386 matches
-
mondial se poate vorbi cu certitudine de începerea răspândirii înotului în România. Ea se petrece rapid în oasele din Ardeal și Banat (Oradea, Cluj, Tg. Mureș, Arad, Timișoara). În 1919 la Timișoara are loc un concurs la care participa și înotători din Szegedin. În 1921 are loc deschiderea ștrandului din Timișoara, care da prilejul organizării unor competiții interesante, ca de exemplu campionatul „Bega”. S-au făcut eforturi pentru organizarea primelor Campionate Naționale de înot, de sărituri și de polo. Multe din
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
care o vom găsi și sub denumirea de Federația Română de Natație (FRN), care se afiliază la UFSR în 1933. În 1931, la București, are loc prima ediție a Campionatelor școlare, câștigătorii fiind recompensați cu diplome și cu brevetul de înotător școlar. FRN a publicat regulamentul de înot, a constituit o comisie medicală, a introdus fișa individuală a înotătorului, iar din 1932 timpii din concurs se înregistrau eu cronometre oficiale. În 1933 s-a înființat secția de înot din Liga 9
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
mixt) și Diana Mocanu (VIII, la 100m fluture). - Atena 2004: Camelia Potec - Locul I la 200m liber (1'58"03 și locul IV la 400m liber (4'06"34); Răzvan Florea locul III la 200m spate (1'57"56), primul înotător român medaliat la Jocurile Olimpice, Ioan Gherghel locul V - 200m fluture (1'56"10); Dragoș Coman locul VII - 1500m liber, Simona Păduraru locul VIII - 800m liber; Beatrice Cășlaru locul VIII - 200m.Mixt; 1.4.2. Campionate Mondiale AUR - Tamara Costache
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
aur, 9 de argint, 9 de bronz). Medalii de AUR: Noemi Lung (5), Carmen Bunaciu (5),Anca Pătrășcoiu (2), Sanda Iordan (1), Lorena Diaconescu (I). În premiera pentru natația românească, Tamara Costache figurează cu primul record mondial stabilit de un înotător român (50m liber - 25"28, stabilit la 23 august 1986 și omologat de FINA, precum și cu încă 4 recorduri europene (24"50; 25"34; 25"31; 25"28) la proba de 50m liber, stabilite în perioada 14 iunie - 23 august
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
este legată de tehnica de înot și poate avea valori de 30-40 de respirații pe minut. Înotul influențează creșterea perimetrului toracic, a capacității vitale, a debitului respirator și a consumului maxim de oxigen. Funcția respiratorie are un rol dublu la înotători :unul fiziologic, legat de activitatea în apă și unul fizic care determină plutirea și poziția înotătorului pe apă. b) Circulația Circulația în timpul înotului se desfășoară în condiții favorizate, datorită poziției orizontale a corpului în apă, datorită presiunii hidrostatice, precum
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
a musculaturii, iar caracterul simetric al mișcărilor de înot exclude instalarea unor deficiențe ale coloanei vertebrale așa cum se întâmplă în cazul altor discipline. e) Metabolismul Procedeele de producere metabolică a energiei, devin eficiente prin antrenament sistematic. Rația alimentară a unui înotător trebuie să se prezinte în următoarele proporții: - 15-18% - proteine - 60-70% - glucide - 15-20% - lipide Nu trebuie neglijate vitaminele și sărurile minerale deosebit de importante în susținerea efortului și în procesele de refacere după efort. 2.4. Reguli de hidrodinamică în înot Studiul
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
proporții: - 15-18% - proteine - 60-70% - glucide - 15-20% - lipide Nu trebuie neglijate vitaminele și sărurile minerale deosebit de importante în susținerea efortului și în procesele de refacere după efort. 2.4. Reguli de hidrodinamică în înot Studiul atent al filmelor subacvatice ale unor înotători, demonstrează că tehnica de înot se bazează pe legități ale hidrodinamicii și hidrostaticii, grefate pe caracteristicile anatomo-fiziologice ale înotătorilor. Studiile dezvoltă teorii ale plutirii pe baza principiului lui Arhimede, iar 18 alunecarea și propulsia la înot pe baza Legii a
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
mase de apă care nu se mișcă. deci mâinile sunt folosite drept elice, palmele trebuie să formeze un unghi care să l-e apropie de unghiul optim de atac al elicei vaporului. Se admite că forța creată de mâna unui înotător este o forță de tracțiune. Vom examina rolul pe care îl are forța hidrodinamică ascendentă în propulsia înotătorului. Pentru aceasta se va ține seama de unele legități hidrostatice și hidrodinamice. Plutirea - Conform legii lui Arhimede „un corp scufundat într-un
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
puțin, în inspirație scade, corpul revenind la suprafață. Greutatea specifică a unui corp se obține împărțind greutatea corpului la volumul său. Gr Greutatea specifică (Y) = Volum Greutatea specifică a corpului uman depinde și de structura sa. Se cunoaște că acei înotători cu țesut adipos abundent, plutesc mai bine decât cei slabi, femeile au o plutire mai bună decât bărbații (țesut adipos mai pronunțat și sistem osos mai ușor), iar copii au cea mai bună plutire (sistem osos mai puțin dens). Respectând
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
executate prea devreme sau prea târziu - nu este valorificată alunecarea în imersie. Vâslirea prematură cu primul braț - scade viteza inițială. 3.1.8. Întoarcerea Reprezintă o schimbare a direcției de deplasare. În dorința de a realiza performanțe de excepție, marii înotători au contribuit pe parcursul anilor la perfecționarea acestui element tehnic. În prezent sunt cunoscute întoarceri mai mult sau mai puțin complicate, dintre care amintim întoarcerea simplă și prin rostogolire. La ora actuală se folosește întoarcerea rostogolită, care se aseamănă ca structură
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
fața la peretele piscinei, cu picioarele în sprijin ghemuit pe acesta și cu mâinile în atârnat pe mânerele blocstartului. Vârfurile picioarelor realizează sprijinul imediat sub nivelul apei, ușor asimetric și depărtat la nivelul lățimii umerilor. Această poziție este abordată de către înotător după primul semnal al arbitrului. La comanda „Luați locurile”, se execută flexia coatelor și se apropie pieptul de perete, concomitent cu ridicarea șezutei. Bărbia este menținută în piept. După semnalul sonor, fluier, sirenă, pistol, elanul se realizează printr-o extensie
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
cursei de o milă desfășurată pe Tamisa. Între anii 1900-1930 se înota bras într-o poziție foarte înaltă, cu capul mult ridicat și cu mișcări laterale ample - brasul german. În anul 1935, datorită unui regulament competițional mai puțin clar, unii înotători scoteau brațele din apă la revenirea în poziție de alunecare, dând naștere unui nou procedeu denumit atunci „fluture - bras”. Procedeul bras pe sub apă apare între anii 1950-1957, particularizat prin vâsliri lungi cu brațele, realizate în apnee prelungită. În anul 1957
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
peste patru ani 1952 care sau desfășurat la Stockholm, se înoată fluture cu mișcare de picioare specific procedeului bras. În anul 1953 F.I.N.A. omologhează prin regulament tehnica acestui procedeu, într-o formă apropiată de cea practicată în zilele noastre. Primul înotător de fluture a fost maghiarul Tumpek, recordman mondial, care a executat cu picioarele, lovituri delfin, deoarece era infirm, lipsindu-i laba unui picior. La următoarea Olimpiadă, care s-a desfășurat în anul 1956 la 63 Melbourne, toți participanții au înotata
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
treilea procedeu în proba de ștafetă 4X100m. În programul Cupelor și Campionatelor Mondiale, se înoată și în probele de 50m și ștafeta de 4X50m Mixt. Utilitar și de agrement : în general se înoată numai de înotătorii experimentați sau de foștii înotători de performanță. Componentele structurale: În procedeul fluture, poziția adoptată este decubit ventral. Deoarece procedeul se realizează prin mișcări ondulatorii, corpul marchează trei poziții intermediare, în funcție de fazele ciclului de vâslire: - în timpul lucrului acvatic al brațelor poziția se orizontalizează cât mai
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
procedeul fluture. Capitolul 4. Metodica înotului 4.1. Orientări în învățarea procedeelor de înot. Pentru a înțelege mai bine problematica învățării înotului este oportună o scurtă trecere în revistă a succesiunii stagiilor de pregătire și selecție. „Viața sportivă” a unui înotător se referă la cca. 12-15 ani de activitate. În funcție de particularitățile fiecărei grupe de vârstă, selecția și pregătirea vor avea un conținut diferențiat (volum, intensitate, complexitate). Specialiștii împart activitatea în cinci stagii de pregătire, și anume: (1) învățare înotului, (2) învățarea
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
învățării înotului, a practicării lui în spiritul ideii de exercițiu fizic. Formarea deprinderii de a înota. Generalități: Prezentarea celor cinci stagii de pregătire a fost făcută cu intenția de a oferi celui interesat imaginea de ansamblu a drumului parcurs de înotător în activitatea de pregătire în care este regăsită și evoluția deprinderii de a înota. Poziția de plutire (fundamentală) presupune renunțarea la orice sprijin din partea mediului terestru, ceea ce dă impresia unui pericol, dar dacă rezistența acesteia este folosită corect, se poate
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
metodice ce asigură condiții optime desfășurării procesului învățării și după caz, a perfecționării procedeelor de înot. 4.2. Indicații metodice: a) Metodele folosite sunt: demonstrația, materialele intuitive, planșe, chinograme, afișe, benzi video, filme didactice, imagini ale tehnicii folosite de marii înotători, în care sunt prezentate modelele optime de mișcare. b) Sensul parcurgerii elementelor de tehnică se vor subordona principiului instruirii programate, trecerea la o treaptă superioară să se facă pe baza însușirii temeinice a celei anterioare. c) Accesibilitatea exercițiilor de înfățare
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
primul rând se evidențiază asupra creșterii în înălțime, a instalării pubertății precoce și asupra sistemului nervos prin echilibrarea proceselor de excitație și inhibiție și a activității sistemului vegetativ, care face ca nevrozele și distoniile vegetative să nu fie întâlnite la înotători. Efectele imediate apar la nivelul schimburilor gazoase, intensificarea lor, creșterea capacității vitale, a rezistenței la hipoxie, ca efect tardiv. De asemenea se înregistrează creșteri spectaculoase ale frecvenței cardiace și tensiunii arteriale. Ele sunt apreciate ca fiind mai scăzute în comparație cu alte
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
înaintare. Același raport îl găsim și la forța pe unitatea de vâslire, care atinge valoarea cea mai mică. Numărul ridicat de vâsliri servește la înaintarea cu viteză medie crescută pe distanțe lungi, se remarcă o apropiere a acestui tip de înotător de tipul alergătorului de fond din atletism. Înotătorul craulist semifondist (400m) se situează între cele două biotipuri prezentate. El are valori mai mari față de craulistul vitezist la lungimea antebrațului, a trunchiului, a tălpii piciorului, a întregului picior, la circumferința pumnului
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
unei viteze ridicate de înaintare, brasul este cel mai lent procedeu de înot sportiv. Brasistul poate fi asemuit cu un săritor în lungime sau de triplusalt. Înotătorul de mixt individual (200m și 400m) a reușit sa se diferențieze față de ceilalți înotători. Somatic are valorile comparabile cu craulistul vitezist. El înregistrează valorile cele mai mari la circumferința pumnului, gleznei, antebrațului și genunchiului, adică la nivelul articulațiilor unde se produc cele mai puternice mișcări. Funcțional se află la valori medii, valori rezultate și
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
și modul de producere al energiei care rezultă din relația mecanică generală: forță mare pe unitatea de vâslire/tempo scăzut de mișcare sau tempo ridicat de mișcare/forță mică pe unitatea de vâslire. În cazul ipotetic al comparării a doi înotători identici (aceeași viteză de înaintare, aceeași suprafață a secțiunii transversale) acela care va înota cu mai multe mișcări (tempo ridicată va consuma o cantitate mai mare de energie. Tipul somatic-biofuncțional al înotătorului de mare performanță, privit ca model, poate deveni
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
tabelul următor se poate deduce procentajul selecției din cadrul pregătirii stagiale: Valorile din tabel sunt valabile pentru natația din țările europene, care întrunesc condiții oarecum asemănătoare cu cele din țara noastră. Un calcul sumar ne conduce la concluzia că depistarea unui înotător de mare performanță presupune angrenarea a cinci mii de copii poate chiar mai mulți în învățarea corectă și temeinică a înotului. Aceasta confirmă o dată în plus necesitatea ca învățarea înotului să cuprindă un număr cât mai mare de copii, dar
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
oficialii sunt pregătiți pentru start, Arbitrul General va ridica brațul atenționând starterul că înotătorii îi așteaptă comenzile. Arbitrul general va rămâne cu brațul ridicat până când se dă startul. 7.2.1.6. Arbitrul General va descalifica pentru încălcarea regulamentului orice înotător observat de el personal. De asemenea Arbitrul General poate descalifica orice înotător pentru încălcări ale regulamentului ce i se raportează de ceilalți oficiali autorizați. Toate descalificările sunt supuse deciziei Arbitrului General. 7.2.2. Starter 7.2.2.1. Starterul
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
că înotătorii îi așteaptă comenzile. Arbitrul general va rămâne cu brațul ridicat până când se dă startul. 7.2.1.6. Arbitrul General va descalifica pentru încălcarea regulamentului orice înotător observat de el personal. De asemenea Arbitrul General poate descalifica orice înotător pentru încălcări ale regulamentului ce i se raportează de ceilalți oficiali autorizați. Toate descalificările sunt supuse deciziei Arbitrului General. 7.2.2. Starter 7.2.2.1. Starterul va avea deplin control asupra înotătorilor din momentul când Arbitrul General îi
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
deciziei Arbitrului General. 7.2.2. Starter 7.2.2.1. Starterul va avea deplin control asupra înotătorilor din momentul când Arbitrul General îi indica aceasta până când începe cursa. 7.2.2.2. Starterul va raporta Arbitrului General dacă un înotător întârzie la start, nu asculta un ordin din rea intenție sau are orice alta purtare greșita la start, dar numai Arbitrul General poate descalifica un înotător pentru motivele arătate mai sus. Respectiva descalificare nu se va considera start greșit pentru
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]