1,308 matches
-
cele două cătușe de fier și un lanț scurt ce iese din granit, Montresor îl leagă pe Fortunato de peretele terminal al criptei. După toate aparențele, deși acest lucru nu ni se comunică în mod direct, Bufonul, cu o mînă înlănțuită în granit și cu cealaltă captivă în firida zidului, căutînd butoiașul de Amontillado, oferă imaginea crucificării. Abandonîndu-l în această poziție, Montresor zidește intrarea în criptă și, ulterior, la strigătul disperat al victimei - "Pentru dragostea lui Dumnezeu!" (Poe. The Cask... 35
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
adîncul catacombelor respectă traiectul unei coborîri continui ce poate fi considerată corespondentul experienței inițiatice; de obicei, inițierile francmasonice sînt repetări figurative ale coborîrilor antice în Infern (ciclul moarte-înviere), prezente în misterele egiptene sau greco-romane. c. Felul în care Montresor îl înlănțuiește pe Fortunato pare a fi o inversiune parodică a crucificării, detaliu ce poate duce la concluzia unei revanșe parabolice în numele lui Christos, prin substituția ironică a referentului cu oponentul (i.e.un francmason, Bufonul Fortunato). Dacă urmărim atent cele două seturi
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
crea impresia că reconstituirea propriului drum fusese făcută de contesă la vârsta când, deși pierdea uneori noțiunea timpului scurs, păstrase pregnante întâmplările de demult. Ordinea aleatorie a aducerilor aminte obligă cititorul să plaseze la locul cuvenit pietrele mozaicului, pentru a înlănțui faptele în succesiunea lor temporală. Rezultă că aristocrata se consacrase în continuare enologiei, secundată de aceleași fidele ajutoare și de administratorul Doni, fiul lor, în realitate al ei și al lui Trott. Scrutându-și viața, nutrea în continuare convingerea că
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
anti-dostoievskian, s-ar spune): Oliveira se gândește (în timp ce și simte) la cât de important este, de pildă, să îți ții de talie iubita. Rezonarea sa, însă, este complicată ca un verset filozofic: Și aceasta putea fi o explicație, un braț înlănțuind o talie subțire și caldă, în mers se simțea jocul ușor al mușchilor ca un limbaj monoton și stăruitor, un limbaj îndărătnic, te iu-besc te iu-besc te iu-besc. Nu o explicație: verbul singur, a iu-bi, a iu-bi. Iar după verb
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
Centrului Național al Dansului. Și ei au decis că, pe data de 21 ianuarie, vor face o expoziție la MNAC... cu bucățile rămase din lupta mea.” Pe scenă am văzut, într-adevăr, doar bucăți din balaur, adică mici compoziții coregrafice, înlănțuite într-o suită aleatorie, așa cum sugerează și titlul spectacolului, care ne trimite spre orice orizont sau spre nicăieri. De altfel, titlul The Nothing Box se pretează la mai multe traduceri, care permit un joc de genul: Cutia fără conținut, Cutia
Lumea dansului la început de an by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4919_a_6244]
-
Nicolae Manolescu Ce curios se înlănțuie câteodată lucrurile! Deși numele lui Mario Vargas Llosa nu figura anul acesta, spre deosebire de anii trecuți, pe niciuna din listele de candidați la Premiul Nobel publicate în ziare, iată-l laureat! Cititorii României literare vor fi remarcat totuși frecvența cu care
Mario Vargas Llosa, în sfârșit! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5996_a_7321]
-
școală și ne duceam să luăm o gustare. Ce mamă face așa ceva? Stând în mașină alături de mine, Rubén își ridica din când în când mâinile și izbucnea în hohote. Am ajuns la priveghi, la biserica Fátima. Văzând sicriul, l-a înlănțuit cu brațele, i-a atins fața și a plâns. Mai întâi în gura mare, apoi strigând de-a binelea. Câteva rude au venit lângă el să-l bată pe umăr și să-l îmbrățișeze. În cursul nopții, s-a așezat
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
multe poezii distincte pare să fie aproape convențională. Volumul impunea o anumită melodie rezultată din muzicalitatea inconturnabilă a versului lung; existau acolo fragmente reușite, altele plate, dar melodia „grădinii" se desfășura egală cu ea însăși, obsedantă. Unele fragmente melodice se înlănțuiesc demonstrativ pînă la finalul pregătit cu grijă - un vers sau o pereche de versuri memorabile: „Ah, amintirile-s ca fulgii rămași uitați în cuiburi goale!";/„Mor florile mîhnite, toamna, în casa cui n-a fost mireasă...";/„ Miroasă dulce, cum miroasă
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
flacără arde aproape egal de la început la sfârșit. Ceea ce echivalează cu un tur de forță poetică. De altfel, la o primă vedere, frapează construcția nonarhitecturală, muzicală, a volumului (în trei părți, Allegro, Allegro con Molto, Largo), în care „bucățile” se înlănțuiesc fără pauze, fără opriri, fără titluri, curgător, poemele fiind doar numerotate și succedându-se unul în continuarea celuilalt, fără delimitări grafice. O astfel de structură poetică melodică (și care mizează pe efectele sonore, incantatorii ale repetițiilor, fie că este vorba
Din moarte by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5298_a_6623]
-
nicăieri frazele nu capătă aerul sfidător al noutății frapante și nici intoleranța inteligenței radicale. E, desigur, o observație ce are în vedere un tip de atitudine. Dar și un tip de logică, complet lipsită de vanitățile determinismului. Concluziile nu se înlănțuie liniar. Dacă ar fi făcut-o, eseul ar fi avut numai de pierdut.) Dimpotrivă, lumea lui Caragiale e sedimentată aici pe mai multe dimensiuni. Admite dezechilibre. Contradicții chiar. Are instinct democratic. Pulsează. E vie, cum ziceam, nu concepută în laborator
O interpretare strălucită by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5464_a_6789]
-
siluirea legii firii câștig de cauză de impus tuturor, iar astfel viclenia răului se arată drept adevăr. Sub presiunea deșertăciunii suntem puși în criză în ceea ce ne definește drept fii și creaturi ale lui Dumnezeu, adică oameni de comuniune. Și înlănțuiți de cele trecătoare uităm să mai gustăm bucuria păstorilor și a magilor care s-au lăsat surprinși de simplitatea și modestia prin care Dumnezeu vine între noi", afirmă ierarhul greco-catolic. El subliniază că "lucrurile mici făcute cu devoțiune, apropierea față de
Cardinalul Lucian: Trăim vremuri în care viclenia răului se arată adevăr by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/53521_a_54846]
-
și prospectivă, adică sunt 'pretexte' și 'post-texte' față de alte opere. Din punctul de vedere al intratextualității, afirmația se nuanțează prin aceea că primul text este întotdeauna un pretext, iar ultimul un post-text, numărul creațiilor unui scriitor fiind limitat. Ele sunt înlănțuite cronologic într-un câmp cu o dinamică proprie și cu un orizont de așteptare specific: cititorii doresc ca povestea sau personajele să fie reciclate într-o manieră mereu nouă și așteaptă să fie surprinși de originalitatea repetiției. De aceea autorii
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
să și danseze în cinstea lui Dumnezeu. Iar eu, cu doua zile înaintea plecării, pierdusem pe cineva drag și citisem, la priveghi, din psalmi, iar acum am citit, din nou, Psalmul 50 - în final părâdu-ni-se că toate aceste lucruri se înlănțuiseră cu un rost abia descifrat de noi. După aceea, am stat mult la Biserica Adormirii Maicii Domnului, locul unde fusese casa apostolului Ioan, căruia Iisus, pe cruce, i-o încredințase pe mama sa: ŤFemeie, iată fiul tău!ť Apoi i-
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
care vrea s-o pună în valoare. Pianistul își atacă partea, și Ricci începu iar să cânte capriciul. Dar în mine stăruia o senzație confuză și totodată îndărătnică, un soi de problemă nerezolvată, de elemente disociate care încercau să se înlănțuie. Distrat, incapabil să reintru în muzică, am analizat cele întâmplate până în momentul în care începusem să mă neliniștesc, și am ajuns la concluzia că vina părea să fie a mătușii, a faptului că mă gândisem la mătușa în mijlocul unui capriciu
Julio Cortázar - Manuscris găsit lângă o mână by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/6631_a_7956]
-
mai neașteptate confesiuni despre viața lor). Interludiile erotice (scrise în italice), având același sound muzical, dar „instrumente” feminine și arome culinare diferite, dau întreaga măsură a virtuozității stilistice a lui Radu Țuculescu: „Prefera preludii lungi, cu execuții rafinate. Degetele sale înlănțuiau arpegii pe pielea înfiorată, insinuându-se peste tot cu delicatețe, dezvoltând variațiuni fanteziste”, „Săruturile ei urcându-i-se spre ceafă cu lentoarea unor crabi... Apoi transformându-se în nisip ce se scurgea încet, ca dintr-o clepsidră, pe șira spinării
Rafinament fără explozie by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4797_a_6122]
-
La prima vedere, procedeul de alcătuire a textului este dicteul automat, însă ar fi o greșeală să credem că toată cartea este o simplă născocire de moment a unei minți înfierbântate și dornice de spart tipare. Dimpotrivă, multe episoade se înlănțuie într-o înșiruire mai degrabă logică, decât arbitrară. Așa stau de exemplu lucrurile cu episodul unei călătorii pe mare. Secvența inițială care capătă dimensiuni hiperbolice de coșmar, este urmată de o relatare aparent rece și detașată, marcată de obiectivitatea unei
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
secvență, precum «togă virilă, tristețea mea aspră/ cu o fibulă de gheață mi-o prind»? E poate sugestia unei bărbății singuratice de general roman înfrânt de propria putere absolută... sau cu totul și cu totul altceva. Pe cât de bine se-nlănțuie cuvintele, pe atât de libere sunt asociațiile pe care le putem face în marginea lor, pentru a aproxima un sens care ne scapă.” (p. 53) Singurele locuri în care Daniel Cristea-Enache se comportă ca un critic literar (și nu ca
Un nou chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5677_a_7002]
-
cu un adolescent, deși este probabil trecut de douăzeci de ani. Ceva copilăresc este imprimat în ființa lui și chiar atunci când dă pumni - deh, meserie periculoasă cea de ziarist! -, virilitatea sa are acest adagiu al adolescenței. Odată pornite, aventurile se înlănțuie spectaculos, se trece de la o situație la alta, disperarea urmează succesului relativ și invers, asemeni unei trânte, unde când un combatant este deasupra când celălalt. De data aceasta, povestea ne plasează într-o aventură cu pirați, și o comoară pe
Tintin se întoarce... din America by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5084_a_6409]
-
dulceața termenilor porno. Nicolae Coande pe care ne propunem a-l adnota acum e un poet precumpănitor al trupului omenesc. Ipostază ce cam lipsea la liricii amintiți. Sub pana d-sale corpul capătă o gravitate de nud antic, de statuă înlănțuită de blestemul crizei omului modern. Aspirația poetului e spre un absolut al cuprinderii ființei, cu ambele ei laturi, sufletească și carnală, zădărnicită de o neputimță ea însăși activă, violentă. Spasmele acesteia par a imita vitalitatea ce i se refuză (S-
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
fi trebuit să spun, la aceeași vârstă: „Nu-i nimeni acasă? Cam sună a gol!” Curtius risipește multe pagini ca să scrie despre taină la Balzac. Problema e că tocmai ce ține de taină a îmbătrânit la el. Balzac: „Totul se înlănțuie în lumea reală. Fiecare mișcare corespunde aici unei cauze, fiecare cauză este legată de întreg; urmează deci că întregul e prezent în cea mai neînsemnată mișcare.” Iar Curtius spune că viziunea lui Balzac „constă în a privi lucrurile din lumea
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4509_a_5834]
-
politice, ținând de realismul ramolismentului danubiano-pontic - și lumea în care, Agamiță, echilibrând universul uman - și chiar moral! - cu scrisoarea fermecată la buzunar, ne oferă imaginea omului nou, luptătorul pentru drepturile și libertățile oamenilor, omul care, fericit și el, va rămâne înlănțuit în istoria revoluției albe ca zăpada, pe care a fundamentat-o! Da, da, în grădina raiului patronat de Trahanachele cu două protuberanțe înțelepte prin păr, Agamiță, în sunetele muzicii fanfaroide va clădi o nouă eră, - în care preopinenții din orașul
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
fost pe la mijlocul drumului. Am căscat ochii ceasuri întregi. Vioriul munților dobrogeni în silueta chinuită. S-aprind lumini sub sălcii de la lună. Aerul curat și bine mirositor îți dă viață - parcă întineresc văzându-mă călător smuls puțintel din marasmul care mă înlănțuie din ce în ce mai mult. Dar asta o datoresc singurului leac înviorător - plăcerea descoperirii unor hârțoage interesante în Biblioteca V.A. Urechia. Căci pe lângă autograful lui Creangă, am găsit și alte lucruri interesante: 1. Un autograf a lui Miron Costin (cred că-i
Completări la biografia lui G.T. Kirileanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5184_a_6509]
-
în lumina amurgului”. Imaginile au fixitatea cadrelor tarkovskiene, care permit privirii să exploreze pe îndelete un peisaj în aparență necomplicat, dar ale cărui elemente necesită o decodificare suplimentară. Tehnica imaginilor care curg neîncetat, într-un flux al conștiinței care le înlănțuie prin legături imperceptibile e, de altfel, omniprezentă în roman, impresia finală fiind cea a unui univers fragmentar, scindat, schizoid, și care semnalează că ne aflăm într-un timp al memoriei: într-o scenă, imaginea unei fetițe cu un tricou alb
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
-i sărut și gura, să exulte, Dar, ce ciudat: deodată mă transpun, Iar meșterul, de obicei năpraznic, Ca un școlar dă înapoi și-i naznic. XII. Copilei, sărutări pe ochi, pe gură Păruseră a-i fi de-ajuns; sfioasă, Mă-nlănțuia cu dulcea ei făptură, Cu împlinite forme, mângâioasă, Destinsă-apoi și fericită, pură, Ca și cum nici o lipsă n-o apasă. Stam și-o priveam în somnu-i, lângă mine, Încă sperând ca meșteru-și revine. XIII Dar cugetând la soarta-mi mai departe, Sufletul
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
-și vocea, lansează, prin capitolul final din romanul său ultim, un bombastic apel: "Am purtat până aci acest mesaj, după ce am plătit foarte scump acest drept. Căci TRANSFERUL FOCULUI a fost totdeauna pedepsit cu mare asprime!". Deci între Prometeu cel înlănțuit pe stâncă și dumnealui Petru Dumitriu, cel țintuit la stâlpul infamiei, acesta din urmă a descoperit asemuire și afinitate. Amândoi au furat! Și unul și altul sunt hoți. Acesta e punctul comun dintre semizeu și găinar. Dar gândindu-se la
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]