193 matches
-
plăcut și atunci, zise ea, dar s-a Îmbunătățit enorm. Înțeleg de ce te-ai cufundat așa În lumea teatrului, Henry. Trebuie să fie o senzație amețitoare să știi că toate astea ți se datorează. Și făcu un gest cu mâna Înmănușată, Îmbrățișând mulțimea scânteietoare și gureșă de dedesubtul candelabrului din foaier, care mânca Înghețate, fuma țiarete și Își făcea vânt cu programele de sală. — Nu la fel de amețitoare ca o repetiție dimineața, Într-un teatru Întunecat și friguros din Sheffield sau Portsmouth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să joc cei trei sute de pesos pierduți pentru diamant. Nu-i refuz ultima șansă. Fac cărțile; am full de ași; arătăm cărțile; diamantul prințesei Fiodorovna e al meu. Israelitul se retrage, navré. Ce moment interesant! A tout seigneur, tout honneur. Înmănușatele aplauze ale doamnei baronne Puffendorf, ce urmărise cu vădit interes victoria campionului său, au pus capac scenei. Așa cum Îndeobște se spune la Salon Doré, eu nu fac lucrurile pe jumătate. Luasem deja o hotărâre: am chemat un picolo și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
1929. Cei mai vigilenți din gașca generațională din vremea aceea - vorbesc din punct de vedere literar - Își dăduseră Întâlnire În acea noapte pe strada Parera, la chemarea agapei și a muzelor. Toastul final, făcut cu Champagne, a mers pe mâna Înmănușată a doctorului Montenegro. Peste tot dădea În clocot epigrama, dacă nu Franz și Fritz. Vecinul meu de masă, așezat Într-un colț al ei, chiar unde Tantalu’ ăla de spaniol În frac ne-a lăsat fără felu’ trei, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
gândindu-se doar că trebuia să facă ceva, că trebuia să acționeze cumva, astfel că traversă Cilindrul B, ajunse În A și Își zări costumul. Dar nu mai era timp, iar prin trapa deschisă apa bolborosea și Împroșca. Văzu mâna Înmănușată a lui Beth, aproape de suprafață, fluturând; era exact sub el, În afara de ea nu mai avea pe nimeni, așa că, fără să ezite, se aruncă În apa Întunecată. Îi venea să țipe din pricina șocului termic; Își simți plămânii sfâșiați. Întreg corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
faci să mă enervez. Un cablu intră, altul iese. Beth legase conurile În serie, ca pe niște beculețe În pomul de Crăciun. Desfăcând un singur fir, Norman putea dezamorsa toată linia de explozibile. Întinse brațul și strânse cablul cu degetele Înmănușate. — Norman! Nu trage de firul ăla, Norman! — Stai liniștită, Beth. Pipăi izolația moale a cablului și o strânse mai tare. — Norman, dacă tragi de firul ăla ai să pui În funcțiune explozibilul. Și-ți jur c-o să se-aleagă praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
față de închisoare și adăpost. Cu toții înveliți în trup ca-ntr-o mănușă ce ne izolează și ne încălzește. Puteam atinge iubita care și ea era altceva într-o mănușă. Dar, altfel, ne-am fi cristalizat în frigul de afară. Suflete înmănușate alergînd, strigînd, luptînduse și n-a trecut nici o patrulă să ne oprească: „Stați! Actele! Voi nu vedeți că fortul se surpă din năuceala voastră?“ Sfînta năucelă a zilei de azi. Cotidianul e drogul nebunilor. Neștiind că vor să iubească, încearcă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Primul cerîc) Erau singuri în toată acea pustietate și aerul adia cu o răcoare gravă. Ședeau pe banca de lemn cu stinghiile lustruite de foița de gheață, înghesuiți unul în altul, el în paltonul cadrilat ros la mâneci, cu mâinile înmănușate întinse pe pulpele picioarelor, cu capul descoperit, ea în scurta ei îmblănită, în pantaloni și cizmulițe, cu părul, vârfurile urechilor și fruntea vârâte în căciula din blană cu fir lung, moale și lucios, și un șal de lână portocalie înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sub cap, și-a pipăit cu cealaltă fruntea pe care sudoarea înghețase, s-a ridicat, durerile cele mari pieriseră, mai persista doar o jenă leneșă. Cât dormise? „La ce te gândești?“, îl întrebă Ioana Sandi, vârându-și în buzunare mâinile înmănușate și așezându-și capul pe umărul lui. A ridicat din umeri. „La atât de multe...“, a zis într-un târziu. „Știi bine că nu te poți gândi la un singur lucru sau eu cred că nu te poți gândi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sau să le calce În picioare. După ce gheața fu zdrobită, se transformă Într-o pulbere albă, la fel ca pulberea de sticlă dintr-un loc bombardat. Helen stătea unde o lăsase Kay, și o urmărea. Își ținea În continuare mîinile Înmănușate În buzunare, și gulerul paltonului ridicat. Pe cap avea o căciulă lejeră din lînă, ca o beretă scoțiană cu pompon, trasă bine pe frunte. Avea o expresie ciudată - un zîmbet În același timp moale dar și preocupat. Kay pescui ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
putem avea o conferință telefonică cu abominabilul Abelhammer de la New York. Îmi privesc cuvintele ieșind sub formă de cerculețe de aburi În timp ce Îi servesc discursul liniștitor regulamentar unui client care se află la aproape șapte mii de kilometri distanță. Cu degetul Înmănușat, mâzgălesc un cuvânt pe geamul Înghețat: RICH. Speri să câștigi la loterie, nu-i așa, drăguțo? Îmi zice Însoțitorul de tren cu un accent de Liverpool, arătând spre geam mai târziu, când vine să strângă sticlele goale. —Ce? A, Rich1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un zîmbet vag cînd le complimentasem meniul. Și totuși, dintr-un motiv necunoscut, acum păreau mult mai prietenoase. CÎnd am trecut pe lîngă ele, căutînd o poziție de unde să fotografiez ceremonia, Marion m-a apucat de braț cu mîna ei Înmănușată. — Domnule Prentice? Doar nu plecați atît de curînd? Încă nu s-a Întîmplat nimic. — Ba cred că s-a Întîmplat deja totul, i-am replicat. Nu vă faceți griji, o să stau pînă la final. Păreți foarte neliniștit, spuse Blanche Îndreptîndu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
niciun Însemn. Deja mă pălise bănuiala că Îi aparțineau incendiatorului, care le pierduse ori le uitase cînd venise să-și recupereze recipientele Îngropate. Deltaplanul continua să plutească pe deasupra mea, cîntînd din cablurile de tensiune ca din strune de oțel. MÎinile Înmănușate ale pilotului țineau strîns bara de control, parcă strunind un cal Înaripat. Corabia văzduhului se Înclină adînc și plonjă pe deasupra livezii, aproape atingîndu-mi fața cu aripa stîngă. M-am ghemuit printre trunchiurile arse, În vreme ce deltaplanul zbura În cercuri largi pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
adînc În plămîni, pregătindu-mă pentru plimbarea obositoare. La vreo cincizeci de metri distanță, În fața porții cimitirului catolic, se oprise un bărbat călare pe motocicletă, Îmbrăcat În piele neagră, cu cască și cu fața acoperită de o eșarfă. MÎinile lui Înmănușate strîngeau coarnele motocicletei, și auzeam bolborositul Înfundat al eșapamentului. Roata din față se răsuci puțin și-mi păru că se Îndreptase către mine. Am avut o ezitare Înainte de-a coborî de pe trotuar. Drumul trecea pe lîngă vilele izolate, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-i priește cîrnăciorul nemțesc... Limuzina Mercedes tocmai intra În parcarea clubului sportiv. Betty Shand ședea relaxată pe canapeaua tapițată cu piele, cu fața ascunsă de o pălărie cu bor larg și voal, tot trăgînd de centura de siguranță cu mîna Înmănușată, de parcă voia să-i reamintească uriașei mașini cine-i era stăpînul de drept. La volan era maghrebianul cel oacheș, iar În spatele lui, pe strapontină, ședeau cei doi tineri germani. Mașina opri În dreptul treptelor, Mahoud claxonă, iar cîteva clipe mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la spinarea ușor gheboșată a sergentului care-i conduce. Pas după pas, acesta se mișcă precaut, atent unde pune piciorul, în timp ce de sub căciula trasă până peste sprâncenele groase scormonește neobosit cu privirea împrejurimile. Brusc, se lasă pe vine, cu pumnul înmănușat ridicat deasupra capului ca avertizare pentru ceilalți. Atitudinea lui arată că ceva nu este în regulă. Ascuns în spatele unui zid rămas ca prin minune întreg, ezită să mai înainteze și cercetează dezolantul peisaj cu acel instinct propriu al veteranilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
într-o parte. Nervii tuturor sunt încordați la maximum. "Oh, Doamne, nu! Nu se poate sfârși totul acum!". Spre ușurarea lor, neamțul saltă arma pe umăr și continuă să patruleze, ba chiar își aprinde liniștit o țigară. Își bate palmele înmănușate ca să se încălzească în timp ce îngână ușor: "Unsere beide Schatten/ Sah'n wie einer aus/ Daß wir so lieb uns hatten..." 131. Marius strânge convulsiv în mâna dreaptă mânerul rece al baionetei de la șold. Îmi pare rău pentru tine soldatule, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai sigură. Cenușiul înserării se umple brusc cu o lumină portocalie, către cer se ridică o uriașă ciupercă de fum și flăcări. Frânturi de grinzi și scânduri carbonizate se împrăștie peste tot. Asta e! strigă Schultz, izbind mulțumit cu pumnul înmănușat în zăpadă. Soldatul german își arată din nou măiestria! Fără să își părăsească locul sigur, strigă către soldații din apropiere: Vorwarts! Vorwarts!150 Valul atacatorilor se pune în mișcare, apropiindu-se din ce în ce mai repede. Trei partizani ies în fugă dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
flăcări și impactul vibratoarelor și de acid. Deși era lipsită de lumină, această aripă a coloniei era încă alimentată cu energie. Câteva aparate izolate și console de control luceau slab, branșate, desigur, pe grupuri auxiliare. Wierzbowski își trecu o mână înmănușată peste o gaură cu un diametru incomparabil cu cel al unei mingi de baschet. ― Ultimul careu. Au ridicat baricada asta și s-au retras acolo. ― O hotărâre înțeleaptă, comentă Goman, dând cu piciorul într-o sticlă de plastic. Secțiunea medicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
obiecte diverse provenind din colonie; mobile, cabluri, componete solide și lichide, mașini sfărâmate, efecte personale, zdrențe de haine, oase și cranii umane, totul asamblat de acea rășină epoxidă omniprezentă și translucidă. Hudson se aplecă pentru a-și trece repede mâna înmănușată peste un perete, mângânind în treacăt niște coaste care aparținuseră unor ființe umane. Râcâi materia rășinoasă, fără s-o cresteze. ― Ai mai văzut o chestie ca asta? ― Eu, nu, făcu Hicks. Nu sunt chimist. Așteptau părerea lui Dietrich. Ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Un bărbat îmbrăcat într-o redingotă mov (poate bătrânul industriaș însuși; nu îl observai bine, pentru că stătea cu spatele și se vedea mic, ca bunicu’ Vitalian în avionul lui deasupra Bucureștilor) ardea o bucată de hârtie într-o chiuvetă. Mâinile înmănușate se-apăsau pe robinetul din aur masiv, apa curgea în mii de picături prețioase, împroșcate pe porțelanul alb. Te încerca un amestec de milă și mândrie, poate și de curiozitate (ce scria pe biletul distrus?), ca într-o poveste oribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe de alta dezvoltarea morală și economică a ceea ce noi numim elementul istoric, autohton, al țării față cu păturile neistorice ale unei recente și din ce în ce mai mari imigrațiuni. Daca în adevăr țara n-ar fi compusă decât din acei eleganți picpocheți înmănușați, scoși ca din cutie, cari formează elita partidului roșu, din acei oameni cu patru clase primare și exigențe aristocratice, din gheșeftari, nagaica eventuală a unui Ehrenrot român ar avea efecte moralizatoare. Dar, contrariu aserțiunii d-lui Dimitrie Brătianu, țara consistă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
guvernului conservator? Ei bine, e aceeași! Și de ce să nu fie aceeași? Din pamfletistul Nichipercea a ieșit binemeritatul și medaliatul N. T. Orășanu; din "Romînul ", a cărui hrană zilnică a fost calomnia și injuria, a ieșit un organ high life, înmănușat, care ne ține de rău că discutăm în mod viu, guvernul roșu și nu ne mulțumim cu terenul filozofiei de stat și a teoriilor politice generale. Dar să admitem că necuviințele "Romînului" nu îndreptățesc pe nimenea la repetarea lor, că
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în plan secund o sondă, femeia stă pe un buștean și își întinde spre soare fața cu ochii închiși. Zgomot de mașină care refuză să pornească. Femeia ridică din afara cadrului o pereche de ochelari negri, mari, și, cu o mână înmănușată în voal alb, și- i așază pe ochi și respiră adânc. Toate cele trei legi enunțate sunt încălcate în premieră în această secvență : peisajul este entropic, cvasistatic, dezordine, degenerare, mers în gol, nici un țel, nu se aud decât tăcerea și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
livide, aceeași sfâșietoare tăcere, spartă ici-colo de-un foșnet, de-un cântec, de-o voce care citește anunțuri mortuare... Mâini care ridică încet cortinele negre, deschizând drum mai departe. Înapoi nu există. Urcăm în lift. Înghițindu-ne spaima, vedem degetul înmănușat apăsând. Când ușile se deschid, trei chipuri înspăimântate ne privesc. Suntem chiar noi, reflectați în peretele de sticlă care blochează ieșirea. Dincolo de fețele noastre, se desprinde din beznă mireasa, implorând mut. Urcăm și mai sus și iată-ne în sala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
satului. Când era să-și scoată câte unul dintre tauri la plimbare, noi, copiii, eram ciurdă în urma lui. Aveam ce vedea. O namilă de buhai, tărcat cu alb și maroniu, cu grumaz cât o batoză și coarne boante, scurtate și înmănușate cu un fel de piuliță, să reducă pericolul de împungere. Moșul îl ținea de un lănțoi înfășurat în jurul gâtului, dar și de un lănțug cu belciug prins de buza de jos a animalului. Cu belciugul ăsta îl ținea moș Șutu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]