638 matches
-
iubire/ Celui ce-ți este apropiat;/ Iubind vrăjmașul cu iertare/ Vei fi în ceruri strămutat.” (Nu este greu) Învață de la Isus să iubești! „Iubirea înlăcrimată” ne stimulează să privim spre cer, locul unde vom fi strămutați. Pentru că pe cruce, Iubirea înlăcrimată a rostit „S-a sfârșit!”, pentru că El a plătit "cu însuși sângele Său", pentru că „miroase-a flori de rai și-a primăvară/ Și a parfum de cer înlăcrimat/ Și-n suflete tresaltă -a câta oară?/ Mesajul sfânt: "Cristos a înviat
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
privim spre cer, locul unde vom fi strămutați. Pentru că pe cruce, Iubirea înlăcrimată a rostit „S-a sfârșit!”, pentru că El a plătit "cu însuși sângele Său", pentru că „miroase-a flori de rai și-a primăvară/ Și a parfum de cer înlăcrimat/ Și-n suflete tresaltă -a câta oară?/ Mesajul sfânt: "Cristos a înviat!" (Cristos a înviat!”), noi, cei păcătoși ne vom bucura de viața veșnică. Până atunci însă, mai avem ceva de învățat. Iubirea Lui a fost înlăcrimată, pentru ca noi să
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
cu lacrima Lui, nouă ne este adresat un îndemn cu valoare de veste buna: ”Învață de la toate să zâmbești,/ Învață de la Isus să iubești!” (Învață) Să urmăm această chemare și să dăruim la rândul nostru, iubire, însă nu o iubire înlăcrimată, ci acea iubire însoțită de zâmbet, despre care apostolul Pavel spunea că „este îndelung răbdătoare,... plină de bunătate,... nu pizmuiește,... nu se laudă,... nu se umflă de mândrie,... nu se poartă necuviincios,... nu caută folosul său, nu se mânie, nu
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
avea putere! Era doar o tulpină cu frunzele spre cer În întuneric rece simțea în sânge ger ! Și Norul ei pierise , adânc în noaptea grea Când Luna își aduse pe bolta a să stea ! Ea somnul și-l dormea , visând înlăcrimata Iubirea pentru el , iubirea-i blestemata ! În zorii dimineții ea se trezi cuminte Cu ochii mari spre cer , iubirea-si căutând Și îl chema mereu , ca să-i aducă aminte De dorul ei nebun , amarnic tremurând ! Din locul său , de sus
O POVESTE DE IUBIRE de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368634_a_369963]
-
văd de drumul lor, dându-se la o parte din calea lui. Și se plimbă în infinitul lor, fără să se oprească. Dar, ei ne văd când îi privim și îi contemplăm cu inima-ndoită de gânduri și cu ochii înlăcrimați, atunci când ne doare sufletul? Și noi plouăm, dar nu pe pământ, ci pe obraji. Pământului nu-i pasă de ploaia noastră, el nu o simte, fiindcă o tot ștergem cu palmele, dar plouă, și plouă, până se usucă și rămâne
NORII ŞI NOI de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368653_a_369982]
-
începe să plângă. Mi-e tare milă de biata fetiță. Nu vreau să o sâcâi. Au trecut mai bine de 3 ore de când suntem colegi de zbor și ea plânge în continuare... Caut să-i distrag atenția de la gândurile ei înlăcrimate. Îi povestesc de România, dar văd că nu e prea interesată. Apoi trec la Australia. Aici e cuiul lui Pepelea! Külli începe din nou să plângă în hohote. Mamă-mamă, ce-o fi pățit acolo!? Încep să o descos dacă a
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
și se așeză pe un fotoliu din apropiere. Primarul iî aduse un pahar cu apă și îi ceru iertare dacă a spus ceva care nu trebuia și îi promise că nu va mai deschide subiectul. Ea îl privi cu ochii înlăcrimați, apoi se ridică din fotoliu și fără să spună un cuvânt, plecă din încăpere. Intră în birou și închise ușa, apoi se apropie de fereastra deschisă și privi afară. Venise toamna și copacii din jur își scuturau cu tristețe frunzele
VIATA CA UN ZID-FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364780_a_366109]
-
avea băiatul și ea simțea nevoia să îl mângâie, să îl ia în brațe, să îl protejeze cumva. Se vedea foarte bine că el uitase de ea complet, că pur și simplu n-o mai vedea. Cu privirea fixă și înlăcrimată străbătu cei câțiva pași care îi despărțeau de Andreea și de Cornel, scrutându-i cu privirea, fără să spună nimic. - Ionuț, nu-i ceea ce crezi, încercă Andreea să se scuze. - Aaa, nu? Oricum, nu contează ceea ce cred. Mai contează ce
PARTEA A TREIA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350378_a_351707]
-
Văzând că nu se mai învârte pământul în jurul lui, iar lucrurile stăteau pe loc, și amorțeala îi dispăruse, și-a făcut curaj, rezimându-se cu pamele de pridvor, a privit în grădină, apoi strigat câinele. - Murgea!...Cîinele îl privea cu ochii înlăcrimați. Andrei știa că numai amărâtul ăsta de câine credincios îl înțelegea. Tocmai trecea prin dreptul porții Costică Ciungu căruia, în loc să-i răspundă la bună ziua, începe să-i arunce vorbe de șagă. - Auzi vecine, coana Morticica îmi dă ocol, dar eu
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
ca oricând și nu mai există dreptate și egalitate socială. Imnurile închinate Ardealului sunt de o frumusețe de negrăit, aproape dureroasă chiar și pentru cei ce nu locuiesc acele ținuturi, dar au aflat de-a lungul timpului despre istoria lor înlăcrimată: „Ardealul meu, cu dealuri înstelate, / Cu luna prinsă-n vârf de colilie, / Cu văi domoale, maluri înflorate, / Cu struguri dulci în ruginia vie, // Cu toamne grele, atârnate-n ramuri, / Cu mituri cuibărind în vremi uitate, / Mereu ți-ai ars în
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
și nu va suporta la nesfârșit să fie asuprit. Glasul de tribun al poetului e plin de mânie și se ridică la ceruri, cerând dreptate. Cu toată înverșunarea, poetul înmoaie glasul când se gândește la șirul lung de Ioni din înlăcrimatul Ardeal, cărora le adresează un cuvânt de îmbărbătare: „Din lăcrimatul meu Ardeal, / Cu suflet pur, fără prihană, / Din cuibul lunii de pe deal, / Și neînchisa noastră rană, // Din grea durere moștenită, / Din ură strânsă-n calendare, / Din cea speranță de ispită
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
preferat să tacă, strângând din dinți și mocnind a ură neputincioasă. Încerca cu disperare să-și ascundă goliciunea și nu reușea. Mâinile îi tremurau puternic pe prosopul ce-l înghesuise între picioare. Nu îndrăznea să-l privească. Își ascundea ochii înlăcrimați și plini de ură de privirea lui. Știa, simțea că se uită la trupul ei... Pentru ea a fost o noapte de coșmar. Bărbatul s-a mai folosit de trupul ei încă de două ori, după ce a dezbrăcat-o complet
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
cântă a pustietate și mă invită la dans în pașii singurătății, iar eu ca o lebădă mută îl urmez vălurită de ape, dintr- un ordin care mă înspăimântă... Tonul de adâncă tristețe, de durere chiar, al acestor poeme de iubire înlăcrimată îmi amintește între altele, de „Scrisorile portugheze” ale călugăriței Mariana Alcoforado (acea mare îndrăgostită de la mijlocul secolului XVIII) care au făcut înconjurul Europei ( și nu numai); așadar, elegiile din această carte pot și trebuie a fi citite în cheia unor
PREFAŢA LA VOL. DE POEME PAŞII SINGURĂTĂŢII (TRISTE SCRISORI DE IUBIRE) [Corola-blog/BlogPost/349365_a_350694]
-
te voi avea și pe tine, îi ziceam. Și de tine nu mi-e drag, orice-ai face. Așa că nici celelalte nu-mi trebuiesc. Du-te, mi se-ntunecă ziua când te văd...” Și el se îndepărta gârbovit, cu ochii înlăcrimați. — Săracu’ de el! murmură Octavia. — Să-ți spun drept, continuă broscuța, zâmbind înduioșată de replica Octaviei, și mie îmi părea rău de el. Dar ce puteam face? Nu-mi plăcea și gata. Îmi ieșea înainte, îmi aținea calea, mă oprea
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
nu-mi fac simțită prezența Poate doar reverența Inspirând profund credința Gustându-i sățios esența M-am așezat cu palmele atinse de el Cu tot corpul tremurând Cu un suflu lent, profund Rugăciuni alese murmurând Mi-am întins ochii mari Înlăcrimați și uimiți de fericire Către un rai la început Mișcat mereu de devenire Și l-am închis cu pleoapele tremurânde În versuri și simțiri plăpânde Izbucnind eliberare, mulțumire, dăruire Spre un unic Dumnezeu, ce expiră încântare Văzând lumea în mișcare
COLŢ DE RAI de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349918_a_351247]
-
zori, sau mă las în voia adierilor de vânt care așează toate visele pe pământ. Marea cu valuri de spumă mă fascinează și mă-ndeamnă să visez mereu trează, atunci văd cum stropii de apă sărată încearcă să cuprindă zarea înlăcrimată. Mă-mprăștii și m-adun printre cuvinte când lacrimi cuprind nespuse jurăminte, și dragostea căutată timp de o viață apare și pleacă în aceeași dimineață. Referință Bibliografică: Printre cuvinte... / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1153, Anul IV
PRINTRE CUVINTE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347620_a_348949]
-
1527 din 07 martie 2015 Toate Articolele Autorului Tu, astăzi ești mai frumoasă decât ieri și dă-mi voie să te îmbrățișez cu inima. Aș dori ca în zâmbetul tău să ți se vadă fericirea. Nu-ți mai ascunde ochii înlăcrimați, lasă-i, astăzi! Treci peste clipele înegurate și-ntinde-mi mâna, frumoasă, doamnă! Așa vei simți că ești întreaga mea lume. Eu știu că nu ceri nimic dar am certitudinea că meriți totul. Mi-e drag misterul tău căci am
TE IUBESC, FEMEIE FRUMOASĂ! de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350056_a_351385]
-
Acasă > Poezie > Cântec > NĂLUCA DE DOR Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Claxonează noaptea pe șosele bătrâne, ceața înlăcrimata e ocărâta de toți; burgu-i bolnav de sihaștrii păgâne și iarna-i pornită și trasă pe roți. Ninge fanatic, și vântul parcă te taie, baierile cerului s-au rupt prea ușor; la miezul nopții, aceeași doamna bălaie spulberă în mine
NĂLUCĂ DE DOR de GEORGE PENA în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350111_a_351440]
-
-n cuvânt... Pentru tine mamă aripi aș întinde Să ajung la tine...să te pot cuprinde... Căci mi-e dor măicuță...dor de vocea ta De iubirea sfântă ce tu o poți da... Și mi-e dor de ochii calzi...înlăcrimați Ce așteaptă-n prag soli îndepărtați... Nu mai plânge mamă...voi veni...știi bine Căci m-aduce dorul de casă...de tine... Așteaptă-mă mamă voi sosi curând Căci te port cu mine peste tot în gând... Referință Bibliografică: Poemele
POEMELE IUBIRII 7 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350135_a_351464]
-
nu știu ce tot zici, ia pune altă întrebare. Întreb pe tata de servici și mi-a răspuns în graba mare, măi țâcă, altă întrebare ! Tu vezi că sunt șomer pe-aici ? E plânsă mama, ce o doare, de ce-i cu ochiul înlăcrimat ? De lipsuri spune și-a oftat. De ce ?! E altă întrebare... Vă dăm „la pensii și salarii” ce luară fosta guvernare. Vom punem altă întrebare, când taxe cresc, sunt mari și varii ?! Averea țării-i de vânzare, cu ce votanți s-
O ALTĂ ÎNTREBARE ?! de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350164_a_351493]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ISPITĂ Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 2107 din 07 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Șoaptele orologiului se pierd în miez de noapte, iar ochii-nlăcrimați se-adapă din izvorul gândului. Povestea lunii duce mai departe leagănul stelelor pe aripile vântului. Noi, uitați printre meandre, visăm la nemurirea Sufletului. În negura albastră a strălucirilor de-o clipă simțim durerea ca pe o ispită, o-nchidem între
ISPITĂ de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350243_a_351572]
-
din 17 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului -Poeme uitate, pierdute și regăsite- Mi-aud aminte strugurii aceia, Câteva boabe, nicidecum ciorchine, Veneai de la pădure, dragă tată, Pădurile parcă veneau cu tine... Ce freamăt ne umplea atunci odaia Și sufletele noastre înlăcrimate! În ochii mamii pâlpâia văpaia Speranțelor că vom avea bucate. Din raniță de împărțeai lumină Și hainele amiroseau a clisă, Acolo-n Munți, la joagăr și țapină Sudoarea frunții tale era-ncinsă. Eu n-aveam jucării, de mă jucam Cu
COPILĂRIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365877_a_367206]
-
aduc Preasfinte Iubirea-mi ce nu moare ! Și plâng pe la icoane... Și strig privind în sus : Iubi-mă-vei, Tu, Doamne În schimb la ce-am adus ? Tăcerea mă surprinde Și plânsul totodată... Un psalm ce mă surprinde... ...Și plec înlăcrimată... Mara Emerraldi Referință Bibliografică: DIALOG SPIRITUAL / Mara Emerraldi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1656, Anul V, 14 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mara Emerraldi : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DIALOG SPIRITUAL de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365904_a_367233]
-
zi liniștită, în care părea că totul avea să rămână încremenit până în veacul veacurilor, ca și cum până și vântul murise, până și gâzele dispăruseră. O liniște fierbinte, atotstăpânitoare, cobora din soare ca un abur și Maria mergea îngândurată și cu ochii înlăcrimați. Din când în când își ridica ochii către cer și abia dacă mai zărea în înaltul lui vreun nor mic și alb, cât o bucățică de vată, fulg de abur atârnat, uitat și rămas acolo, singur în mijlocul imensității albastre. Ajunsă
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
adăposteau Petru și Ioan. Mintea ei judeca repede, chibzuia, cântărea faptele, apropia unele împrejurări. Doar atât. Nimic nu o făcea să înțeleagă despre ce era vorba. Apropiindu‑se de casă, îl vede pe Petru și cu sufletul la gură și înlăcrimată îi zice: ─ Petru, L‑au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde L‑au pus. Ce vorbă este aceasta? întreabă Petru. În clipa aceea apare și Ioan care uimit de cele auzite spune: Ce tot spui acolo, Maria, ai înnebunit
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]