430 matches
-
cererea turistică a rezidenților din România: numărul de călătorii turistice, durata călătoriei, moduri de transport utilizate, tipuri de mijloace de cazare turistică în care au înnoptat, numărul de înnoptări, cheltuielile turistice aferente călătoriilor, numărul de excursii/vizite de o zi fără înnoptare, scopul acestora, mijlocul de transport aferent, destinația și cheltuielile turistice aferente excursiei/vizitei, în trimestrul/perioada respectivă. Limba în care se realizează publicația: Română Periodicitatea de apariție: Trimestrial Termen de apariție: T+85 Mod de prezentare: Publicație electronică pe site-ul INS
PROGRAMUL din 22 februarie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/265601]
-
care dor, Pe rana din cuget adoarme Un vis cu aripi de cocor. Andante recită văzduhul Poeme din voaluri de nori, Himere se-mbracă-n ființă, Iar sorii te fac să-i adori. În ultima casă a păcii, Se sting înnoptări ce-au durut, Acorduri din clipa rămasă Schițează un nou început... Referință Bibliografică: ÎN ULTIMA CASĂ A PĂCII / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1945, Anul VI, 28 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Ardelean : Toate
ÎN ULTIMA CASĂ A PĂCII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378388_a_379717]
-
în pripă, Să facă, și acum, ce-a mai făcut. Priveam, printre crenele, câmpul gri, Pe care fiara fulgera, în goană, Spre arătarea tâmpă și vicleană, Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri. Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul Umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât. Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul nepătruns, întunecat, Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat: Doi colți însângerați, în raza lunii. [5] (Poemul 30
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
spre strungile de piatră. Locuitori mai vârstnici își puteau aminti că din acele direcții veneau, prin anii 44 ai precedentului secol luptătorii anti comuniști ca să se aprovizioneze. Unul dintre tinerei, dotat cu o hartă amănunțită, dirija cursul expediției. După o înnoptare într-un frumos luminiș la liziera brazilor, au ajuns în sfârșit la o peșteră care, din afară, abia era vizibilă. După un portic în care Nea Toader trebuia să se aplece ca să nu dea cu capul de pragul de sus
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]
-
puține, din cauza capriciilor mării. Câțiva turiști ne-au ajutat să ridicăm bărcile și să le întoarcem cu chila[ Chila = element principal de rezistență al osaturii unei nave, așezat pe axa longitudinală a fundului navei, fundul bărcii (DEX)] în sus, pentru înnoptare. A doua zi doream să o luăm de la capăt, dacă eram sănătoși și timpul ne permitea. Zilele de ceață nu erau așa dese, ca să ne sperie. Ne-am învățat cu ele, doar eram de-ai casei, cum s-ar zice
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
sensibilitatea unui nerv cu terminațiile deschise, fiecare atingere exterioară îi poate produce durere. Cartea lui pare o galerie de tablouri impresioniste miniaturale în care tușele, adăugate pe rând, sugerează diferite componente ale vieții omenești. Exilul și repatrierea sunt trecere de la înnoptare spre lumină, iubirea tinereții are culoarea florilor și a răsăritului de soare, nostalgia trecutului se asemuiește cu “razele de sub nori”, bătrânețea are nuanțele primăverii ofilite, tăcerea introspecției e incoloră, ca o absență dedicată sieși, moartea însăși își preschimbă negrul în
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
sensibilitatea unui nerv cu terminațiile deschise, fiecare atingere exterioară îi poate produce durere. Cartea lui pare o galerie de tablouri impresioniste miniaturale în care tușele, adăugate pe rând, sugerează diferite componente ale vieții omenești. Exilul și repatrierea sunt trecere de la înnoptare spre lumină, iubirea tinereții are culoarea florilor și a răsăritului de soare, nostalgia trecutului se asemuiește cu “razele de sub nori”, bătrânețea are nuanțele primăverii ofilite, tăcerea introspecției e incoloră, ca o absență dedicată sieși, moartea însăși își preschimbă negrul în
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
timp, de preferat într-unul din campingurile din zonele limitrofe (unde costă din păcate cam cât ar costa un loc în paradis, mergând spre 100 de dolari pe noapte, per o rulotă sau automobil-caravană). Evident că în interiorul parcului este interzisă înnoptarea. Și nu există nici pompe de benzină, nici acces la internet, ba chiar nici recepție pentru telefoanele mobile (decât pe terasele restaurantelor din satul turistic, unde se-nghesuie om lângă om, fiecare cu ochii pironiți pe ecranul celularului). Despre filmul
YOSEMITE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375251_a_376580]
-
prea grozavă, însă eram bucuroși că n-am ratat o zi de pescuit, care erau, și așa, destul de puține, din cauza capriciilor mării. Câțiva turiști ne-au ajutat să ridicăm bărcile și să le întoarcem cu chila[v]în sus, pentru înnoptare. A doua zi doream să o luăm de la capăt, dacă eram sănătoși și timpul ne permitea. Zilele de ceață nu erau așa dese, ca să ne sperie. Ne-am învățat cu ele, doar eram de-ai casei, cum s-ar zice
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CU LUNA STAU LA CINĂ Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Pe-arcada înnoptării, în tainicele castre, Zvâcnește libertatea și-n trecerea-i barbară Aleargă herghelia prin stepele albastre; Vin cai să se înfrupte din pajiștea stelară. Foșnește libertatea în temeri infirmate, În colb de stele-i ceasul, secunda e orfană; Cad hamuri de
CU LUNA STAU LA CINĂ de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373157_a_374486]
-
pierduți în depărtări de parfum, și muzica mi se prelinge pe oase, pe firul de nisip, pe lungul privirii. Încă aștept, poate că o insulă, poate că un val, poate că o ancoră. Mi s-au spălat gândurile în baia înnoptării. Ni s-au întâlnit sufletele, eu eram pe o bancă de stele în mijlocul mării, tu pe un țărm portocaliu, înghițit de gândul soarelui. Am întins o mână și am mângâiat rază. Am strâns în brațe lumină și timpul a rămas
ASTEPTARE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379299_a_380628]
-
peste umăr din stânga înfiorării. Mă împinge dincolo de inimă. ,,Să te îmbrățișeze văzduhul!’’ rostește rece, direct în urechea timpului, măsurându-și, nemăsurându-și puterea... Ascult din sufletul celulelor vibrația distanței, privesc cum se întoarce cu spatele la ecoul vieții. Cu umărul stâng încremenește înnoptarea. Se întinde șoptind agonic: ,, Praf,praf obsedat de țărână! Picură cerul cu tăcere.(24 ian 2017) Referință Bibliografică: Tăcere / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2216, Anul VII, 24 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Iulia Dragomir
TĂCERE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374220_a_375549]
-
relief, în scrisul lor intrând „ un văz gândit”, „basm sau cântec” (Covorul românesc). Plastic vorbind, citadinul M. știa să piardă o nuanță, un detaliu, pentru a face loc altora, în percepții fluid vibratile, sintetizatoare, apte să sugereze răsărirea, înverzirea, înserarea, înnoptarea, desfrunzirea, să capteze stările vaporoase, vedeniile, nelămuritul. În reprezentarea fenomenelor lumii materiale și psihice, românii au putut împrumuta sugestii de la alții, însă „arta bizantină o simți că e numai altoi într-o mai veche înfăptuire” - nota eseistul, interesat de izvoade
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
depărtări, Minerul, Prin întuneric de pădure, Firul de iarbă, La atac, Primăvara, În cimitir ș. a.), poetului fiindu-i și recenzat de Perpessicius volumul Versuri, tipărit în 1925. Poezie mai trimit Perpessicius (Pastelul neoclasic), Mihail Celarianu (Chemare în amurg, Cântecul orelor, Înnoptare), V. Demetrius (Psalmistul, Iarnă, Adolescentul), Ion Minulescu (Echinox de toamnă, Toamna), Eugeniu Ștefănescu-Est (Poemă de argint de lună, Oglinda lacului albastru, Seara lăcrimează parcul), Eugeniu Sperantia (Lumină ce cobori pe mine), Marcel Romanescu, George Dumitrescu ș.a. O inițiativă a revistei
SALONUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289450_a_290779]
-
mea satirică/ V-a-nchinat de drag la toate/ Câte-o strofă lirică./ Dar când știu c-o să vă-nghețe/ Iarna mizerabilă/ Mă cuprinde o tristețe/ Iremediabilă”. El este, în același timp, un poet melancolic al singurătății, al liniștii silvestre și al înnoptării (Balada călătorului), al nestatorniciei și al trecerii ireparabile a timpului, ca în Balada chiriașului grăbit, unde realitatea cotidiană, tratată epic (modalitate caracteristică liricii lui) și tonul jucăuș relevă în subtext un sens filosofic: „Trec anii, trec lunile-n goană,/ Și
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
din pădure, drumul începu să coboare brusc, copitele scoaseră un clipocit ca de ventuze. Ceva mai departe, nuiele uscate trosniră sub pași. Se simțea în apropiere umiditatea unui râu. Trebuia să urce înapoi spre pădure și să se pregătească pentru înnoptare. Nikolai o porni printre copaci, deslușind un luminiș întins îndărătul tufișurilor a căror verdeață fragedă părea albastră în transparența amăgitoare a amurgului... Simți primejdia mai înainte ca Vulpoiul să se fi oprit. Un tremur rapid străbătu pielea calului. Vulpoiul se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vină. Ca un bătrân popă de treabă...“ Am adormit când noaptea era pe sfârșite, căzând într-un somn ce și-a păstrat extrema acuitate a acelei confidențe silite. Dar luciditatea sa a devenit lumină, iar tăișul durerii, gheață. Frigul unei înnoptări iarna, frigul zăpezii care-mi îngheța încet fruntea. Revedeam casa din lemn, despre care mi-ai vorbit adesea, cu intrarea ei scundă, de unde se putea vedea, dincolo de crengile de brad, malul lacului înghețat... La trezire, am simțit multă vreme prospețimea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vioaie, la care de data aceasta participai, doamna și domnul Pavel le propuse - Anei și fiicei - să mai stea o zi, să vadă orașul, invitație ce parcă era așteptată, căci Ana încuviință, pe loc, mulțumind. Stăturăm încă multă vreme, până la înnoptarea zilei de vară, și înainte de a ne duce la culcare, Ana, într-o fracțiune de timp, ca o comprimare a lui, se apleca înspre mine și, în loc de „noapte bună”, șopti zâmbind: - Ce bine când doctorul îți spune că nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
În tăcere. Dădu din umeri și Își ridică ochii ca și cînd ar fi vrut să vîneze din zbor niște cuvinte care Îi scăpau. Fiindcă mă temeam că, poate, ai dreptate, spuse În cele din urmă. Am oftat. Ne ocroteau Înnoptarea și acea tăcere dezinteresată care Îi unește pe străini, și m-am simțit plin de curaj să spun orice, chiar de-ar fi fost să fie pentru ultima oară. — Îl iubești sau nu? Îmi oferi un zîmbet ce se topea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de umbre. Cum Ioana nu aprinsese încă lămpile, camera își pierdea tot mai mult conturul, împingându-ne în vag. De la o clipă la alta, canapeaua pe care stăteam se transforma într-o plută, dis pă rând cu noi în largul înnoptării. — Sunt foarte nemulțumită de tine, răsări din nevăzut vocea mătușii. Ne-am înțeles să ne jucăm amândouă, dar tu m-ai lăsat singură pe scena cărții, ascunzându-te în culise. — Eu ți-am pus întrebările, m-am apărat, șovăind. — Îmi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de umbre. Cum Ioana nu aprinsese încă lămpile, camera își pierdea tot mai mult conturul, împingându-ne în vag. De la o clipă la alta, canapeaua pe care stăteam se transforma într-o plută, dis pă rând cu noi în largul înnoptării. — Sunt foarte nemulțumită de tine, răsări din nevăzut vocea mătușii. Ne-am înțeles să ne jucăm amândouă, dar tu m-ai lăsat singură pe scena cărții, ascunzându-te în culise. — Eu ți-am pus întrebările, m-am apărat, șovăind. — Îmi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de pe brațe. Era cam momentul când Akechi Mitsuhide sosea la Oinosaka. Fumul sobelor din uriașa bucătărie începea să învăluiască interiorul templului. Lemnele ardeau nu numai în vetre, ci și în băi. Și nu numai la Templul Honno: în ora dinaintea înnoptării, fumul focurilor de gătit se înălța pe cer, atât în capitală, cât și în afara ei. În baie, Nobunaga își turnă apă pe trup. O singură floare albă, pe o viță, se arăta prin grilajul de bambus al unei ferestre tăiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
boemă, autodestructivă, pe care ultimul vlăstar masculin al familiei nu o trăda în niciun fel. La rândul lor, cei din ramura Tupilat recunoșteau în Leo rudimente de comportament intelectual, înăbușite însă de escapadele sale haotice și primitive, cum ar fi înnoptarea în castanii și mestecenii (speciile care îl vindecau de insomnie) din parcurile bucureștene. Chiar și așa, era vorba de defecte ce puteau fi trecute cu vederea, defecte ce nu necesitau un tratament specific depresiei-maniacale. Însă nimeni din stufoasa coroană a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
De mai multă vreme, căpătase un obicei.În zilele cândîi mergea bine de tot, la întorcerea din misiunea de luptă, cumîși intitula zilele de muncă, nu rareori cumplit de grele și cu eforturi supraomenești, la revenirea, deci, spre bază, pentru înnoptare, locul fiind în pantă, o pantă ceva mai aparte decât altele,în general, Cercel Dumistrăcelîși forța scula,în așa hal,încât, scurmând pământul de dedesupt, partea din față se ridica,în sus, asemeni unui armăsar înspăimântător, lăsând partea din spate
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
gânduri își puseseră deja pecetea lor, era a lui. Dar, cum i s-a încrețit pielea de pe frunte și pe sub ochi... și acele două crestături adânci pe amândoi obrajii!... Riduri adânci îi brăzdau obrajii! Anii trecură brusc pentru el, și înnoptarea vieții venise. Era pe la toacă... Glasul clopotelor de la Mitropolie, de la Golia, Bărboi... Nicoriță... din tot orașul, se ridica pe multe voci spre Cer pe acoperișul lumii. Slujba de Vecernie se isprăvise. Era o seară blândă. A doua zi era prima
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]