415 matches
-
privirea lui, o liniște.. o resemnare care copleșea. Cercul viu se opri, ca încremenit, cu armele întinse spre el. Acum le vedea bine chipurile speriate, chiar înfricoșate în fața acelui om, care a băgat spaima în toți securiștii. Toți stăteau ca înlemniți, numărându-și parcă bătăile inimii, cu armele întinse spre omul pe care securitatea, de atâta vreme, îl căuta să-l prindă. Și acum, îl aveau... Îl aveau, dar nu cutezau să-l atingă. Pentru o clipă, Căpitanul Baltă înălță capul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
decizia de concediere. „O porți și tu o dată, de două ori - a zis soția - și gata. Jignești omul. Oricum, Gomoiu e profesor, a terminat o facultate, ți-a dat-o ca să-ți facă o plăcere.“ Afară era un frig de înlemneai. Șapca era o oroare, însă urechile lui Vasile B. se simțeau bine. Vasile B. se simțea prost, dar o mică parte din el se simțea bine. Colegii și-o probau, cu șapca pe cap nu mai știai care e unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ar strica tot farmecul călătoriei. Și totuși pornim la drum. Somnul stepei e tulburat de foșnetul viețuitoarelor, care roiesc aici. În special mulți iepuri, care, atrași de lumina farurilor, se lovesc de aripile mașinii. La un moment dat, câțiva pui Înlemnesc, nu mai știu Încotro să se ducă. Opresc mașina, sting farurile și le dau posibilitatea să se piardă În imensitatea stepei. După trei ore de mers, timp În care nu am Întâlnit nici o vietate, În afară de iepuri, ajungem la Buffalo. La
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
mult albul ochilor spălăciți și bulbucați, de hipopotam. Fața i se făcuse stacojie, buzele și bărbia i se mișcau într-o vibrație crescândă, iar mâna dreaptă pipăia spasmodic tocul armei de la șold. Era apogeul crizei. În tot acest timp, militarul înlemnise, ca și noi, asistând neputincios și perplex la această izbucnire virulentă și cu nimic justificată. Însă când a văzut că încearcă insistent să scoată pistolul din toc, militarul a strigat deodată, cu toată forța de care era capabil: Tovarășe milițian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a trecut la jumătate de metru de locul unde stătea telegrafistul, Lucian Subțirică, și s-a înfipt în perete. Militarul în cauză, un băiat din Fetești, Ionel Agalopol (Gogu îi spuneam noi), a rămas înmărmurit. Dincolo, cei de la planșete au înlemnit, se gândeau că sigur cineva a murit ori s-a rănit. Cine a venit să vadă ce s-a întâmplat? Chiar Ardeleanu. "Ce s-a întâmplat? Sunteți toți bine?" "Da!" "Am greșit cu arma!" "Stai, băi, Agalopol, liniștit! Dar cum
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
de zgură. Brotea a alergat spre platoul de zgură, a scos pistolul și a strigat: "Atențiune! Din momentul acesta eu trag! Sunteți sub legea militară, vă somez să executați ordinul!" Nimic. Atunci a tras un foc în plan vertical. Au înlemnit cu toții. Nu se așteptau. Unitate, pe platou adunarea!". Toată turma... M. M.: ...înapoi. S. B.: Da. Ofițerul acela de gașcă, băiatul acela pe care mulți îl luau înainte a reușit să întoarcă o revoltă. M. M.: Așa-i, îmi amintesc
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
îmi alunecă, drept în fața mea, spre o admirabilă coloană vie, alăturată coloanelor de piatră cenușii: doi tineri înalți, frumoși și supli ea cu părul pînă la brîu, el cu chip prerafaelit n-au mai găsit loc pe jos și au înlemnit în vîrful picioarelor, îmbrățișați, neclintiți, învăluiți în acordurile lui Buxtehude. În această clipă, lumea este clădită din muzică și nemișcare, ca o ciudată cascadă de sunete, în mijlocul unei peșteri încărcată de stalagmite omenești... N-a durat mult darul făcut de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Legația Franței. Aici am avut prima [23] întâlnire cu generalul Nicoleanu, prefectul Poliției: pe când strigam de zor, în rând cu ceilalți manifestanți, „Vive la France! Vive la France!”, am simțit o mână pe umăr și, când m-am întors, am înlemnit; era chiar generalul Nicoleanu, care mi-a spus, potolit dar foarte serios: „Du-te acasă, băiete, și lasă Franța liniștită”. Ceea ce, firește, a trebuit să fac... Dar liniștea n-a ținut decât până a doua zi, când manifestațiile au reînceput
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
mizerie, dar uite că nici azi n-a fost să fie. Și ca să vezi tâmpenie, că de astă dată ei i s-a făcut să mă Întrebe, ca și Restoiu acum șase ani, cu ce mă ocup de fapt. Am Înlemnit și să-mi vină rău și mai mult nimic auzind-o. Tocmai ea mă Întreba asta, și pe urmă, că mă scuzați, domnu’ Golea, dar din ce trăiți? Și eu care aș fi zis c-am s-o mai lungesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
în deșărtul codrul, pășeaște fără frică spre apucarea prăzii care nu departe o zărește, încă să spăimântă zărind ascunșii în leșuire vânători, stă să se întoarcă, dar în leșuire vânători, stă să se întoarcă, dar e târziu: așa spurcatul Appie înlemnește, văzând pe atâta plăcutul poporului Virginie" (Ioan Rusu, Moartea Virginiei, " Foaie pentru minte, inimă și literatură", II, 1839, nr. 1, p. 18); Precum se tâmplă că uneori pomul hultuit întrece în bunătate pe prototipul său, de asemine învățăturile creștinătăței, care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
umed. Crezând că este poate un vierme intestinal, am încercat să-l îndepărtez. Trăgând de el, simțeam cum iese din mine ceva și-l aduceam printre picioare în față, ca să-l văd. Când am observat ce țin în mână, am înlemnit pentru moment, deoarece îmi scoteam afară din mine intestinul. Am rămas câteva clipe cu el în mână, neștiind ce să fac; apoi, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit, am început să-l împing cu degetele din nou în
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
iarna luminiscentă" (Însă există urmare, vol. Alte versuri, VE, p. 232). Totul se întâmplă acum în lemn,/ într-o vreme de lemn - în care lumina e doar o răsfrângere/ care se oprește în lemn", "într-o nemișcare lemnoasă" (Despre cum înlemnește timpul, vol. Alte versuri, VE, p. 252). Moarte a imaginii, înlemnită în propriul spațiu de iradiere sau, mai curând, închidere a ei într-un loc de trecere, oprire în putința de a pune început și de a merge - de a
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Totul se întâmplă acum în lemn,/ într-o vreme de lemn - în care lumina e doar o răsfrângere/ care se oprește în lemn", "într-o nemișcare lemnoasă" (Despre cum înlemnește timpul, vol. Alte versuri, VE, p. 252). Moarte a imaginii, înlemnită în propriul spațiu de iradiere sau, mai curând, închidere a ei într-un loc de trecere, oprire în putința de a pune început și de a merge - de a vedea - mai departe? 4 Așa cum "o imagine veche, dar clară" este
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mașină singură. Până când cei mari aflați în pavilion să se dezmeticească, președintele republicii, urmat de un ofițer de Securitate, se afla în incinta expoziției. Nu primire cu pompă, nu urale, nu avangarda și ariergarda de mașini, obișnuite în asemenea ocazii. înlemniserăm cu toții, mai ales la vederea figurii crispate a iubitului nostru secretar general și președinte al republicii. Printre plecăciunile și bâlbâielile marilor dregători prezenți, Ceaușescu trecea nervos, cu buzele mai subțiate și învinețite de furie, complet neatent la ce i se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care am căzut inconștient pe dușumea în camera îmbâcsită cu fumul ucigător, tata m-a ridicat în brațele-i puternice ca pe o păpușă, depunându-mă cu grijă pe iarba din curte la aer curat. Frații mei pur și simplu înlemniseră; nu mai mișcau deloc. Priveau fix la cadavrul din fața lor, fiind convinși că depășisem hotarul acestei lumi. Tata stând în genunchi lângă mine îmi turna cu sticla apă pe frunte și pe față, murmurând încet, duios ca pe o litanie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a despuierii, proiectând o amplă simbolistică a denudării ce trece dincolo de semnificația îngust-erotică spre un înțeles mai larg, de violare a intimității în genere; obsesia reificării prin opresiune a oamenilor, a transformării lor în mecanisme teleghidate prin hipnoză, în manechine înlemnite de spaimă. În Roșii și albii, un lanț de trăgători pornește la pas la atac îndepărtându-se tot mai mult de obiectiv până ce devine aproape minuscul. Atunci răsună salva inamicului și soldații cad rigid ca niște bucăți de lemn, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și pe mine să-mi ia măsurile necesare pentru rochiță. Eu nu m-am arătat deloc bucuroasă. Stăteam bosumflată, cu ochii spre ușă. Nu știam cum să ies mai repede. Mama a schimbat ața și când să fixeze acul, a înlemnit. Acul nu mai era. S-a uitat cu atenție și a zărit pe covorul din cameră trei bucățele de ac. Eu am șters-o numaidecât afară. M-a chemat însă repede: Vino, că vreau doar să te întreb ceva! N
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și când am ajuns acasă, în sticlă rămăsese doar de două degete... Mama m-a luat de păr și m-a întrebat furioasă: Unde-i, fată, untdelemnul? L-au mâncat, "moroii"! am răspuns eu, cu ochii în pământ. Mama a înlemnit. Nu știa ce să mai creadă. Tata, m-a luat cu binișorul și i-am explicat toată întâmplarea în amănunt. Putere de convingere n-a prea avut nici tata. Am crezut în "moroi" cât am stat în Costișa. Mai ales
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
din cas' cea mare, și-a ales-o pe cea preferată și-a luat-o în cămară. A dezbrăcat catrința și când tocmai scotea cămașa de pe ea peste cap, aude în tindă: "în Iordan botezându-Te Tu, Doamne! Închinarea..." A înlemnit cu cămașa în cap, care numai vroia să iasă... Și fără a-și da seama, se adresă preotului: Dar bine, bine, pe mine nu mă mai ajută nimeni? Badea Forman, care era un om de glume, îi răspunse: Cum să
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a zărit și m-a prins de subsuori, de parcă m-ar fi îmbrățișat. În acel moment, Verona, mama sa, a venit să-i cheme (pe el și pe Vasile) la prânz. Când ne-a văzut în brațele lui Iliuță a înlemnit. N-a scos o vorbă. Oltea, sora mea, a venit în grabă și i-a explicat cum am alunecat, arătându-i scara de jos. Mie mi-a fost așa de rușine, că multă vreme nu ridicam ochii, la vecina mea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
timp să meditez prea multe, că ne-am și trezit la mijlocul râului. N-am scos nici o vorbă. Prea mare era tensiunea momentului! Deodată însă caii s-au oprit. Scoteau aburi pe nări, pufneau nervoși și nu vroiau să înainteze. Am înlemnit de spaimă. Bădița nu și-a pierdut cumpătul. A coborât calm pe oiște, a trecut în fața lor, i a luat de căpăstru și le-a vorbit ca unor prieteni vechi: Haideți, măi Murgule și Surule, de ce-mi faceți asta
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
deasupra fântânii. A alergat spre noi, mai mult într-un picior, m-a prins cu putere în brațe și m-a așezat pe o lespede mare de piatră. Nu puteam scoate o vorbă. Spaima mi-a legat limba. Băieții au înlemnit și ei. Ion a așezat capacul la loc și ne-a spus că are să-l "lege" cu sârmă ghimpată, ca să nu ne putem apropia de fântână. Ne-a încurajat, ca să ne jucăm mai departe, trimițându-ne la scrânciobul nostru. Ne-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
parcă ne dădeam huța. Mama, care se dădea în vânt după trebi, ieșise în livadă după niște lucernă. Dafina, vecina noastră, a venit la ea și-a îndemnat-o să privească la clopotniță. Când m-a zărit acolo sus a înlemnit. S-a apropiat de gardul bisericii și a vorbit cu pălimarul. Acesta a urcat ca o săgeată și mi-a spus doar atât: Dă-te jos, că-i prăpăd! Te-a zărit maică-ta la toacă. Bine mi-a zis
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cam grăbești când ți-oi spune ce am aflat; Maria simți un fior, presimțind să afle vreo veste rea după cum arăta chipul Ilenei. − Da’ spune odată, cumnată, că nu mai am răbdare, nici liniște; − Așa-i, că și eu am înlemnit când am aflat. Am fost la părinții mei la Armășoaia și ducându-mă la prăvălie să iau niște sare și drojdie pentru pâine, m-am întâlnit cu Toader a lui Axinte, bărbatul lui Tinca, sora matale de la Cursești-Deal, care fusese
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mai departe... Va trebui să fiu calmă. Două luni și jumătate pentru Liviu în străinătate este ceva astronomic. De obicei, după trei săptămâni vrea acasă și visează că bea apă din fântâna de la Iacobeni. Am sentimentul că mintea lui a înlemnit de spaimă și dor de țară. Vreau să-l ajut să-și revină. Sâmbătă 22 mai 1993 - Timișoara, în avion După câteva săptămâni de adevărat coșmar, în care mi-am consumat enorm de multă energie (prefer să-mi îndepărtez din
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]