1,013 matches
-
și fără chef de glume. Se adresează lui Gabi: Profesorul este negru de supărare. De ce? sar într-un glas cei doi amici. Este dezastru. Nu-ți dă voie să pleci acum în România. De ce, omule? Analizele sînt groaznice. Gabi se înnegrește la față și îi piere tot cheful. Profesorul te va interna măcar 2-3 săptămîni. Este extrem de riscant, stai pe muchie de cuțit. Dar ce este așa de rău, adică ce l-a speriat așa de tare? Nu știu. Dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe cel care vandalizează această sfîntă lucrare." Poate blestemul, poate întîmplarea, nu se știe, au păstrat fîntîna intactă timp de un an. Roata era puțin înnegrită, butucul puțin pătat de un pic de rugină de pe lanț, găleata era curată și înnegrită de la umezeală. Timpul conferea puțină noblețe lucrării și chiar mergea vestea că apa aceea de sub dealul pădurii avea proprietăți curative pentru bărbații care, mă rog, erau muștruluiți inutil de neveste. Zvonul acesta făcea ca mulți bărbați cu părul gri spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Mersese mai mult pe jos cine știe cum de nimerise: spunea ca l-a adus visul (sau vântul n-am înțeles ce tot repeta); nu s-a așezat jos, n-a băut apă, n-a mâncat: lacrimi mari se rostogoleau pe obrajii înnegriți de vânt și soare. A plecat înapoi . Atât a spus : "Omul Lui Dumnezeu știa c-o să moară" fiindcă așa spun ei preotului : "omul Lui Dumnezeu". M-am uitat la ea. Mai purta încă urma sângelui. Se închegase acolo, pe șnur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Lui Dumnezeu". M-am uitat la ea. Mai purta încă urma sângelui. Se închegase acolo, pe șnur și cruce. Lemnul luase din sângele lui. Când am dat s-o scot de pe șnur, a căzut ceva. Cât un bob de grâu. Înnegrit de vreme. Dar lăcașul unde era ascuns fusese poleit în aur. Și acolo, înlăuntru, se putea încă citi, scrijelit neîndemânatic, INRI. Fiindcă în oglinda rotundă ca un ochi de aur, fusese păstrat lemnul și sângele Altei Cruci. Câteva luni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
gânduri, Culae își luă inima în dinți și-o porni mai departe, în întâmpinarea căruței. Când ajunseră față în față, tatăl său smuci tare de hățuri, mai-mai să le rupă și să rămână cu ele în mâini. Chipul omului era înnegrit de o barbă nerasă de multe zile, iar ochii îi erau duși în fundul capului și roșii de griji și de nesomn. Hooooo!... Ptrrr!... strigă el cu un glas aspru și răgușit, care sparse liniștea acelei dimineți liniștite. Pe unde-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Eu sper să tind spre un infinit de posibilități și să le cuprind pe toate o dată, dar eu fiind separat de ele, și în același timp parte a armoniei lor perfecte. Totul se vede roșu, o culoare sângerie, pe alocuri înnegrită de tot, ca și cum întregul spațiu ar fi un lucru sângerând cheaguri și eu aș fi în interiorul său, sub picăturile reci, grele și lipicioase, care mă obosesc câteodată atât de mult încât cred că mi de lipesc ochii, fără să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sufletul omului învrăjbește. Atunci omul nu mai are liniște, nu mai are somn și acestea două din urmă duc o luptă crâncenă cu inima omului, până în momentul în care acesta ori își vede în ceea ce crede săvârșit, ori inima se înnegrește și omul de viață se lipsește. Așa s-a întâmplat și cu unchiul lui Căiță. Deși avea pământ de nu reușea să se descurce, se gândea că într-o zi Căiță se va însura într-o altă localitate, ca așa
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
hârtie povestirile pe care nu obosea să le spună, în crâșma, prietenilor. Soldier's Pay pare, si chiar e, scris într-o suflare. Timp de câteva luni, în lungi ședințe începute dimineața devreme și continuate până după prânz, fostul poet înnegrește coală după coală. După-amiază hoinărește prin port și prin oraș, iar seara îl găsim band din greu cu prietenii artiști. Un martor al acelor zile, James G. Geller, a lăsat o mărturie cât se poate de apăsata: "Aproape toate spovestile
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
impuls documentar-pamfletar. Privatizarea Sidex și "noii baștani ai revoluției șterpelite", vânzarea Combinatului de aluminiu de la Slatina și războiul dus împotriva unui stat independent ca Irakul sunt mutate, pur și simplu, în ficțiune de către un autor ce pare resentimentar și care înnegrește suplimentar (pe deasupra personajelor și prin ele) o Tranziție ceva mai pestriță. Prin fața ochilor noștri împăienjeniți de sutele de pagini și discursuri citite, trec, incredibil, figuri reale ca George W. Bush și Traian Băsescu, Patriarhul Teoctist ori "ciocoflenderul" Florin Piersic... Sub
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
miel la tigaie/ avem șerpi oltenești/ avem barză murată/ avem carne de tun." (pag. 62) Toate acestea, aș zice, gătite la focul mic, minuscul în fond, care-a mai rămas din suflul suprarealismului autentic. Acesta luminează paginile neizbutite și le înnegrește nefast pe acelea interesante. (Probabil și din cauză că, în Adora, multe secvențe sunt legate între ele într-o structură altminteri excelent articulată.) Vreau să fiu corect înțeles: pomenind de Academia Cațavencu, n-am vrut cu nici un chip să-l înțep pe
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
Unul dintre ei murise în somn. Avea un zîmbet fericit, încît mai întîi Lea și-a închipuit că doarme și n-a vrut să-l trezească. Ceilalți erau mahmuri. Cinci dintre ei făcuseră cangrene. Lea le înțepa cu acul picioarele înnegrite pînă ii auzea țipînd de durere și în acel punct le făcea un semn cu creionul chimic, după ce mai încerca o dată și mai jos. Cînd a terminat, i-a spus maiorului că doi dintre ei trebuiau operați pe loc, ceilalți
Anestezie locală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7353_a_8678]
-
într-o schemă generală nu capeți un portret, ci te alegi cu o himeră ridicată pe un profil-robot. Adică cu o schiță. Din acest motiv greutatea volumului stă în virtuozitatea lui stilistică, și nu personajele care au inspirat-o. Dacă înnegrim cu carioca toate numele proprii și citim din nou cartea, fără a ști cărei persoane îi e îndatorat textul, efectul estetic va fi intact. E un alt fel de a spune că Andrei Pleșu nu-și descrie personajele, ci le
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
direcție, din ceea ce fumul industrial, excrementele de pe stradă, furnicarele fără ferestre, nepăsătoarele păduri de piele ale curelelor de transmisie, statele fantomă fluide și răbdătoare ale șobolanilor și muștelor aveau de spus despre șansele milei în anul acela. Întinderea de cărămidă înnegrită de funingine e cunoscută drept Spitalul Sf. Veronica a Adevăratului Chip al Bolilor Intestinale și Respiratorii, iar unul dintre rezidenți este doctorul Kevin Spectro, neurolog și pavlovian de duminică. Spectro e unul dintre cei șapte proprietari inițiali ai Cărții și
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
zgârie gresia holului, deranjează vecinii) Eventual pot să-mi caut un nou job, la domiciliu, să nu mai pășesc deloc spre exterior. Părinții și prietenii - în special cei fumători - ar fi bine să nu mă mai viziteze (se știe, fumul înnegrește pereții). *** Sunt încă tânără, mai pot suporta zecile de oameni lipiți în autobuze. Am oasele bune și sânii mei, tari și elastici, mai suportă, încă, strivirea. *** Ireparabil corpul meu un raft de care se izbește zilnic clanța ușii.
Versuri by Denisa Mirena Pișcu () [Corola-journal/Journalistic/5313_a_6638]
-
rar un volum de amintiri în care să ai impresia că autorul se zidește singur în niște aluzii și parafrazări pe care numai el le poate înțelege. De pildă, paginile dedicate maleficului „Cocostîrc“, probabil un personaj odios care i-a înnegrit multe zile autorului, sunt de o sărăcime evocatoare care îl aruncă pe cititor într-un neant de dezorientare livrescă: nu înțelegi ce rău i-a făcut autorului și de ce e atît de malign în scîrboșenia lui. Dar ce este uimitor
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
cromatică interioară. Pereții sunt argintii și arămii cu, fin desenat, arabescul "curcubeelor de noapte" (Scrisoarea III). Podelele sunt albe (pe câmp alb ca de zăpadă - de la lună - în Făt-Frumos din tei). Tavanul - negru (Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Scrisoarea I). Lumina "rărită" (Diana), "stinsele lumini" (Din noaptea) se schimbă de mai multe ori cu întunericul deplin, rece de cavou. Labirintul. Labirintul, numit ca atare sau nenumit (reprezentările lui în operă: palatul, domul, piramida, pădurea), aparține zeilor și ființelor
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
în spațiu privat, stereotipiile de tot felul. Problematic mi se pare însă că, din numeroasele bętes noires pe care Elena Vlădăreanu le ia la ochi, nu toate-s chiar așa de negre. Sau, cel puțin, autoarea nu reușește să le înnegrească destul de uniform. Dacă n-ar fi avut substrat doctrinar egalitarist, ce frumos ar fi fost, de pildă, un poem ca product description: "aparțin etniei rome./ am 25 de ani. nu am slujbă. nu am casă. nu am studii./ știu să
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
zicând promoțional, celebrând nici mai mult, nici mai puțin decât tricentenarul Universității din București! (p. 132) Al doilea, de un umor involuntar încă și mai tranșant: „Ceva mai jos, dar nu prea departe de muzeu, austera Volksbank, din piatră cenușie, înnegrită de trecerea timpului. În fine, trec prin fața Primăriei vechi, urc până la Biserica Sf. Michael (închisă la această oră și mânjită cu tot felul de inscripții anti- sau pronaziste), după care o pornesc spre Universitate, nu înainte de a mai face un
Gemütlich by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6118_a_7443]
-
bancnote, fiole de antibiotic și seringi. Se așeză pe marginea căzii, își scoase cizmele, se aplecă, puse dopul la cadă și dădu drumul la robinet. Apoi se dezbrăcă și se lăsă în cadă în timp ce aceasta se umplea. Piciorul i se înnegrise, se făcuse vînăt și se umflase rău de tot. Arăta de parcă ar fi fost mușcat de un șarpe. Își stoarse apă peste răni cu un prosop. Își răsuci piciorul în apă și cercetă locul pe unde ieșise glonțul. Erau bucăți
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
Wacker Drive. Fără slujbă, nu vom mai fi plătiți; fără salariu, vom fi dați afară din case; rămași pe drumuri, vom sfârși în Lower Wacker, împărțind spațiul cu cărucioarele de la autoservire și uitându-ne cum ne degeră și ni se înnegresc picioarele. în loc să ne batem pentru a adăuga particula „Senior" la titlurile actuale, vom scociorî pe alei, în căutarea mucurilor de țigări care încă se puteau fuma. Era distractiv să îți imaginezi disperarea finală. Dar era și dătător de disperare. Nu
Joshua Ferris - Și atunci ne-au terminat by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/6347_a_7672]
-
însuși fusese urmărit de sinistra instituție. Toată tevatura, desfășurată în presă și pe săli de tribunale, producătoare cel puțin de bănuieli („calomniați, calomniați...”), l-a afectat mult, resimțind toată campania ca pe o linșare morală, ceea ce și era. I-a înnegrit ultimii ani, aceia în care-l lovise și boala cumplită care avea să-l răpună. Dar să trecem de acest prea trist episod. Pe Mircea Iorgulescu l-am cunoscut în 1970, când a devenit redactor al României literare, transferat de la
Mircea Iorgulescu – 70 de ani de la naștere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3316_a_4641]
-
pe domnul Florea plângând la căpătâiul meu. Mic de statură și rotofei, era o fire continuu agitată. Era un mecanic auto de mare clasă și un om foarte bun. Parcă-l văd În fața ochilor cu palmele lui mari și groase, Înnegrite de uleiul de la motoare. Îi dedic un gând pios și mă rog lui Dumnezeu să-l odihnească În pace. — Conduc mașina de la 14 ani, i-am spus doamnei Maria Tănase, trezindu-mă din reveria mea. și am carnet de conducere
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
și alte condimente carcasele homarilor/ animăluțe exotice care secretau/ un lichid uleios și rece spumă de înălbitor/ lumină grena/ ghemuit lângă mașina de spălat vase/ râcâiam resturile prăjiturilor din tăvi/ pantalonii îmi alunecau/ fesele luminau bucătăria dulapurile de inox/ hotele înnegrite de fum frigiderele”. Dacă există o Americă profundă și originală, spune printre rânduri acest tânăr poet foarte original, aceea nu e America marilor proiecte cultural-sociale, ironizate și deconstruite rând pe rând, ci America extrem de materială a zoiurilor, a sosurilor, a
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
ale Europei luptând pentru a rămâne ea însăși: continuitatea spirituală. La câteva sute de metri, într-un colț pitoresc de uliți strâmte, universitatea zidită în 1523, minusculă : ferestruici înguste cu gratii de plumb, ziduri groase, bolți ogivale, bănci zgâriate și înnegrite de vreme. Hamlet ar fi putut spune tot așa de bine: „Horatio, ce vânt te-aduce de la Erfurt?”, cum spune „de la Wittenberg”. Iar la jumătate de oră de Erfurt, Weimar. Peisagiu blând, soare radios. Gara, ca orice gară germană de
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
retro: "Cu ocazia curățeniei de Paște, am avut ocazia să testez comportamentul presei culturale românești la spălatul geamurilor. Cu mîndrie vă anunț că Dilema veche curăță cel mai bine! Și Suplimentul de cultură, și Observatorul cultural, și România literară îți înnegresc mîinile cu tuș..." Regretăm să vă dezamăgim, dar credem că, în vremea regelui Ajax (cu alcool), singura activitate gospodărească în care presa culturală, ca prelată pentru parchet și mobilă, își mai găsește întrebuințare a rămas, totuși, zugrăvitul... Evanghelia după Iuda
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10672_a_11997]