381 matches
-
între făclii. Lugubru marș al lui Chopin Îl repeta cu nebunie... Și-n geam suna funebra melodie, Iar vântul fluiera ca țipătul de tren. Apoi, veni și-o blondă în salon... Și-aproape goală prinse, adormită, De pe clavir, o scripcă înnegrită - Și urmări, pierdută, marșul monoton. Înaltă, despletită, albă ca de var, Mi se părea Ofelia nebună... Și lung gemea arcușu-acum pe strună Îngrozitorul marș lugubru, funerar. Cântau amar, era delir, - Plângea clavirul trist, și violina - Făcliile își tremurau lumina, Clavirul
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ȘI ȘAPTE Un bărbat plin de vânătăi, într-un costum rupt, bate de șapte ori la ușa unui bordel. Exact la cea de-a șaptea bătaie ușa se dă în lături. Un zgomot spart atunci când omul se lovește de peretele înnegrit. Lumina unei lumânări. O femeie într-o cămașă de noapte lungă, din dantelă, cu părul căzându-i în cascadă peste umeri și cu chipul strălucitor. Omul intră, clătinându-se. Ușa se închide. Nu există sălbăticie fără o oază. Bărbatul zace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cețoasă a zorilor, vuietul a încetat. Brusc și fără veste. Pur și simplu nu se mai auzea. Flann O’Toole îl privea pe Grimus, așa că a văzut cum fața i se lungea, a văzut privirea plină de groază din ochii înnegriți, a văzut epuizarea ieșind la iveală din spatele durerii. A văzut și a zâmbit. — Așadar, l-ați găsit, a zis el către Peckenpaw. — Am găsit o mulțime de chestii, i-a răspuns Peckenpaw. Așa că le-am spart pe toate. Habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pătruns pe proprietate. Prin desiș se deslușeau piedestale de statui dărîmate fără milă. Apropiindu-mă de casă, am băgat de seamă cum una dintre statui, efigia unui Înger purificator, fusese abandonată În interiorul unei fîntîni ce Împodobea grădina. Silueta de marmură Înnegrită strălucea ca un spectru sub stratul de apă ce se revărsa În bazin. MÎna Îngerului de foc se ridica din apă; un deget acuzator, ascuțit ca o baionetă, arăta spre intrarea principală a locuinței. Poarta din stejar sculptat era Întredeschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fi noua dirigintă? Și gândul îi fugi la fosta învățătoare. În fiecare toamnă îi întâmpina cu flori și bomboane și le cerea să-i arate mâinile, să vadă cine și-a ajutat părinții la culesul nucilor, cine avea mâinile mai înnegrite fusese mai harnic și era lăudat de tovarășa învățătoare. Și ușor-ușor începeau să curgă poveștile despre cum își petrecuseră vacanța. Dar anul acesta oare cum va fi? Tăticule, astăzi culegem nucile? Da, dar mai întâi mâncăm și ne odihnim puțin
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
este foarte evident că tânărul nu e producător de filme, ci doar un bandit, care atentează la virtutea Sylviei. Odată ce a ajuns în casă, o încuie într-o încăpere cu o bătrână, care face cam multe grimase și are ochii înnegriți cu kohl. Pran o înțelege. Atunci se întoarce barcagiul care făcuse planuri cu un asociat, un mustăcios. Nu durează mult și Sylvia își pierde veșmintele. — Dumnezeule! exclamă maiorul, în timp ce Birch râde. — Păstrați-vă cumpătul, domnilor, acesta este doar începutul. Birch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
largă, dar bine definită de cunoștințe. Astăzi, organizează micul dejun pentru Levine și alți membri ai comitetului de la Barabbas College Players, care au cășunat pe el să joace rolul lui Iago în viitorul spectacol, Othello, în timp ce chiar Levine, cu chipul înnegrit, îl va juca pe Maur. În seara asta va cina la Union, iar mâine, cu niște trepăduși Tory la clubul Carlton. Cu o zi în urmă, a asistat la o demonstrație de telegrafie fără fir, iar săptămâna trecută a participat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trecutului, posesorii vechii înțelepciuni. Dar aici, în toată oroarea lor nu se vede decât că sunt negri. Unul dintre bărbați faceîmpotriva tuturor regulilor, un semn către el și ceilalți se uită în jur. Au globii oculari înroșiți și pielea mată înnegrită, gura cu dinții îngălbeniți, trăsături dezgustătoare și vulgare; se răsucește pe călcâie, și pleacă bucuros de gulerul bine ajustat și de scârțâitul pantofilor săi bine lustruiți pe caldarâm. S-a înfuriat pe Star că l-a făcut să vină aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
zi și tu și tata, Vom sta veșnic împreună. Bucium, 15.07.1998 Artur Enășescu (1889 - 1942) „O trestie umană clătinată de destin...Un cap frumos, dar alterat de prelucrările necunoscute ale unei boli neiertătoare. Acest cap cu pielea feții înnegrită de înnegurările acelor nori care întunecă pe dinăuntru și de bordul pleoștit al unei pălării vechi purtată la hainele uzate, ce nu păreau croite pe trupu‐i, o floare roșie la butonieră. Arăta ca un Oscar Wilde bom‐ marché.” Radu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și cei care tocmai veneau la muncă, își urmară cu toții șefii. Când cei trei mii de oameni se strânseră la un loc, aproape că nu se mai putea distinge culoarea pământului de cea a oamenilor. Îndemnați parțial de stingherire, oamenii înnegriți înaintau ca un val. Totuși, nu-și pierduseră curajul prefăcut și cotinuau să glumească și să se grozăvească. Dintr-o dată, mulțimea tăcu, când Hideyoshi se apropie de scaunul pus lângă steag. La stânga și la dreapta lui stăteau solemni, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spune: — Seniorul Gamo a zis că e grăbit și că vă așteaptă în camera de oaspeți. — Și jocul? Mi-a cerut să vă transmit că nu are deloc talent la joc. — Ce țărănoi! râse Nobuo, dezvăluind un șir de dinți înnegriți elegant. La câteva zile după vizita lui Gamo, sosi o scrisoare de la Gamo și Shonyu. Nobuo fusese foarte bine dispus și îi chemă repede pe patru dintre vasalii săi mai vârstnici, pentru a le transmite informația. — Mâine plecăm la Otsu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
săi mai vârstnici, pentru a le transmite informația. — Mâine plecăm la Otsu. Mi-au scris că Hideyoshi mă așteaptă la Templul Onjo. Nu va fi nici un pericol, stăpâne? întrebă unul dintre cei patru bătrâni. Nobuo zâmbi, arătându-și larg dinții înnegriți. — Probabil că pe Hideyoshi îl tulbură zvonurile publice despre căderea noastră în dizgrație. Nu mă îndoiesc că asta e. Nu și-a făcut datoria față de persoana cea mai apropiată de tatăl meu. Dar ce fel de aranjamente s-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
hotărât eu. Dar eram așa de obosită și de sătulă de toate ciudățeniile din jur, încât abia seara târziu mi-am dat seama că la micul dejun nu avusesem nici un fel de fructe. Nici măcar un măr bătut sau o banană înnegrită. Ca să nu mai pomenesc de bufetul lung de-un kilometru, plin cu fructe tropicale, la care mă așteptasem eu! 18tc "18" în ziua aia toate mi-au mers cât se poate de prost. Eram amețită, îmi era tot timpul greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
răspunsul lui Sally. — Asta pot să observ și eu, spuse Wilt. Ai un trup foarte drăguț. — Ăsta-i cel mai drăguț lucru pe care l-am auzit vreodată de la cineva, aprecie Sally. — în cazul ăsta, comentă Wilt, apucând un cârnăcior înnegrit, probabil că ai avut o copilărie nefericită. — Adevărul e că așa a și fost, zise Sally și-i smulse cârnatul dintre degete. Din cauza asta am acum atât de multă nevoie de iubire. își vârî cea mai mare parte din cârnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ești la mâna lor! Îl deprimă și primele zile din martie, fără anotimp. Dacă te uiți, așa cum face el acum, la limbile anemice de zăpadă căzute În timpul nopții peste straturile din grădină În care n-au mai rămas decât tulpinile Înnegrite, cu spinii muiați de umezeală, ale trandafirilor, poți foarte ușor să te crezi În noiembrie sau ianuarie. Chelit de frunze, teiul se desenează uscat și negru, pe un cer plumburiu, la fel de murdar ca fațada murdară a casei de vizavi. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
udat, l-a acoperit cu cărbuni și a aruncat chibritul. Ai stat ciucită În fața sobei până când pălălaia dinăuntru s-a transformat În limbi tot mai mici care, cu ultimul trosnet mic, ca un sughiț, au dispărut sub mormanul de file Înnegrite. Legătura de piele și cărbunii ieftini lăsaseră În salon o putoare ca de pârțuri, mai ales că era prea ger afară ca să țină destul geamul deschis. Dacă tata s-ar fi Întors, atunci, l-ai fi pârât pe Walter cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
el, preșurile de zdrențe, de un cenușiu pestriț, Îndoielnic. La albastrul tare al bolții, pe care este desenată stângaci crucea neagră cu cei doi Îngeri cu aripi imense de berze, țepeni, rezemați de brațele crucii. Și scara, sprijinită de pereții Înnegriți, lângă schela rămasă de astă-vară, de când au Început zugrăvitul bisericii, atunci Încă mai trăia, și Buni, și Mihnea... Ah, cât se zbate sufletul, când se desparte de trup, spre oameni se Întoarce atunci... Și ghemotoacele de vată, vârâte În nările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să îndrăznească să stingă focul, știind că în întunecimea pădurilor din apropiere se ascundeau franctirorii naționaliști hotărâți să doboare, la lumina focului, pe oricine ar fi comis imprudența de a se apropia. Așa că se transformase, cu timpul, într-un schelet înnegrit și prăfuit, adăpost pentru șobolani și șopârle, pe care chiar și vagabonzii îl ocoleau superstițioși de când unul dintre ei murise, într-un mod foarte misterios, în noaptea când, din întâmplare, se împlineau zece ani de la distrugerea sa. Marea navă centrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ta. Dar persoana care mi-a dăruit-o mi-a cerut să-i făgăduiesc că am s-o țin ascunsă. I-o Întinde. Djahane o răsfoiește vreme de câteva clipe, simulând cea mai mare indiferență la vederea acelor câtorva pagini Înnegrite, răzlețite printre zecile de foi goale. I-o dă Înapoi, cu o strâmbătură clară de nemulțumire. — De ce mi-o arăți? Nu ți-am cerut nimic. De altfel, n-am Învățat niciodată să citesc. Tot ce știu am dobândit trăgând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trepte duceau spre subsol, în adânc, acolo era intrarea - o ușă de lemn cu ochiuri de geam - pe care mătușa o căptușise cu draperii, covoare și pături, ca măsură de prevedere contra curentului. În față se afla bucătăria, avea pereții înnegriți și era despărțită de restul subsolului cu alte draperii și pături. În spatele lor, își găsiseră loc toate lucrurile trebuincioase unei familii. O baie nu-mi amintesc să fi văzut. Vara, ei cultivau legume în curtea casei. Stăteam împreună acolo, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să desfășoare banda. Când termină, o strânse Într-o scrumieră mare de cristal și apropie de ea flacăra unei brichete. Banda Începu să se Încrețească, să se chircească și, În mai puțin de un minut, era transformată Într-un ghemotoc Înnegrit, casant și inform. Și ei trebuie să fi Înregistrat dialogul cu directorul de serviciu, spuse superiorul, Nu contează, oricine putea simula o conversație prin telefon, pentru asta erau suficiente două voci și un aparat de Înregistrare, era important, Însă, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
explic, numai când ceapa este deja aurie, poți adăuga usturoiul zdrobit, dar nu vrea să înțeleagă, crede că încăpățânarea lui va învinge, iar legumele i se vor supune, așa cum am făcut eu, cum a făcut Noga, și când văd bucățelele înnegrite, mă umplu de furie, nimic nu învață, amestecă în tigaia care arde, în poziția lui de cocostârc și în loc să își ceară scuze pentru faptul că greșise o ia la rost pe Noga, întotdeauna aruncă vina pe alții. Ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și e mai bine să-i zicem așa, altfel parohul se mânie, dar e Oxossi”. Pictorul ne ajută să vizităm timp de două zile naosuri și incinte de mănăstiri, la umbra fațadelor Împodobite ca niște platouri de argint de mult Înnegrite și roase. Eram Însoțiți de niște servitori zbârciți care mergeau șontâcăind, sacristiile parcă se prăbușeau bolnave de atâta aur și metale, de casetoane grele, de cornișe prețioase. În involucre de cristal tronau de-a lungul pereților chipuri de sfinți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ieftin. Ne grăbim și noi spre zona de conservă în care avem bilete. În zarva generală, văd un bărbat de vreo șaizeci de ani căzut peste patru sacoșe mari. Capul îi e întors nefiresc într-o parte, ochii holbați, buzele înnegrite. A plonjat din alergare. Sabina îl privește înfiorată: - Poate îi e rău. hai să-l ajutăm. - Nu, n-are rost, e mort. A căzut la datorie. Alergăm. Ea plânge. Ajungem la compartiment. Înăuntru ca la vreo zece chinezi. Iau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ea mereu luase premiul întâi! Acolo fusese laureată la Cântarea României, acolo ieșise prima la un concurs de atletism. Frumos, interesant, bravo. Ce puțin vorbești tu, Leo! Sigur nu râzi de mine? Uite ce privire ironică ai. Scoate friptura ușor înnegrită. Ei nu îi este foame. Oricum, e mai mult ovo-lacto-vegetariană. Se duce până în balcon să-și aducă niște măsline. În lipsa ei înfig cuțitul în friptură. Friptura sare pe masă cu zgomotul unei monede scăpate într-un pahar. O iau repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]