395 matches
-
plângea cu capul plecat, cuprins între palme. M-a întrebat unde am lăsat iezii, că se duce să-i ia înapoi, că dădu telefon fetelor la Craiova și se tăvălesc, și plâng, de nu le mai poate opri nimeni. Am înmărmurit. Nu știam cum să ies din încurcătura asta. Am pus capul pe pernă, să meditez, dar am adormit. ION I. PĂRĂIANU Romanești, 30 iunie, 2014. Referință Bibliografică: IEZII DE CĂPRIOARĂ - Partea a II-a / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN
PARTEA A II-A de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360009_a_361338]
-
împreună, în seara aceasta, mi-am dat seama ce fel de fată ești. Mâine voi pleca în deltă două zile cu soția și niște prieteni. Dacă vrei să ne mai întâlnim la întoarcerea mea, mi-ar face plăcere! Diana a înmărmurit. I se păru că tot cerul a căzut peste ea; că nori grei, de plumb i-a atins moalele capului și, în loc de stele luminoase, vede stele verzi. - Ești însurat? Și soția ta de ce nu este cu tine? reuși ea să
UN CONCEDIU RATAT de VASILICA ILIE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359576_a_360905]
-
nu pot să uit și nu pot să iert” O PATĂ PE OBRAZUL ISTORIEI Auschwitz nu-i o haltă banală, O gară printre alte gări, Auschwitz este epicentrul unui cutremur Care încă zguduie conștința lumii Vin și pleacă vizitatori, Privesc înmărmuriți La munții de oase, La cuptoarele morții, La urmele unui genocid cumplit Dar nu știu dacă și înțeleg dimensiunea acelui dezastru nemaiîntîlnit în istorie Din cînd în cînd, apar replici Ivite din neîmplinite răzbunări, În Europa sau în alte țări
AUSCHWITZ (POEME) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359096_a_360425]
-
terminasem de cules ierburile și cu coșul doldora veneam pe cărare privind la bobițele de mărgăritar presărate pe flori și pe firele de iarbă, când am văzut un călăreț în zale care s-a oprit lângă mine. La început am înmărmurit, însă curând mi-am venit în fire. LIA: Dacă a fost vreun oștean de al lui Vodă? BĂTRÂNA: Sigur nu a fost vreunul dintre oștenii lui Vodă pentru că în viața mea de peste optzeci de ani am văzut mulți oșteni și
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
Pe la jumatatea ocolului, mi-a ieșit în cale Unchiu Niculaie, întunecat la chip. Precum îmi era felul, m-am încordat, atins de o vină neștiuta. - Sară bună! Veni să văd mioara! - Buună saara... Viniș pe-amaru tău, ca geaba viniș! - De ce? Înmărmurisem. - Păi că n-am tunat oaia... În clipa aia mi s-a împlinit unul dintre coșmarurile pe care le aveam la vârsta de trei ani. Lumea se prăbușea în jurul meu, se cască un hau necuprins, iar eu rămâneam pe o
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
bolboroseau împrejurul ei. Ochii încețosați ai bătrânului priveau candela ce-atârna sub icoană. Stropul uleios de lumină încremenit în întuneric îl compătimea. Sau poate-l încuraja. Inima-l înțepa adânc. Respira lung, inhalând aerul ca fumul de țigară. Buzele subțiri înmărmurite-n becisnicie mascau o suferință trupească difuză. Obrajii căpătaseră alură osoasă. Amintirile îl năpădeau din toate colțurile. Cunoscuți, necunoscuți, prieteni, dușmani, nepoți și fapte - toți și toate i se perindau pe retină ca un convoi de orătănii îngrămădit pe o
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
Dumnezeu, dintre Creație/Poesie și Creatorul/Poetul său: „Să ne iubim! Apocalipsa vine/ Abia atunci când holdele, bogate,/ Se vor pleca de rod străluminate:/ Troițelor din noi cin’ să se-nchine?// S-au stins demult foșnirile rotate,/ Pândarul Clipei suduie lavine,/ Înmărmurind tăcerea - ce rușine!/ Din ciutura iubirii curg păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul mai pâlpâie în vatră:/ Salvează-mă, nu mă lăsa pierzării!// La zid sunt pus! Turbații câini mă latră/ Sub greaua cruce, Doamne, a trădării/ Și
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
sunt banii europeni! Hă, hă, hă, Danke, Angelica Merkel! Buldo, ținut bine în cușcă, va scăpa în arenă, din când în când, pentru a liniști cârlanii opoziției prea șturlubatici. Bineînțeles, nu mai mușcă, dar ce mai contează? Marele prestidigitator va înmărmuri planeta cu noul număr. Votul instant prin corespondență. Direct din cada spumantă. După cel exersat, la trei secunde, la Paris! Toderică va îngrozi asistența cu opturile bicicletei sale ecologice valsând spre liberali. Roureanu va forța și el bariera. Tupeul nu
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+10): PERNA ŞI CUŢITUL ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342159_a_343488]
-
puțin singură, să pot să-mi pregătesc și eu câte ceva. Sperăm să mergem cu mașina Mioarei, era mai elegantă. Intra Geta, încetișor, așa cum știe ea să meargă, să-mi spună că, mă caută cineva. - Cineva cine,Geta? - Ion, domnisora... Am înmărmurit. - Ce spui?! - Vă rog să coborați, o să vă lămuriți singură! Eram îmbrăcată potrivit, așa că am coborât toată numai un zâmbet de bun venit. - Sarutmana Eliza! Parcă era altul, mult mai înalt mi se păru, la fel de ghiduș dar totuși cu o
DACA N-AR FI FOST EL!... de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342186_a_343515]
-
a întâmplat așa. După câteva ture aproape de vârful cilindrului la mai puțin de un metru uneori de noi, a început să coboare tot învârtindu-se pe pereții metalici, până a ajuns la bază unde a și oprit în aplauzele asistenței înmărmurite de teamă și uimire. Totul nu cred că a durat mai mult de cinci-șase minute. Abia așteptam să ajung la căruță să-i povestesc tatălui meu ce am văzut. Bineînțeles că iar m-am lipit de câteva înjurături și una
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
Gnosticul (cf. Mircea Eliade, op. cit.) vorbește de Statuia care se va înălța la Cer, după purificarea, prin incendiu (foc, Patimă-vehemență), a lumii. Statuia-Eros, în Pe lângă plopii fără soț, sau în Atât de fragedă (I-143: “Cu ale tale brațe reci / înmărmureai măreț...” sau I-92: “din încrețirea lungii tale rochii / Răsai ca marmura în loc”), dar și în Scrisoarea IV și Scrisoarea V (Ea “ca marmura de Paros” - I-118, sau I-119: Ea ca “Venus Anadyomene” cu “marmura-i cu ochii
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
mucii... Ci chemând la deșteptare Pe-adormiții-ntru-pieire, Incomod și-ncurc pe care Proști îi vor și-n ne-simțire. Spusele-mi tăind ca barda, Iuștiind pleasnă ca biciul Către ăl de sare coarda, Îl ofusc șfichindu-i viciul. N-am a mă înmărmuri că Tâmpul ce nu-i tâmp destul Pe isteț vatămă, strică Făloșindu-se fudul. Mimilor ce mă pastișă Și scârmesc ca epigonii Să își caute o nișă Ca viermițele, coconii, Am a le mai spune doar că N-or să
MIMILOR MEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341927_a_343256]
-
că oamenii aceia nu se reținuseră de la nici o cheltuială. Pe la jumătatea turului casei, în timp ce coborau de la etaj, soția vizitatoare se întoarce către soțul ei și îi spune: "Trebuie neaparat să-ți mai iei un job"(un serviciu). Gazdele au rămas înmărmurite la remarca soției cuplului vizitator. Au putut vedea clar cum soțul vizitator s-a schimbat la față. La câteva minute după aceasta deja plecaseră. Pe lângă aspectul neplăcut al momentului, ceea ce este și mai trist este faptul că soția n-a
NUMAI DRAGOSTEA NU ESTE DE AJUNS II de IONEL CADAR în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342420_a_343749]
-
natal. Dormeau toți, doar păstorii așteptau cu nerăbdare zorile... Deodată, de undeva de deasupra lor, cerul este străpuns de fâșii albastre de lumină care, coborând spre păstori, îi orbesc cu strălucirea. Ei încep să distingă din ce în ce mai mult contururile și rămân înmărmuriți la auzul divinei cântări: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14) Cu uimire și frică de neînțeles păstorii privesc la minunatele vedenii și aud glasul: „Bucurați‑vă, astăzi s‑a
BUCURIILE CREDINŢEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340566_a_341895]
-
și altele. Marele poet, Eminescu, ilustrat sub variate teme artistice de către artiști cunoscuți, este ilustrat și de mine în grafică, transpus pe carte poștală. Pătrunsă de lumea fantasmă și plină de mister a marelui poet, întotdeauna am rămas fascinată și înmărmurită de tot ceea ce a putut zămisli cu mitea și harul său Eminescu prin toate scriierile sale. Impresionată de dragostea sa pentru întreaga natură, pentru ființa iubită, dragostea pentru semenii săi și nu cea din urmă, dragostea pentru credință, pentru Maica
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343752_a_345081]
-
Mulțimea revărsată pe povârnișul Muntelui Măslinilor - afirmă exegeții - nu era, în marea-i majoritate, din Ierusalim. După Iisus Hristos se țineau scai orbii surprinși de strălucirea luminii, slăbănogii întremați, demonizații eliberați de locuirea răului și toți cei ce au asistat înmărmuriți la învierea lui Lazăr, în Metania. Așadar, după El se țineau locuitorii acelui sat dimpreună cu miile de pelerini, veniți din toate colțurile Iudeii, Galileei, Samarei și chiar de mai departe, spre a se închina la Ierusalim, la Sărbătoarea Corturilor
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
coboare pe propriile lor picioare din vârful muntelui. Ne distram privind cum mai cădeau schiorii începători, sau pe cei ce coborau pe cărarea din stânga noastră, rostogolindu-se prin zăpadă. Când am ajuns sus, pe platou, în fața hotelului Clăbucet, am rămas înmărmuriți de ce vedeam. În fața noastră se desfășura întreaga splendoare a Predealului, atât cât se putea vedea din cauza părții împădurite a muntelui. Era impresionant de frumos: muntele, pădurea și stațiunea văzută de sus! Schiorii coborau în zig-zag spre stația de sosire, iar
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
că așa va fi. Își zâmbi amar, supărată pe ea, pe neputerea sa, continundu-și drumul... Când ajunse acasă, se luminase deja de ziuă. O miră că oarele erau în curte ciugulind ceea ce rămăsese din boabele aruncate... de cine aruncate?! Și înmărmuri: dinspre pătul, venea ducând în șort câțiva știuleți... Buna! Referință Bibliografică: MIRACOLUL / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1598, Anul V, 17 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
MIRACOLUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344080_a_345409]
-
raiului, Distrug tot ce se află-n cale Și rodind numai chin, tortură și tristețe-n preajma semenilor, Îi face să se abată de la adevărata descoperire a cerului, Creând doar infern și dor de moarte-n sânul teluric. Privesc mereu înmărmurit La fiece nelegiuire perfidă Care cutează să pătrundă-n sânul societății, Înrobind-o ca pe-un sclav Și lipsind-o de lumina fericirii sacre. Evadare La fereastră priveam până târziu, Cum se joacă stelele, Zbânțuindu-se-n fericirea nestingherită a
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
întâmplat așa. După câteva ture, aproape de vârful cilindrului la mai puțin uneori de un metru de marginea cilindrului, a început să coboare tot învârtindu-se pe pereții metalici, până a ajuns la bază, unde a și oprit în aplauzele asistenței înmărmurite de teamă și uimire. Totul nu cred că a durat mai mult de cinci-șase minute. Abia așteptam să ajung la căruță să-i povestesc tatălui meu ce am văzut. Bineînțeles că iar m-am lipit de câteva înjurături și una
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
critic,aici Îsi cântâ imnul de-ntomnare. Tu sfinte flori ibovnice-ai pictat, În alb și galben,vestale-crizanteme, Pe fața toamnei, ruginii embleme, Zac acum în templul sfărâmat. Când iarna te-a citat la judecată, O adiere de-arome vag crizantemale, Înmărmuresc în cercuri de petale, Iar toamna este suspendată. Referință Bibliografică: Cobzarul toamnei / Elena Negulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1709, Anul V, 05 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Negulescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
COBZARUL TOAMNEI de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377458_a_378787]
-
întâmplat așa. După câteva ture, aproape de vârful cilindrului la mai puțin uneori de un metru de marginea cilindrului, a început să coboare tot învârtindu-se pe pereții metalici, până a ajuns la bază, unde a și oprit în aplauzele asistenței înmărmurite de teamă și uimire. Totul nu cred că a durat mai mult de cinci-șase minute. Abia așteptam să ajung la căruță să-i povestesc tatălui meu ce am văzut. Bineînțeles că iar m-am lipit de câteva înjurături și una
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
ciocârlia, Atât în cer, cât pe pământ, Mustește-a primăvară glia, Plină de farmec și descânt. Aici e aripa de vis Pe care o cânt, pe care-o caut, Când dimineața și-a deschis Petala-n cântecul de flaut. Frunzelor înmărmurind Nu li se mai leagă jocul Când peste bolțile de-argint A căzut din cer norocul. La noi acum e dansul pur Al păsărilor în nuntire, Ce se răsfață în azur Într-o feerică plutire. Stele umede prin rouă, Luna
LA NOI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379083_a_380412]
-
stăteau îngenunchiați la capătul drumului. Bărbatul și copilul nu făceau nimic; stăteau și priveau la drumul care tocmai se sfârșea și care nu ducea niciunde. Totul în jurul lor era încremenit de parcă și timpul se oprise în loc. Priveau amundoi atât de înmărmuriți la spațiul ciudat care nu avea depărtări. Acel loc, fără zări și orizont li se părea atât de înfricoșător după cum se înfățișa și expresia feței lor. Îngerul privi la bărbatul însoțit de copil care tocmai picase pe gânduri. - Oare ce
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
lucru. Apoi interveni - ” E un hoț, minte, mi-a furat ieri ceasul de buzunar”. Nu ți-e rușine, păcătosule, nu am vorbit noi zilnic la telefon? Nu ți-am spus eu mereu ce să faci?”, se supără piticul. Sala era înmărmurită. Se auzea doar o picătură ce cădea de pe o ramură pe pervazul ferestrei. Judecătorul făcu infarct. Femeia îl luă pe condamnat sub ochii jandarmilor și-l duse acasă,unde făcu o nuntă ca în povești. De atunci,în oraș nu
PUTEREA DRAGOSTEI de BORIS MEHR în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379982_a_381311]