499 matches
-
ei? Chiar este acesta, crezul tău? - Nu știu ce să cred, dar văd că Țara Lalelelor nu mai scapă de balauri, odată, că m-am săturat! Atunci balaurul cu capul alb se transformă într-un leu alb. Toți leii au rămas la fel de înmărmuriți ca și balaurii. Apoi leul cel alb se înfățișă în fața tuturor animalelor, cu chipul fiecăreia dintre ele și toate au rămas înmărmurite. Văzând asta, Prințesa Lalelelor gândi în sinea sa: „Eu cred că este Domnul. Numai El Poate să Facă
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
am săturat! Atunci balaurul cu capul alb se transformă într-un leu alb. Toți leii au rămas la fel de înmărmuriți ca și balaurii. Apoi leul cel alb se înfățișă în fața tuturor animalelor, cu chipul fiecăreia dintre ele și toate au rămas înmărmurite. Văzând asta, Prințesa Lalelelor gândi în sinea sa: „Eu cred că este Domnul. Numai El Poate să Facă așa ceva”. Maria și Ion spuseră: - Vai de mine, dar ce minune! Cine o fi această pasăre, care poate să se înfățișeze oricum
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
să ni te înfățișezi oricum în fața noastră. Atunci iepurele luă înfățișare de bărbat, îmbrăcat în straie ca ale lui Ion și ca ale altor oameni din Țara Lalelelor. Acum fu rândul Mariei, a lui Ion și a oamenilor să rămână înmărmuriți. Nimeni nu se mai mișcă și nu mai spuse nimic, fermecați de magia păsării negre. Singura care îndrăzni să întrerupă liniștea și vraja în care era învăluită Țara Lalelelor și toate vietățile care se aflau în acel moment pe meleagurile
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
Acasa > Poeme > Devotament > TOAMNĂ RUGINIE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1367 din 28 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Coboară toamna ruginie Peste natura-nmărmurită, Strugurii copți tresar în vie, Iar luna parcă-i adormită... Pe tâmpla cerului, în zare, Picură lent lacrimi de stele... Mi-e dor de o rază de soare, Ca să-mi zâmbească-ntre perdele! Vreau să citesc, dar printre rânduri Apari
TOAMNĂ RUGINIE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353140_a_354469]
-
și a încuviințat cu un semn al capului și cu privirea. Carmen s-a retras într-o liniște deplină. Nu s-a auzit nici foșnetul halatului și totuși... - A ieșit... Suntem singuri, domnule... doctor, șopti Iustin. Eugen rămase o clipă înmărmurit, privindu-l admirativ. Nu-i venea să creadă că auzul bolnavului a perceput totuși mișcarea pe care el nu a simțit-o deloc. Este foarte adevărat... Suntem singuri. Dacă simți că poți vorbi, îți stau la dispoziție. Să nu te
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
paturi, cu saltea! La Pitești sau la Jilava aveam priciuri suprapuse, câte doua-trei, fiind noi cu mult mai mult peste limita normală. Aici ferestrele erau fără obloane, un WC într-o cameră alăturată. Era... fericire! A doua zi am rămas înmărmuriți. Ne-au scos în curte, de neimaginat, să ne întâlnim cu ceilalți! Iarbă pe jos, ne-am tăvălit, era ceva grozav. N-a fost, bineînțeles, tot timpul așa. Cu medicamentele am stat cel mai prost. Ofițerul politic condiționa tratamentul de
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A OPTSPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI (1924 – 1997)... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/352594_a_353923]
-
din peșteri, s-a retras Zalmoxis.... Pe creștetul albit al Kogaiononului se află Crucea Cerului, pădurile ce cresc aici sunt încărcate de mister și magie... Dacii au crezut în nemurire, iar noi suntem urmașii dacilor și ne numim ROMÂNI. E-nmărmurită și albă pădurea, Înveșmântată în cristale sclipitoare, Prin inima ei, sanctuar de Lumină, Străbate Calea o frumoasă, suavă, Sibyllă. Fecioara în taină se roagă La zeii ce suflet i-au dat Să traverseze în pace pădurea Cu sufletul deschis, neîntinat
SIBYLLA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353552_a_354881]
-
honteux et confus, Jura, mais un peu tard, qu'on ne l'y prendrait plus.” „Bade, Ligușitorii-nu știai, se pare Trăiesc pe seama cui le dă crezare. Dar lecția pe care o-nvățași O fi făcând cât boțul tău de caș! Înmărmurit, croncanul juratu-s-a cumplit Că n-o să se mai lase de-acum păcălit.” (Jean De La Fontaine: „Le Corbeau et la Renard”) De mai bine de o lună a început campania electorală pentru alegerile locale. Am asistat la un spectacol
ALEXANDRU STĂNCIULESCU-BÂRDA -BĂTAIA PE CAŞCAVAL de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347039_a_348368]
-
grăbită pe ușă. A mers cu pași mici și repezi ca să nu întârzie, dar când l-a văzut în toată splendoarea lui, pe care i-o accentuau primele raze ale soarelui, n-a mai putut înainta nici un pas. A rămas înmărmurită, cu ochii măriți de surpriză și admirație. Atunci, o voce melodioasă, ce se asemuia cu clinchetul divin al clopoțeilor, i-a spus: - Vino, apropie-te! Nu are de ce să-ți fie frică. Ești atât de frumoasă! Ai vrea să ne
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
că era nemulțumită de învățătoarea că nu descoperise că, de fapt, nu făceam decât să recit lecțiile, fără să știu unde se afișau cuvintele. Abia după prima recreație am văzut-o pe mami la școală. Învățătoarea se uită la ea înmărmurită și nu-și credea urechilor ce auzea. Cum a ieșit mami din clasă, eram lângă ea la catedră și dacă de la mami scăpasem cu câteva palme la poalele rochiei, de la învățătoare am luat cinci linii la palme: trei la stânga, două
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
se ridice. Împreună au intrat în încăperea unde se afla galeria de portrete a familiei. Îi explica ce personaj era imortalizat in fiecare pictură. Vocea barbatului profundă și calmă îi picura adieri fierbinți în trupul încordat de emoții. A privit înmărmurită ultimul tablou ... era lordul alături de o femeie ce semăna cu ea, ca o soră geamănă! “Fosta sotie” i-a explicat. Ochii ei s-au umplut de lacrimi! A trăit suferința lui ! O rugă să nu plângă! Toate zăgazurile sentimentelor ținute
TABLOUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357269_a_358598]
-
vibrat?" Îl întreabă ea semeață, pe năstrușnicul băiat. "-Vreau să cred că tu ești sincer, că mă vrei cu-adevărat, că ai vrea să-ți fiu soție, trebuie să știi băiete, nu uita: cu altele, eu, nu te împart!" Șade-nmărmurit băiatul, amuzat dar și confuz, privește la creatura, frumoasă nimic de spus, ce-ntr-o singură privire și c-o singură suflare, gândului dădu-se viață, răspicat, cu voce tare. Încolțit, făr' de scăpare, cu răspunsul, așteptat, coboară în cugetare
....SĂ MAI ŞI ZÂMBIM! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357817_a_359146]
-
morfina nu i le mai putea ameliora, a zis... oftând o vorbă care m-a cutremurat și pe care nu o voi putea uita niciodată: ,,Mamă: Este greu să trăiești! Dar să știi că e greu să și mori...” Ascultam înmărmurită... Nu mă așteptam ca și bărbații să aibe parte de astfel de semne de „slăbiciune”. În mintea mea exista doar imaginea femeii care trebuie să îndure de la bărbat... ce știm că poate îndura (și ce nu vreau să amintesc aici
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
a ușurare, s-a repezit să o deschidă, făcând loc unui grup de vreo șapte copii de nouă-zece ani să intre unul câte unul, în timp ce colindau, împreună cu o doamnă ce-i însoțea și-i dirija. Cei doi bărbați au rămas înmărmuriți, Alina își ștergea ochii pe ascuns și Lucica arunca priviri complice de la unul la altul, urmărindu-le cu oarecare teamă reacțiile. După colinde și urări, copiii au plecat fericiți, cu mâinile pline de covrigi, mere și dulciuri împărțite de Lucica
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
S-au speriat și păsările și nu ne mai gratulează cu trilurile lor fermecate. Chiar, nici nu le mai vine să cânte, de vreme ce barbarii au năvălit în habitatul lor secular. S-au ascuns în scorburi sau printre frunze și tac, înmărmurite. După câteva ore de muzici cu salam, guță și copilul minune, familia de rrrrromi romanizați pleacă, fericită că a petrecut în natură. Am fi putut să-i punem capăt, dar, cine să se pună cu baragladinele? După plecarea lor, ne
TABLETĂ ESTIVALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357549_a_358878]
-
greu au găsit un loc onorabil de locuit. Nimeni nu le prefera...voiau arabi, că plătesc mai mult, sau fete din zonă, că plecau în week-end acasă și mai aduceau de-ale gurii, de la sat, și pentru gazde. Mă uitam înmărmurită acum la ea...la tâmplele ei grizonate deja...la părul acela luuuuung, adunat într-un coc de gospodină, așa cum și-l făcea mătușa mea când frământa pâinea...la ochii aceia, de veveriță, acum stinși, cu riduri fine în jurul lor...Buzele
“CE STRANIU LUCRU ... VREMEA!” de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 512 din 26 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357586_a_358915]
-
cei patru așteptau cu înfrigurare la lumina unei făclii sosirea vampirului. Ca să treacă timpul mai ușor, șușoteau ceva. - Ha, ha, ha! - se auzi deodată un hohot sinistru și prin perete își făcu apariția Ursuz. Iată-vă la datorie! Ei rămaseră înmărmuriți. - Ce puneți la cale? Să nu mă trădați, căci e vai de neamul vostru! Apărem și dispărem cu iuțeala gândului... Iar despre forța noastră nu vă mai vorbesc! Vreți să vă demonstrez!? Îl prinse pe Conacu cu un deget de
V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357620_a_358949]
-
nimic. Ce să facă? Chemă chelnerul să ia masa de acolo, să nu o mai vadă. Opri doar câteva fructe. Nu putea să se mai gândească nici la clipele frumoase petrecute între ei, în acea zi. Se făcuse seară. Stătea înmărmurită și nu știa ce să facă. Dădu drumul la televizor. Schimbă canalele, nimic nu îi plăcea. Se urcă în pat și rămase pe gânduri, punându-și diverse întrebări. Îi părea rău de ceea ce se întâmplase între ei? Nu, în privința aceasta
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( III ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358610_a_359939]
-
și nepământeasca în unele privințe, dar nu am putut opri condeiul care a alergat prea repede să noteze dând viața a ceea ce am văzut și revăzut. Împrejurimile ni s-au părut la fel de fascinante, frumuseți pure și exuberante în fața cărora rămâi înmărmurit. Sunt grupuri de roci neobișnuite, cu siguranță un loc unic în lume cunoscut mai ales că fundal pentru multe filme. Cand rocile sunt luminate la răsăritul și apusul soarelui, culoarea roșie devine un portocaliu vibrant. Faimoasele roci Belle Rock și
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
un sat vecin, se uitau pe geam în casa unor bătrâni care mâncau cartofi cu brânză. Când i-au somat să stea pe loc și să nu facă nicio mișcare, că au venit peste ei hoții, aceia au rămas ca înmărmuriți, cu mâinile între farfurie și gură! Dar iată mai pe larg povestea lui. La început a fost dat ca slugă la niște bătrâni și muncea destul pentru o simbrie mică. Stăpânii mâncau singuri în casă, niciodată împreună cu sluga lor. Când
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
ochii mari de un verde adânc. Și pantofii din năbuc negru aveau un buton verde din atlasul rochiei, totul arată frumusețea desăvârșită, fără egal. Când a coborât treptele înspre sală, publicul s-a ridicat în valuri. A rămas și ea înmărmurită, cu toate acestea a pășit majestuos, cu o ținută nobilă. Când acordurile muzicii i-au făcut intrarea, Hayfa a făcut un moment de suspans, după care, dintr-o dată, a început să cânte. Vocea ei amplă, puternică, în armonie completă cu
HAYFA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359233_a_360562]
-
răvășit de farmecile Didinei. Cum ajunse lângă pridvor, începu să urle de ”durere” că rupea sufletul și unui preot ce-i învățat cu jealea omului la necaz, dar gazdele noastre ospitaliere, atente cum nu se poate cu boierul, au rămas înmărmurite și-l priveau cu milă. Intraseră în panică și, neștiind ce să-i facă pentru a-l liniști, nebănuind ce i se întâmplase de-i așa de disperat, căci țipa mai abitir decât o femeie în patimile nașterii, își dădeau
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
excită vierii sau berbecii să le recolteze sămânța. - Nu mă interesează aceste amănunte din viața ta. Mie îmi placi așa cum ești. Acum te las, dar încă nu am încheiat discuția cu tine. Să nu uiți acest lucru. Săndica a rămas înmărmurită auzind aceste amenințări. Nu știa deocamdată cum va proceda cu el. Va vedea când se va întoarce de la munte. După plecarea lui Viorel își continuă treburile casnice. Nu-I venea să creadă ce se întâmpla cu viața sa. Regretă faptul
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VIII NORI NEGRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360299_a_361628]
-
numește țigănuș, iar alta mică și albastră - dumbrăviță. Ulterior, cei din cealaltă barcă ne-au spus că barcagiul lor îi zicea dumbrăveancă. Mă rog, Umberto Eco are dreptate, trandafirul e trandafir indiferent cum îi spui. La un moment dat rămânem înmărmuriți. La un metru de barcă, într-un loc unde până atunci apa era oglindă, iese la suprafață, ca un periscop, un cap de pasăre. Ne studiază o secundă, cu ochii vii, după care plonjează iarăși în adânc. Ca o străfulgerare
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
oportunitate ce se ivește pentru a asista la o procesiune de Paști, scânteia electrizantă atinge nevăzut cele mai adânci corzi vibrante din sufletul fiecăruia dintre noi, topind parcă și cele mai sceptice firi. Până și cei mai neastâmpărați copii rămân înmărmuriți, atinși parcă de o nevăzută, blândă mână divină. Care e secretul sentimentului înălțător? Poate el fi fixat în cuvinte? Probabil că e aproape imposibil, dar eu mă încumet măcar să încerc. O particularitate evidentă a bisercilor spaniole este prezența nișelor laterale
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]