de un minut printre hanoracele lor dimpreună cu chiștoace, cutii de bere și șervețele, înjurîndu-se și scuipîndu-se, maimuțărindu-se. Cînd se opriră să-și tragă sufletul, văzură că cineva se uita la ei cu niște ochi înlăcrimați de timiditate. Un omuleț grăsuț, cu plete cărunte, linse pe creștet și adunate la spate într-o codiță, cu un smoc simpatic de barbișon și îmbrăcat într-o cămașă largă înflorată. Ce vroia ăsta de la ei. Păi să meargă cu
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
1729 a primit titlul de baron, primind numele „Klein”, traducerea în germană a numelui „Micu”. Cu această ocazie a devenit membru al Dietei Transilvaniei, adunarea legislativă a Principatului Transilvania. Pe 23 septembrie 1729 a fost hirotonit preot, în biserica „Preacuratei înlăcrimate” de la Pócs (în românește Pociu), azi Máriapócs, localitate aflată în nord-estul Ungariei de azi, iar în 25 septembrie, s-a călugărit intrând în Ordinul Sfântul Vasile cel Mare și luând numele de Inocențiu, la mănăstirea „Sf. Nicolae” de la Muncaci în
Inocențiu Micu-Klein () [Corola-website/Science/299592_a_300921]