346 matches
-
Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 744 din 13 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Drum rămas Mă apasă în vise o piatră de moară Metafora ia forma somnului zbuciumat Pronunțarea faptelor într-o doară Vibrează pe harfa cerului înnorat. Ploaia poruncește idei îngenunchind strada Eu credeam că știu totul despre eclipse Însă stelele au înflorit livada Sufletului meu subjugate de eclipse. Plămânii mei au obosit în zona alpină Între două praguri ale infernului fac popas Odihna e resimțită ca
DRUM RĂMAS, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345182_a_346511]
-
toamnei reci se oglindește luna, Privindu-se șireată în pojghița de gheață. Om trist, ce uiți mereu că viața-i numai una, Când pâcla grea coboară și-n lumea ta e ceață, Privește către lună, din zâmbetu-i învață! O frunte-nnorată nu va goni furtuna... În frunza toamnei reci se oglindește luna. Referință Bibliografică: Rondel de toamnă / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2116, Anul VI, 16 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate
RONDEL DE TOAMNĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376982_a_378311]
-
mai puternic. Ziua de 10 septembrie 1940 devine zi martirică pentru Părintele Protopop Aurel Munteanu, fiind asasinat de către hoardele ungurești, în chip barbar, în centrul urbei, căreia i-a închinat întreaga sa viață și iubire părintească, duhovnicească. O zi senină, înnorată, nu se mai știe, o zi în care Părintele Aurel a intrat în panteonul martirilor neamului pentru credința ortodoxă strămoșească, ținând trează conștiința creștinilor ortodocși, dar nu numai că veacul nu s-a sfărșit, că dreptatea nu a murit, că
PE URMELE MARTIRULUI AUREL de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377029_a_378358]
-
e supusă unor neîntrerupte amenințări, care parcă vor să spulbere ideaticele nemărginiri. Sunt invocate și energiile divine, în virtutea unei considerabile dorințe de ascensiune spirituală: "Doamne, alungă chinul uitării,/ așa cum vrei, așa cum știi.../ și lasă vârtejul iubirii să aspire/ și gândul înnorat, și visele pustii.// Stigmatul morții să fie-năbușit,/ dezamăgirile să fie rătăcite-n copleșiri,/ apoi să mă păstrezi, Doamne, purifică-mă/ în focul aprins al ultimei iubiri!" Într-o analiză a versurilor Cristianei Maria Purdescu nu trebuie să eludăm aproape ominiprezenta
PARADIGMA NELINIȘTII CREATOARE DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378082_a_379411]
-
era așa, astfel că dădeam mereu drumul la parâma ancorei, pentru a-mi schimba locul de pescuit. Peștele era rar și mărunt. Nu se prefigura o zi norocoasă. La un moment dat, soarele și-a făcut apariția timid, pe cerul înnorat. După cum eram orientat față de soare și după zgomotul sirenei de ceață, ar fi trebuit să fiu la mai mult de un kilometru și jumătate de mal. Când s-a ridicat un pic pâlcul dens de ceață, a apărut umbra unei
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
să se stârnescă și să facă ravagii peste liniștea acestei familii. Florina era în clasa a cincea (mai avea o soră mai mare) pe când tatăl ei, din neștiute cauze politice a fost arestat și dus la pușcărie. Au venit zile înnorate și înfrigurătoare pentru familia care cu fiecare zi trecută ajungea la capătul răbdărilor. „În iarna aceea”, își amintește artista, „în ’53, a fost viscolul înfiorător. Cu o săptămâna înainte de viscol mama a plecat la Botoșani să aducă niște ajutoare, alimente
FLORINA CERCEL. SPIRITUL, SINGURUL SCUT AL SIEŞI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375998_a_377327]
-
cu voci neatinse Salubră tăcerea pe strada-nvechită Își cere schimbare în frâiele firii Cuțitul stă-n coaste te cere-nfrățirii La slujbă și ochiul târăște o sită Mistifică-ți viața la masa din tine Așează culoare pe-o frunză-nnorată În lingura clipei o ploaie-nnodată Privește oglinda prin stropi de rubine Mistifică-ți viața și templele minții Să-nalțe coloane să-nchine toți sfinții ... Citește mai mult Mistifică-ți viața nu-ți cere prea multeîn pasul teluric un strop de
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
una, după alta.....că doar era plin de fete mândre și frumoase.... taman bune de măritat! Și măritate....și văduvioare tinerele.....și mai puțin tinerele....că de....satul era mare! Mergea așadar Ion seară de seară, indiferent că era senin, înnorat, ploaie vânt ori zloată.....că nu era o problemă...găsea el o poartă deschisă și vreo binevoitoare care să-l primească în casă. Se ducea drept la țintă, după timpul de afară....știa unde să meargă! Mergea, mergea, dar de
ION....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376800_a_378129]
-
era așa, astfel că dădeam mereu drumul la parâma ancorei, pentru a-mi schimba locul de pescuit. Peștele era rar și mărunt. Nu se prefigura o zi norocoasă. La un moment dat, soarele și-a făcut apariția timid, pe cerul înnorat. După cum eram orientat față de soare și după zgomotul sirenei de ceață, ar fi trebuit să fiu la mai mult de un kilometru și jumătate de mal. Când s-a ridicat un pic pâlcul dens de ceață, a apărut umbra unei
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
Ediția nr. 1322 din 14 august 2014 Toate Articolele Autorului mi-am pictat fața ca pentru final geană cu geană am scos din sertarul cu ornamente șubrede ultima mască cea mai frumoasă ochii verzi conturați cu albastru ca un cer înnorat sideful obrajilor cu indecență roz gura de un roșu venal un paliativ pentru lumea dezlănțuită de afară era toamnă acalmie ți-am oferit trei mere oneste mirosea opulent a iubire mâna ta boemă de salvator refulat mi-a creat o
SELFIE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372187_a_373516]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > FIORI DE DOR Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Afară-i frig și înnorat, Iar ramuri plâng Sub rece promoroacă, Mi-e geamul parcă-ncețoșat Și greu văd crâng Ce haină albă-mbracă... Iar mie-mi e atât de dor De soare plin Ce-l regăsesc în ochii-ți, Atât de mult strălucitor Și-atât
FIORI DE DOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376200_a_377529]
-
rămas în mintea mea Și tot aștept Atingeri dulci de miere... Tânjesc la pieptul tău să fiu, S-ascult tumult Sub brațele-ți liane, Să simt că tânăr sunt și viu, Copil-adult, Cântând iubirea-n strane... Afară-i frig și înnorat, Iar șoaptele Lăsate-n geam de frunze, Suav transmit: „nu te-am lăsat, Cu astrele Iubirea-ți pun pe buze!”! Referință Bibliografică: Fiori de dor / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1835, Anul VI, 09 ianuarie 2016. Drepturi
FIORI DE DOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376200_a_377529]
-
să afli totul despre ea, Ascultă-o rapsodie de Enescu, Citește un pom de Eminescu, Privește „Pasărea Măiastră”, Ori mergi la marea cea albastră, Contemplă „Gânditorul” din argilă, El în istorie e prima filă ! Admiră cerul, de-i senin ori înnorat, Spre el drapelul țării mele-i înălțat. Urcă pe munți, coboară spre câmpii Și prinde-te în jocuri de copii. Mănâncă borșul românesc cu cimbru, Și calcă rar pe urme vechi de zimbru. Intră să vezi o veche mănăstire Și
INVITAȚIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371773_a_373102]
-
prin păduri, care să ofere umbră cât mai multă (evitând astfel pe cât posibil efectele radiațiilor solare); echipamentul va fi unul corespunzător (șapcă pe cap - vara; ochelari de protecție solară pentru toate anotimpurile, datorită luminii puternice de la amiază excepție unele zile înnorate; îmbrăcămintea de culoare deschisă - excepție iarna etc.); hidratarea constantă prin aportul de apă și băuturi speciale cu electroliți (vara, se deshidratează mai mult organismul); practicarea joggingului la amiază ar fi de preferat să se facă primăvara, toamna sau iarna, când
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
din mădularele-mi! 100 Fiii mei, din sînu-mi surghiuniți, foiesc naintea-mi. Păsările mele tăcute sînt pe dealurile-mi, turme se prăpădesc sub ramurile mele. Căzut-au corturile-mi, trîmbițele și sonul dulce-al harfelor mele Tăcut-au pe dealurile-mi înnorate ce furtuni și foc revarsă. Laptele vitelor mele și mierea albinelor și rodul recoltei de aur 105 Sînt strînse-n aprigul zăduf și-n ploaia tumultuoasa. Vesmîntul meu s-a prefăcut în caos și-n piatră luminosu-mi aur. Acolo unde eu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rând, Împleți cupele cântând Și priviți pin vinu-n spume Tot ce vi-i mai drag pe lume. Viața-i tristă, lungă, rece, Nesimțită-n noapte trece. Ca un vis urât și rău... Ce se strecură mereu! Trece searbăda viață, O -nnorată dimineață Înecată-n tristă ceață. Dar eu voi s-o luminez, Sufletul să mi-l turbez, Să-mbăt sufletul din mine; Să-mi scald gîndurile-n bine, Să strig marelui cupar: Toarnă-mi ziuă în pahar Să-nec inima-mi din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o eroică conștiință {EminescuOpXIV 356} de sine spre-a readuce la supunere trupele revoltate, când se întoarce, trebuie să se simtă impresiunea acelei puternice catastrofe ce i se-ntîmplă când vede pentru prima oară frîngîndu-se (atotputința) omniputința sa, trebuie din fața lui înnorată să se trădeze acest punct solstițiar al sorții sale, trebuie din tonul lui să se vadă că se silește ca să-i [esprime] tăria și încrederea de mai nainte. Actorul care nu le reproduce toate acestea nu a rezolvat problema cea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
învățaseră de multă vreme să-l asocieze cu moartea. În secolele de luptă cu lentilele și florile cântătoare, oamenii învățaseră să se păzească destul de eficient. Pentru a se apăra de atacul lentilelor, războinicii așezați în rand își închipuiau un cer înnorat, cu vânturi puternice. Concentrîndu-se asupra acestui simbol, ei reușeau să creeze destul de repede curenți turbionari care tulburau geometria straturilor de aer cald. Imediat ce vedeau că nu reușesc să atace, lentilele se îndepărtau rostogolindu-se pe muchia carapacei, mult mai repede
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Tonalitatea imnică, LCF, 1977, 2; Nicolae Manolescu, „În prelungirea luminii”, RL, 1977, 13; Ulici, Prima verba, II, 131-132; Iorgulescu, Prezent, 130-131; Paul Dugneanu, Forme literare, București, 1993, 192-195; Ulici, Lit. rom., I, 320-321; Roxana Sorescu, Ca floarea soarelui, sub cerul înnorat, LCF, 1997, 3; Maria-Ana Tupan, „Acesta este trupul tău”, APF, 1997, 11; Mariana Filimon, Un exil benevol, VR, 1998, 5; Popa, Ist. lit., II, 569; Raluca Dună, Enigme mici, transparențe, amestecuri, LCF, 2003, 43; Ioan Adam, Parole în Balcani, București
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
doar anumite categorii sociale. Distribuția preferențială neagă egalitarismul fondator și prin asta e incorectă. S1 sintetizează foarte bine situația: Eu stau la coadă în picioare și mă bate soarele în cap, că la coadă nu stai când e umbră sau înnorat, ci când se dă ceva... Eu stau la coadă și vine milițianul și intră înăuntru și iese cu mapa umflată... Cui să te plângi, că doar el e omul legii, nu? Sau vine vreun ștab și intră înăuntru, că cică
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nici măcar în imaginile foto sau televizate, cum demonstrează (dacă mai era cazul) întâmplarea provocată de un post francez de televiziune, care a difuzat un reportaj despre Marsilia - viața de zi cu zi a celebrului port mediteranean, pe fundalul unui cer înnorat, prevestitor de ploaie. Imaginile au stârnit ironia și chiar revolta localnicilor, aceștia fiind convinși că li se prezentau niște cadre trucate. Explicația e simplă: la Marsilia plouă extrem de rar - câteva zile pe an. Dacă veridicitatea înseamnă putere de convingere (lucrurile
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
mai rămânea decât lungul drum de întoarcere care se întindea în fața lor deșert și zadarnic. Pinii se înșiruiau de o parte și de alta a drumului. Tropotul cailor se auzea din ce în ce mai tare și mai ascuțit. În zare, pe fundalul cerului înnorat, se vedea domul bazilicii San Pietro. Trăsura trecu din pe strada Palleone pe strada Borgo și intră în piața din fața Vaticanului. — Când o să se arate Sfinția Sa Papa, le repetă Velasco încă o dată, să atingeți podeaua cu genunchiul drept de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și plângând și făcându-i pe alții să râdă și să plângă, căutând ocazii, provocând, găsind atâta plăcere În a-și frânge mâinile, În a stoarce lacrimi din glandele lor, și În a Înota și a vâsli În acel mediu Înnorat, contaminat, confuz, tălăzuit, al simțirilor umane, Înghițind apele-pasiunii, lamentându-se asupra soartei lor. Acest exercițiu era condamnat În carte, mai ales lipsa originalității. Scriitorul prefera strictețea intelectuală, ura emoția, cerea imperios doar lacrimi exaltate, lacrimi vărsate În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
picioarele sale, așa cum mureau acum gladiatorii în arenă. Avea să-și dedice toată energia misiunii sale, își promise, privind mulțimea pestriță ce aștepta intrarea lui Salix și a lui Skorpius. Valerius se opri. Văzuse profilându-se printre copaci, sub cerul înnorat, zidurile cenușii ale amfiteatrului. Dinspre ele răzbătea vacarmul mulțimii. Îl auzise de departe, de când pornise pe drumul ce ducea din tabăra lui Antonius în oraș. Jocurile începuseră de dimineață, dar Valerius aflase că, potrivit obiceiului, ultima luptă a zilei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cei ajunși în mizerie din cauza războiului civil, cei ce luptaseră și își dăduseră viața pentru idealurile vechilor tradiții. Privi în jur. Oamenii tăceau. Le văzu chipurile crispate, luminate de torțe. Printre soldații călare, ale căror siluete se decupau pe cerul înnorat, îl recunoscu pe Antonius și i se păru că simte focul privirii sale ațintite asupra lui. Își dădu repede seama că fratele său era rănit. Strânse sabia cu mai multă putere. Mulțimea aștepta într-o liniște greu de îndurat, în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]