192 matches
-
un bar și cu relația subversivă dintre Pegeen și părinții săi. Disproporția dintre evenimente și semnificațiile lor e atenuată, pe tot parcursul cărții, de senzația paralizantă că, de fapt, singura dramă reală a lui Simon Axler e deopotrivă comună și înnebunitoare: se vede îmbătrânind. Conștient de faptul că fiecare zi e un pariu pierdut cu sine, tot ce poate face e să-i dea dreptate lui Cehov - cineva tot va trage cu arma în ultimul act. "Dilemateca", anul VI, nr. 56
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
piață liberă, pretutindeni în lume, ziare și reviste cu minciuni frumoase și imagini pornografice, senzații tari pentru tineretul liber de ascultarea către boșorogii care-și fac semnul Crucii în public. Vând casete cu filme erotice și cântece zgomotoase cu urlete înnebunitoare ca în iad. Mănâncă, bea, veselește-te! Aici e viața! Dacă o fi ceva și în altă parte, nu-ți face probleme, mai e timp! Ești tânăr! Nu-ți închide poarta plăcerilor trupești pentru niște închipuiri! Lasă-mi plăcerea să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în acest scop. De bună seamă, într-un anumit fel, era o situație lipsită de orice speranță dar care, în chip miraculos, a dăinuit în ce-o privește pe Clement de-a lungul întregii sale vieți, așa încât, cu femeia asta înnebunitoare, m-am purtat destul de bine. Am fost oare puțin crud față de ea pentru că nu i-am mărturisit niciodată cât o iubesc, pentru că am căutat întotdeauna s-o țin “în șah“, nedumerită, dezorientată, handicapată? Poate că da. Mi-era teamă ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o cavernă în care ea mă învăluia, iar eu nu reușeam s-o ating. Într-adevăr, imposibilitatea de a o atinge făcea ca tot trupul meu să fie înfiorat parcă de un fel de electricitate negativă. În același timp, eram înnebunitor de conștient de prezența soțului invizibil. Înainte de sosire și de apăsarea butonului de sonerie, îmi imaginasem și-mi reimaginasem cu intensitate întâlnirea cu domnul Fitch, și aceasta îmi apăruse, cu anticipație, ca un salt în necunoscut, în irevocabil. Numai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
satisfăcător. De fapt, încercam oarecare ușurare redând povestea, bine ajustată, acestei femei deștepte și, după cum s-a dovedit, nu lipsită de înțelegere. Ceea ce intuisem de la bun început, poate la o secundă (atât de rapid lucrează mintea omenească) după ce auzisem claxonul înnebunitor, impertinent, al micului automobil roșu, era că Rosina va privi „chestiunea Hartley“ în cu totul altă lumină decât „chestiunea Lizzie“. Există o trăsătură interesantă legată de gelozie (și, fără îndoială, gelozia constituie una din temele majore ale acestor memorii) și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Cine-i acolo?“. Dar glasurile continuau să discute, și acum le puteam desluși foarte dar. Cât e de ușor să spionezi niște oameni lipsiți de orice bănuială! Experiența care a urmat a fost atât de sinistră și atât de literalmente înnebunitoare pentru mine, încât nu voi face încercarea de a reda ceea ce am simțit. Vă voi relata, pur și simplu, ca într-o piesă, dialogul care a avut loc. Va reieși limpede cui aparțin replicile. — Și atunci de ce a venit aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
simțeam cinic. Tot ce ne spuneam părea fals, avea o înfățișare frustă, grosolană. Mă temeam ca, adoptând un ton prea grav, să nu-i provoc o reacție pripită. În același timp, trebuia să-l fac să-mi aprecieze seriozitatea. Faptul înnebunitor era că acum aveam în mână toate piesele soluției, dar voi reuși oare să le fac să se închege? — Dragul meu Titus, nu vreau s-o convingi pe mama ta de nimic. Vreau numai s-o vezi, pentru că acest lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Vino o dată, te așteaptă. Va fi destul timp să-l vezi până când se întoarce Ben. Ne așteaptă o mașină la poalele dealului. Am început s-o trag către câmpie și potecă, dar mi-a opus rezistență, așezându-se din nou, înnebunitor, pe jos. — Spune-mi, Titus... este...? Hai, grăbește-te! Dacă vrei ca Titus să nu spună că m-a văzut, atunci ar fi mai bine să-i ceri chiar tu lucrul ăsta. Acest argument, destul de vag, păru să o impresioneze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să-l vadă! Dacă plecăm imediat, avem timp să-l luăm înainte de a-l vedea. Și atunci totul va fi în regulă. Nu trebuie să vadă biletul! Te rog, trebuie să plecăm imediat, mașina, mașina! Am răspuns cu un calm înnebunitor: — Îmi pare foarte rău, dar mașina nu e aici. E la garajul de la hotelul Raven, avea o defecțiune la motor. — Și când se întoarce? întrebă Titus. — Nu știu, sper că destul de curând. — Am putea să le telefonăm. Nu avem telefon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la mașină. L-am măsurat pe vărul meu, acum distinct vizibil în acea luminozitate întunecată, care făcea să se decupeze contururile cu o acuitate înfricoșătoare. James își adusese cu el, peste stânci, paharul de vin, și sorbea băutura cu un înnebunitor aer de repaos satisfăcut, ațintindu-și privirile asupra mării. Purta niște pantaloni subțiri negri, o cămașă mov, deschisă la gât, și o haină albă, de vară. De obicei nu se preocupa de îmbrăcăminte, dar, în felul lui special, putea arăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-mi răsfoiască volumele, citind ici-colo câte un pasaj. Gilbert s-a întors cu mașina încărcată și cu noutatea că Freddie Arkwright venise să-și petreacă vacanța la ferma Amorne. Peregrine s-a înapoiat, împleticindu-se, cu o durere de cap înnebunitoare, și s-a dus să se întindă în camera cu cărți, după ce a tras perdelele. James a ieșit pe pajiște și a început să-mi scoată pietrele din jgheab, aranjându-le pe iarbă într-un complicat desen circular. După-amiaza avansa, fierbinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
el? — Cine altul putea să fie? Ultima dată când ne-am întâlnit, m-a amenințat că o să mă ucidă. — Nu mi-l pot imagina făcând asemenea lucru, nu-i stă în caracter, e foarte improbabil, răspunse Titus, într-o manieră înnebunitor de bovină. — Am fost îmbrâncit! Cineva m-a îmbrâncit din spate. — Ești sigur? Poate că ai căzut cu spatele pe o stâncă, și apoi ai alunecat în apă, ceea ce ți-a creat impresia că ai fost îmbrâncit. Erai cam băut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în bună măsură, Titus murise din cauză că, în urmă cu nu știu câți ani, eu i-o răpisem lui Peregrine pe Rosina. Și, de bună seamă, vanitatea mea îl ucisese pe Titus. Slăbiciunea mea distrusese obiectul dragostei mele. Gândurile acestea erau atât de înnebunitoare și implicațiile lor atât de înfricoșătoare, încât am decis că trebuie să le curm și să încerc să dorm. Dar aș fi dorit cu intensitate să-i vorbesc lui James despre toate aceste lucruri sau, presupunând că a părăsit țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Săptămâna următoare am fost liber. Dar am început tratamentul cu citostatice. De două ori pe zi, dimineața și seara, câte o oră de perfuzie. Era jumătatea lui mai și cel mai mult îmi doream să nu mai văd soarele. Era înnebunitoare explozia lui dimineața, în fereastră. Simțeam că mă umilește cu strălucirea, insensibilitatea și indiferența lui. Lipsit de timp, batjocorea lipsa mea de timp. Atunci am separat lucrurile nevii, incapabile de suferință, de cele cu viață, pe primele extrăgându-le din jurul
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
Joyce, pe de altă parte, a fost mult mai conștient de industria de comentatori pe care astfel de texte o va alimenta. Cert este că pentru amândoi incidentele au fost o hrană esențială: în fiecare cuvânt se întâmplă ceva, lucru înnebunitor pentru cei obișnuiți să găsească un incident relatat pe îndelete, pe mai multe pagini, explicit. Incidentul noului roman este implicit, dar cu atât mai intens. E o muchie primejdioasă această concentrare de sensuri și era cât pe ce să ucidă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
adunat mânie amărăciune, și asta a dus la comunism. De acolo a curs înspre terorism. Așa cred eu, deși teza pare extrem de simplistă. Ceea ce destestă Doris Lessing, în fond, e tocmai această simplificare. Pasiunea ei de o viață e complexitatea înnebunitoare a realului, a interpretărilor lui, prin urmare a narațiunii. Ea nu dă verdicte, nu pune etichete, nu impune legi. "Gândește cât vrei de eronat, dar ține-o pentru tine", cere ea. "E de neiertat să distrugi imaginea cuiva despre sine
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ceea ce simte. În tușe fine este desenat profilul poetic al celui care a scris Muma lui Ștefan cel Mare: "Poezia lui Bolintineanu este, într-adevăr, în stratul ei de suprafață, un triumf al convențiilor, o sinteză de clișee, o învîrtire înnebunitoare de formule suave, mai ales în versurile erotice. Însă, dacă dăm deoparte aceste îngălbenite flori de hîrtie ceruită, aflăm alt strat în care imaginația este autentică și originală. Cîte un vers-două, o imagine inedită, ne fac să ne gîndim (critica
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de acolo imaginea unei copile adorabile, dar și precoce. Apoi se învârte curtenitor asupra amintirilor recente, evocând episoade în care energia Monicăi e molipsitoare. Și mai ales zboară spre acel prezent în care figura, chipul fetei sale iubite îi este înnebunitor de inaccesibil. Zadarnic așează poze ale ființei iubite ca într-un altar împodobit cu lumânări și flori proaspete, chipul i se ascunde. Vocea, rar auzită, o îmbată de bucurie. Conservată prin mijloacele media, îi potolește dorul devastator: „Ieri seară am
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
în afara timpului, o imensitate ca cea a matricei unui computer". Case pare să fie cu adevărat viu doar atunci cînd pătrunde în ciberspațiu și dorința sa imperioasă de a ajunge acolo se aseamănă cu căutările unei transcenderi religioase (sau nevoii înnebunitoare de droguri a celor dependenți de acestea). Deși Gibson nu se complace într-o celebrare a vieții și a dimensiunii trupești de tip nietzschean, el reia totuși motive familiare din filosofia lui Nietzsche, precum dorința de putere și dorința de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
în colivia noastră cu gratii; nu se auzea decât lătratul sacadat, ritmic și obstinat al roților la extremitatea șinelor ca un memento dureros al unei epopei dramatice: da-da, da-da, da-da... Pe fondul acesta de huruială neîntreruptă și înnebunitoare, sora noastră, Țuki, a făcut cunoscută mamei necesitatea îndeplinirii urgente a uneia dintre cerințele fundamentale, specifice organismelor vii: eliminarea materiei arse. Mama, vreau lipsa mare! Cum noi știm de la strămoșii noștri că: "Naturalia non sunt turpia", Lucrurile naturale nu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
adăuga pe a zecea. În ierarhia răului, răul cel mai greu de suportat la Jilava (și sigur în toate pușcăriile comuniste pentru deținuții politici) i se pare a fi absența oricărei intimități. Imposibilitatea de a rămîne o clipă singur era înnebunitoare. Agresiunea mulțimii asupra individului, fizică, dar mai ales psihologică, ucidea ideea de viață particulară. De la igiena personală pînă la rugăciune, totul devenise public. Nu numai vorbele se rosteau în auzul tuturor, dar și gîndurile semănau între ele. Oamenii își povesteau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ca niciodată, cu o maturitate și o eleganță ale cântecului său care fermecau audiența, purtând-o seară de seară într-o altă lume, ca un adevărat drog. O lume caldă, o lume plină de iubire și de amor, de ritmuri înnebunitoare, exotice, care uneau trupurile dansatorilor, provocându-i la mișcări tot mai erotice, ce le făceau inimile să exulte. Concertele sale erau ca un vis în care te lăsai pierdut între îndrăgosteală și deziluzie, între fericire și suferință cumplită totodată, iar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un perimetru spațios de marmură inundat de lumină. De-acum plângeam furibund, lovindu-mă peste genunchi în timp ce priveam, hipnotizat fără scăpare. - Ce se-ntâmplă? gemeam întruna. După care aparatul traversă holul și se opri din nou. Manifesta o certă răbdare înnebunitoare. Tata își privea chipul tras în oglindă. Apoi aparatul se apropie încet-încet de el. Eram conștient de faptul că avea să se deconspire, tot trupul meu tremurând în anticiparea grozăviei. Ajunse acum mai aproape de el ca niciodată. Exact în cadrul ușii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
început totul a fost suflet curat în întâlnirile mele cu Adrian Păunescu și îmi asum în totalitate scrisorile entuziaste pe care i le-am trimis în acea perioadă. Nebunia a început odată cu sălile sporturilor și stadioanele, cu banii mulți, succesul înnebunitor, femeile și tentațiile puterii, iar Păunescu și-a dezvoltat progresiv o lăcomie fără margini, având vocația clară a puterii, ca dimensiune structurală a ființei lui. Dar nu știu cine ar fi rezistat, în acel context comunist, în care puteai câștiga într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
gelozie. Dacă este lucid, dacă experimentează, dacă știe cu „certitudine absolută că orice femeie cade“, de ce suferă totuși atât de crunt? Vom răspunde că luciditatea nu atenuează suferința gelosului, ci o ascute, pregătindu-l, în cazul de față, pentru deznodământul înnebunitor, la pro priu, al confirmării „tezei“. Iar când căderea Hildei e un fapt împlinit, când nefericitul Holdengraeber știe sigur că a fost înșelat, din chiar mărturisirea Hildei, ajunge să tânjească după vremea torturantelor bănuieli încă neconfirmate, a nesiguranței, a incertitudinii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]