723 matches
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SCLIPIRI ROMANTICE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1439 din 09 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Luminile au înnoptat încet Țâșnesc, din boltă, izvoare de ger, Peste omăt un amnar violet Aprinde diamantele ce pier. Pârtiile fug desperecheate Pe roata ceasului cu clipe pale, Sub pași pocnesc pietre-nghețate Ce pot luci -deși- sunt ireale. În rugă, smerite frunți
SCLIPIRI ROMANTICE de LIA RUSE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384590_a_385919]
-
mergea pe intimidare, iar dacă se căuta un anume inamic, se trăgea în el, însă se țintea gara goală și acoperișurile blocurilor. Cu mare greutate, am găsit un taxi și am părăsit zona turbulentă, mergând la niște rude unde am înnoptat. Acolo, la televizor, am aflat ce se întâmplase, de fapt, la București, cum fugise Ceaușescu de pe acoperișul clădirii Comitetului Central, cum fusese ocupată clădirea televiziunii, apoi cum anunțaseră Ion Caramitru și Mircea Dinescu, emoționați și bâlbâindu-se, că „Dumnezeu și-
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
prin generalizare. Dar sintagma „Așa-i românul” se referă în general peiorativ. Cu excepția Columnei lui Traian din Roma unde Dacii sunt prezentați falnici și drepți sub căciulile lor ascuțite, într-atât că, prin apropiere zilele noastre, Badea Cârțan, care a înnoptat sub columna de care auzise și voia neapărat s-o vadă, a speriat dimineața trecătorii care, adunându-se ca la o pomană (românească) se impacientau: „A coborât un Dac de pe columnă!” În cultura sa românul admite pe Azorel care, prins
PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382535_a_383864]
-
Mariana s-a oprit în dreptul lelei Floarea, a vorbit ceva cu ea, apoi îmbrăcată a venit înapoi. -Era mama ta? -Da, este o femeie de milioane, doar că de multe ori vorbește gura fără ea. Ne-am plimbat mult, se înnoptase, era o lună mare și frumoasă, razele ei sclipeau în părul fetei, era o seară plăcută de sfârșit de aprilie. Nu era rece, era un timp frumos, am prins-o de mână, am simțit, cum mii de volți se descarcă
IUBIREA PENTRU...II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383903_a_385232]
-
clipă-i vindecare Albastre răsuciri îmbracă timpul Povești înzăpezite stau să frigă Atunci când din pământ mai suflă gerul Trosnesc litere albe într-o verigă Doar cerul parcă se-asortează Cu valu’-acesta alb mototolit de frică În ochii-mi ziua înnoptează Și tot aud cum iarna-mi poartă pică Referință Bibliografică: Iarna din sufletul meu / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1851, Anul VI, 25 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
IARNA DIN SUFLETUL MEU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383937_a_385266]
-
-i erau solicitate de către Sfatul Popular. Celebrul „Carnet de cote”, devenise coșmarul său. Nu-și mai afla liniștea niciodată. De multe ori, când intra pe înserate în sat, venind de la muncile câmpului, era nevoit să facă drum întors și să înnopteze în pădurea de la marginea satului, întrucât afla de la săteni că este așteptat de colector și perceptor acasă. Într-o seară au venit după ce ajunsese Gheorghe cu ai lui acasă. Atunci nu a mai avut încotro. Le-au confiscat mașina de
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
vărsat în ocean amurgind. Pe pământ au rămas însingurate, Încremenite în rugăciunea De seara doar oasele fragile Ale sfinților mărturisitori Să se albească precum varul Precum fosforul înțelepciunii Divine, felinare aprinse Să ne lumineze calea, Pe colinele pe care vom înnopta Până când se va crăpa iarăși ziuă. Tot așa și Phoenix, pasărea nemuritoare, Și-a făcut cuib în întunericul nopții Și așteaptă acolo până când O nouă dimineață va înflori Din lujerii de lumină lină Ai Logosului increat. Referință Bibliografică: PASĂREA PHOENIX
PASĂREA PHOENIX de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382898_a_384227]
-
dar numai o clipă, pentru a-și aminti de locul acela.Era lacul unde...și se opri. Nu mai avea rost să-și amintească.Dar dacă avea dreptate , lângă lac trebuia să fie ruinele vechii fortărețe ,și putea acolo să înnopteze iar cand zorii zilei vor veni,va avea un plan pentru ce vă urma.Nu se putea lăsa doborâta Astfel, încerca să înainteze dar atunci văzu în semi-umbră pe piele o pată violacee umflată...Oftând adânc, încerca să se deplaseze
KARON de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382983_a_384312]
-
vărsat în ocean amurgind. Pe pământ au rămas însingurate, Încremenite în rugăciunea De seara doar oasele fragile Ale sfinților mărturisitori Să se albească precum varul Precum fosforul înțelepciunii Divine, felinare aprinse Să ne lumineze calea, Pe colinele pe care vom înnopta ... Citește mai mult Vă întreb pe voi îngeri de pazăCare zi și noapte stați de privegheCum înfloresc crinii seraficiDin țărâna de pe morminte opacă? Cum cresc din cenușă aripileDe foc ale Pasărei Phoenix,Înveșmântând cu luminăCerul întreg și pământul? Pe jeratecul
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
de sânge ale veaculuiS-au vărsat în ocean amurgind.Pe pământ au rămas însingurate,Încremenite în rugăciuneaDe seara doar oasele fragileAle sfinților mărturisitoriSă se albească precum varulPrecum fosforul înțelepciunii Divine, felinare aprinseSă ne lumineze calea,Pe colinele pe care vom înnopta... VII. TEOLOGUMENA - DESPRE EXISTENȚĂ ȘI NON-EXISTENȚĂ, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2315 din 03 mai 2017. Existența este întruparea binelui suprem, numai dacă ne gândim de unde am plecat sau unde s-ar putea ajunge, adică fie la nimic
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
pustiul în care-am ajuns Căci doar amăgirea suspină-n eres. Cum lunec spre iarnă cătând propriul Eu Rămân prizonier, iar tu un destin, Mi-e vocea străină, mi-e pasul mai greu, Noianul de frunze plânge divin. Un gând înnoptează în rugă mereu, Eu n-o să mă vindec nicicând de senin... Citește mai mult Între cer și pământ mai caut răspuns,O toamnă în care dureri am culesIar tu fără urmă să pleci ai alesși toarce-n neliniști un vers
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
E rece pustiul în care-am ajunsCăci doar amăgirea suspină-n eres.Cum lunec spre iarnă cătând propriul EuRămân prizonier, iar tu un destin,Mi-e vocea străină, mi-e pasul mai greu,Noianul de frunze plânge divin.Un gând înnoptează în rugă mereu,Eu n-o să mă vindec nicicând de senin...... XIII. FĂRĂ GLAS, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016. Eu nu mai am putere să te strig, Mi-e glasul asuprit de neputință
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
în Ediția nr. 1975 din 28 mai 2016. Aș vrea să-mi cânte marea despre tine Și-n valuri să citesc povestea ta, Aș vrea să-mi spună marea dacă-i bine De-n ochii tăi eu n-aș mai înnopta. Aș vrea ca marea să mă înveșmânte Când soarele coboară lângă mal, Aș vrea ca valul serii să cuvânte Iar tu să fii lumina unui val. Să scrie veșnicia lângă maluri, Să scrie cerul cu iubirea noastră Să mi te-
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
înveșmânte Când soarele coboară lângă mal, Aș vrea ca valul serii să cuvânte Iar tu să fii lumina unui val. Să scrie veșnicia lângă maluri, Să scrie cerul cu iubirea noastră Să mi te-aducă, înger, printre valuri Și să-nnoptăm cu marea cea albastră. Citește mai mult Aș vrea să-mi cânte marea despre tineși-n valuri să citesc povestea ta,Aș vrea să-mi spună marea dacă-i bineDe-n ochii tăi eu n-aș mai înnopta.Aș vrea ca
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
valuri Și să-nnoptăm cu marea cea albastră. Citește mai mult Aș vrea să-mi cânte marea despre tineși-n valuri să citesc povestea ta,Aș vrea să-mi spună marea dacă-i bineDe-n ochii tăi eu n-aș mai înnopta.Aș vrea ca marea să mă înveșmânteCând soarele coboară lângă mal, Aș vrea ca valul serii să cuvânteIar tu să fii lumina unui val.Să scrie veșnicia lângă maluri,Să scrie cerul cu iubirea noastrăSă mi te-aducă, înger, printre
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
ca marea să mă înveșmânteCând soarele coboară lângă mal, Aș vrea ca valul serii să cuvânteIar tu să fii lumina unui val.Să scrie veșnicia lângă maluri,Să scrie cerul cu iubirea noastrăSă mi te-aducă, înger, printre valuriși să-nnoptăm cu marea cea albastră.... XXIV. FLOARE DE ARGINT, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016. Floare de argint, lacrimă albastră, În mătase zborul curge-n veșnicii, Amintiri de rouă, neguri timpurii, Floare de opal, lacrimă
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Cinecluburilor, organizat în seculara cetate a metalurgiei românești Oțelul Roșu (așezare urbană ce a purtat numele regelui Ferdinand, până în 1948) - am făcut, de la Hațeg, o buclă până la Prislop, împreună cu prietenii Romulus Turbatu și George Obrocea. Nu aveam de gând să înnoptăm la Prislop, ci doar să vizităm sfântul așezământ, mormântul duhovnicului vizionar Arsenie Boca și să lăsăm, pentru biblioteca Mânăstirii, exemplare din patru-cinci ediții ale revistei ,,Lamura”. Căutând-o pe Maica Stareță (conform sugestiilor oferite de măicuța de la chioșcul de cărți
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
readucă lumina în obscuritate îndemnându-ne să ne întoarcem în iubire pentru a ne sutura rănile. Cel mai frumos leac pentru a ne vindeca este, în viziunea poetului, iubirea. Deși “prin brazi adie vântul a-ntuneric”, Sandu Cătinean încearcă să înnopteze în rugi preacurate pentru ca răsăritul să îmbrace din nou brazii în lumină. “Un cerb din lumi necunoscute” rescrie frumusețea unei povești nemuritoare de iubire prin măreția simbolului pe care îl poartă, căci în versurile poetului se contemplă peisaje de o
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
de-a lungul pereților, descifrezi zgomotele nopții. Imperceptibil, sforăitul a sute de mii de bărbați, aproape epuizați; nu s-au hrănit bine, au făcut și dragoste unii, un efort devastator; au griji. Nu-i permiți iubitei - așa o minți - să înnopteze niciodată la tine. (Nu o minți, folosești un termen depreciat, nu îl mai ia nimeni în seriosă. Liber, scrii despre Caravella. O astfel de femeie ți-ar trebui! Când erai foarte tânăr, ai părăsit-o pe Prințesă. Infantilismul tău a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să aterizeze să dea peste o bucată de stâncă cenușie ieșită din nisip de care se izbi cu piciorul, ce i se fractură într-o mulțime de locuri. Își pierdu cunoștința și vântul harmattan, care sufla din ce în ce mai tare pe măsură ce se înnopta, puse stăpânire pe mătasea de culoarea închisă a parapantei și, parcă jucându-se cu el, îl târî ca pe o marionetă de-a lungul întinderii de pământ ca, până la urmă, să-l izbească cu capul de o piatră enormă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Vara nu bătea deloc vântul. Era doar foarte cald, nemișcat și cald. Stăteam pe verandă și ascultam artificiile de jos din oraș. Puteai să le-auzi de peste tot de prin vale, chiar și din reședința de județ. Când s-a înnoptat, toate luminile din oraș s-au aprins, mai puțin în câteva case unde bărbații fuseseră uciși, ca-n a noastră. Puteam să stau acolo și să le aleg una câte una. Cea mare și gri de pe Main Street, unde soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pentru mine doar oferindu-mi slujba asta. Tanti Mae a trecut pe lângă scaunul meu și m-a pupat pe cap. Nu am reacționat în nici un fel, mă uitam în continuare pe ușa din spate, la locul unde era mama. Se înnopta și, de obicei, ea intra în casă pe la ora asta. Curând am văzut-o venind pe sub acele de pin care încă se mai distingeau în întuneric, cu fusta ei făcută coș ca să țină niște conuri pe care trebuie că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o noapte de veghe, fumînd pe Întuneric, va denunța În iarna lui 1879 un atentat, Întrucît „se Îndoia de oportunitatea punerii unei bombe sub biserica parohială“. Racikovski - care va destăinui că doar În urmă cu două nopți În culcușul său Înnoptase unul dintre atentatorii generalului Draintelle - va ajunge În mîinile Secției a treia de poliție țaristă. De la acest punct se va desfășura o scenă demnă de Dostoievski; evaluînd personalitatea acuzatului, procurorul Îi va aține calea cu o propunere: ori domnul Racikovski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu mai puțin faimos al operelor Pluralitatea luminilor ivite sau Necunoscutul și puterile naturale. În opera Necunoscutul și problemele psihice el prezintă cazul unui oarecare domn Berrard, fost magistru și deputat: domnul Berrard va fi constrîns, Într-o excursie, să Înnopteze Într-un han mizer „dintr-o zonă forestieră“. Atunci Îi va apărea În vis o crimă care se va petrece trei ani mai tîrziu În aceeași odaie În care dormise atunci omul dreptății; victima va fi un oarecare domn Victor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
inventase Hemingway la bîlciurile de San Fermínă i-am vîndut o Fuenteovejuna semnată de Lope de Vega cu pixul, ia aminte, așa Încît umblă cu grijă, că În afacerea asta cu cărțile nu te poți Încrede nici În fișiere. Se Înnopta cînd am ieșit din nou pe strada Canuda. O briză răcoroasă pieptăna orașul, iar Barceló Își scoase pardesiul ca să i-l pună Clarei pe umeri. Nevăzînd o ocazie mai adecvată, spusei Într-o doară, ca unul care nu dă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]