3,493 matches
-
întoarce, el însuși o enigmă, purtând ca o umbră, enigma tatălui, cel niciodată reîntors acasă. Acolo găsește aceeași lume, rămasă pentru el în nemișcarea unei fotografii de tinerețe: „femei care nu privesc niciodată marea, echipaje care aproape nu știu să înoate, pentru că marea era interzisă sclavilor. De pe plajă, ei ar fi putut să viseze la Africa și un sclav nostalgic nu mai era bun pentru munca în plantație și trebuia omorât înainte ca tristețea sa să nu contamineze pe ceilalți.” La
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
nicun motiv să le ascund, sau să mă ascund, sau să fiu altfel decât fățiș, frontal, cu subiectul și cu telespectatorii“, își încheia Mircea Badea emisiunea de luni noaptea. Iar "bomba" nu era alta decât câteva imagini cu Dan Voiculescu înotând în mare. Păstrând aceeși notă, Mogulul a scris pe blogul său: “Am urmărit cu atentie imaginile prezentate de tine. În mod evident, conțin elemente de editare computerizată :) . Se vede pixelul albastru în valuri! Să-ți fie rușine, Mircea Badea!” Toate
Dan Voiculescu: „Să-ţi fie ruşine, Mircea Badea!“ () [Corola-journal/Journalistic/25529_a_26854]
-
Nu te plânge de viață ci de somnul pe care-l trăiești visând astfel. 622. Îmi este imposibil să înțeleg furtuna iscată pe oceanul sufletului tău care s-a despărțit de eternul său senin. 623. Doar cel ce nu a înotat niciodată într-o lacrimă nu a înțeles ce este iubirea. 624. Oare am să cobor vreodată în gara unde locuiește înțelesul sufletului meu? 625. Deschide fereastra amintirii pentru a nu lăsa timpul să te treacă dincolo de tine însuți. 626. Numai
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
România, ca pe un intrus. Intrusul acesta, care începuse o analiză personală cu Eugen Papadima în 1988, semăna cu un cerb care, sastisit de podoaba coarnelor, alege prin proprie voință să treacă în regnul delfinilor, urmarea fiind că Vasile Dem înota în apele inconștientului cu gesturi de cerb: temele pe care le atingea erau de delfin, dar stilul în care o făcea era de semeție cerbească. De aceea, deși rupt de filosofie, îi păstrase intacte tabieturile, pe care le folosea ca
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
să stai în zona în care este aer, să intre apa în mașină, iar când s-a egalizat cât de cât presiunea, trebuie să ieși pe geamul pe care tocmai l-ai deschis, iar de acolo trebuie să știi să înoți sau să ai capacitatea de a ieși la suprafață fără să înghiți prea multă apă. Sunt lucruri care sunt greu de gestionat atunci când ești la limită. Ar trebui ca lumea să fie pregătită pentru astfel de situații, dar este greu
Titi Aur explică ce putem să facem dacă ajungem cu mașina în apă. Tragedia de la Buzău, în care a murit Cătălin Cojanu, ar fi putut fi evitată by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21326_a_22651]
-
nu se ține de cuvînt. Că umblă cu nasul pe sus. Că minte și că e impertinent și arogant... Nu știu. Așa se spune. Așa se vorbește. Că nu-l mai înghit nici ai lui.. Că și în Dunăre a înotat, de sanchi, să se dea mare, serviciul de pază punîndu-i un motoraș dedesubt...
Psiho-candidați by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16686_a_18011]
-
există vreun subiect asupra căruia dl Ascherson să nu se fi informat - mai mult sau mai puțin (sau foarte puțin, sau deloc) legat de Marea Neagră. Abhazii, adighenii, afrikanerii, ahemenizii, alanii, albigenzii, amazoanele, arimaspienii și mulți alții, umbre falnice defilând (sau înotând) prin paginile de istorie pe care le scrie dl. Ascherson. Dar Abinsk, Abrau-Dyurso, Aciandara, Adampol, Alençon, Algeria, Altai, Alușta, Anapa, Anikeev etc., etc. - oare ce s-o mai petrece pe-acolo și ce-or mai fi făcând ei? Și dacă
România, țară de rezervă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16783_a_18108]
-
așa?! - europene. Ultimul sătuc dintre Budapesta și Mako e de sute de ori mai primitor decât acest, cândva, oraș al bunului gust, căzut pradă mușuroaielor kitschului, murdăriei și întunericului. Nici drumul spre Timișoara nu e cu mult mai îmbietor. După ce înoți, cu chiu cu vai, prin bezna neliniștitoare a două-trei sate, înfricoșat să nu calci vreun bețiv ieșit din prea-multele bodegi înșiruite de-a lungul șoselei, te încearcă, la fiecare kilometru, spaima că vei fi strivit de coloanele de TIR-uri
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
cuvânt, au învățat să stea pe picioare. Am fost, cu toate acestea, uluit să aflu de ușurătatea cu care, în numele unei false idei de "liberă concurență", unul din tezaurele naționale, "Editura Minerva", a fost pusă pe butuci și obligată să înoate în apele adânci și tulburi ale concurenței. Sunt sigur că fepesiștii, sau cine vor fi fost ei, care au decis scoaterea la vânzare a "Editurii Minerva" n-au habar de actul criminal pe care l-au declanșat. Sunt convins că
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
prăvăliilor că împăratul Napoleon al francezilor avea să le facă urzicenenilor o vizită pe data cutare, la orele cutare, în punctul de atracție al eroilor cinstiți de patria română. Era într-o duminică. O ploaie violentă căzuse de dimineață. Lumea înota prin noroiul gras, noroiul bărăgănean, cel mai fertil noroi din lume. Se zvonea că, în onoarea acelei zile de vară, însuși vulturul de pe monument ar fi scos un cloncănit în așteptarea marelui împărat. O mulțime de oameni se strânsese în
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
aș vrea o lume). Contopirea dorită acum nu e cu materialitatea, ci, prin mijlocirea acesteia, cu spiritul universal, căci tendința deschiderii eului depășește entitățile empirice, devenind elan mistic: "să nu mai vezi nuanțele/ să intri în Marele Tot/ omogen/ să înoți într-una// spre largul oceanului/ spre locul unde/ și cerul este ocean" (Marele Tot). Misticismul înseamnă însă lepădarea de natură, despuierea de tot ce intră în domeniul materialității. În cele din urmă, plinul urmărit de poetă se relevă a fi
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
dă seama - dureros de crud - că unificarea însemna în fapt anihilarea social-democrației prin distrugerea Partidului Social Democrat. Prevăzând în ce direcție se îndreaptă lucrurile, se hotărăște să-și părăsească patria. Cu un act de curaj ieșit din comun, trece Dunărea înot noaptea și ajunge în Iugoslavia, unde este deținut într-un lagăr de refugiați. Evadează și, după multe peripeții (călătorește iarna prin munți, îi degeră picioarele), ajunge în Franța. Se stabilește la Paris, unde, după câțiva ani, lucrează la Biblioteca Sainte
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
în luna decembrie a celui din urmă an al ultimei mii de ani ce o trăi omenirea... Un viscol cumplit se dezlănțui deodată, începând să ningă bogat și troienind totul. Doctorița Asklepia și cu mama Ka ieșiseră la plimbare, abia înotând printre nămeții mari și înfruntând ninsoarea. Deodată ninsoarea deasă și măruntă se mai liniști, și începu să ningă cu fulgi grei, luminoși... La un moment dat, în timp ce fulgii aceștia cădeau peste ei, un glas se auzi în înaltul cerului, iar
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
Dar îndată ce-și trase sufletul se întoarse la engleza ei bolovănoasă și la obsesia pedagogică. - Este o muraena helena - ne spuse - numită astfel pentru că a fost animal sacru la vechii greci. Oreste, băiatul din partea locului care ne învăța să înotăm în apă adâncă, se ivi pe neașteptate de după niște tufe de caperi. Avea masca de scafandru pe frunte, un slip minuscul și un brâu de piele cu șase cuțite, de forme și mărimi diferite, căci nu concepea alt mod de
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
desăvârșire alta. Cele șase ore de mare, care de la începutul verii fuseseră un neîntrerupt exercițiu de imaginație, se prefăcură într-o singură oră identică, repetată de mai multe ori. Când eram doar cu părinții, tot timpul era al nostru ca să înotăm cu Oreste, uimiți de măiestria și îndrăzneala cu care înfrunta sepiile, în propriul lor mediu tulbure de cerneală și sânge, fără alte arme decât cuțitele sale de luptă. Continua să sosească tot la unsprezece, ca de obicei, în bărcuța lui
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
în bărcuța cu motor la magazinele pentru turiști de prin hoteluri și se întoarse cu un costum de baie întreg, negru cu violet, ca o piele de focă, dar nu intră niciodată în apă. Se însorea pe plajă, în vreme ce noi înotam, și-și ștergea sudoarea cu prosopul, fără să treacă pe la duș, așa încât după trei zile părea un rac fiert, iar mirosul ei de civilizație devenise irespirabil. Noaptea însă își făcea de cap. Încă de la începutul mandatului ei, auzeam că cineva
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
și bând un pahar de Porto într-o dezordine mentală ce-ar fi stârnit un scandal din partea celeilalte doamne Forbes. Pe atunci știam deja că, după ce ne trimetea la culcare, nu se ducea la ea în dormitor, ci cobora să înoate pe ascuns, sau rămânea până foarte târziu în salon, văzând filme interzise pentru minori la televizorul fără sonor, în vreme ce mânca torturi întregi și bea chiar și o sticlă din vinul special pe care tata îl păstra cu atâta zel pentru
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
De pe scările de piatră fluturarăm din mână în semn de rămas-bun, făcându-l să creadă că eram gata să urcăm spre casă, până când dispăru după o cotitură a țărmului abrupt. Atunci ne-am pus tuburile pline cu oxigen și am înotat mai departe fără permisiunea nimănui. Ziua era înnorată și în zare se auzea un bubuit de tunete nedeslușite, dar marea era netedă și diafană și propria-i lumină îi era parcă de-ajuns. Înotarăm la suprafață până la linia farului din
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
tuburile pline cu oxigen și am înotat mai departe fără permisiunea nimănui. Ziua era înnorată și în zare se auzea un bubuit de tunete nedeslușite, dar marea era netedă și diafană și propria-i lumină îi era parcă de-ajuns. Înotarăm la suprafață până la linia farului din Pantelaria, o luarăm apoi cam o sută de metri spre dreapta și ne cufundarăm la locul unde socoteam că văzuserăm la începutul verii torpilele de război. Erau acolo: șase, vopsite în galben strălucitor, cu
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
scufundat de care Fulvia Flaminea ne vorbise atâta, și cu atâta uimire, dar n-am putut da de el. După două ceasuri, încredințați că nu mai existau alte taine de descoperit, ieșirăm la suprafață cu ultimele sorbituri de oxigen. Pe când înotam în adânc se dezlănțuise o furtună de vară; marea era agitată și o puzderie de păsări de pradă se roteau cu țipete feroce deasupra șuvoiului de pești muribunzi de pe plajă. Dar lumina după-amiezii părea că se înfiripase de curând și
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
Pârvulescu... Îmi place să cred că există legături tainice între cei ce scriu cu adevărat și cei ce citesc cu adevărat, fără simulări și mode. Sînt un împătimit. Citesc și plîng uneori. Cititul e ca apa, cum îmi place să înot, tot așa și să citesc. Am reacții de invidie - invidia fiind un semn de extremă prețuire - cînd îl citesc pe Cărtărescu. Sînt lucruri, care mi-ar plăcea și mie să le fac, dacă aș ști să le fac. Cu ce
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
având în grijă hotelul de turiști, modern, cocoțat pe niște stâlpi negri de bazalt cu aerul unei confortabile locuințe lacustre. Lacuri și aici, ca în toată Finlanda. O puzderie, peste tot. Apă limpede, albăstruie, rece ca gheața, în adâncul căreia înoată pești capabili să reziste la temperaturile cele mai joase și care - se spune, peștii în persoană, adică - luptară și ei împotriva invadatorilor sovietici în 1939... O mână de ostași pe schiuri, camuflați în pelerinele lor albe, ținând piept luni întregi
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
când spre înapoiul nepericulos, fără probleme pentru cenzură. Mortul nu e mort, învie mereu, se face crime, se face șei dragoste, dar ea e mai degrabă ură, gimnastică ciobănească sau dans tematic de șantier. Ador romanele astea în care toți înoată în stil și în metafore și nimeni nu se îneacă. Îmi plac acești autori curajoși, ce scriu un vagon de vată ca să ambaleze în ea, undeva, o mică împunsătură la adresa turcilor". Roman politic, corintic, filozofic, eseistic, parodic, satiră, antiutopie, pamflet
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
imaginar analizat, cu o evidentă plăcere și ca în virtutea unui impuls ludic, ușor (auto)ironic, prezent pe întreg parcursul comentariului, se vorbește bunăoară despre "competența literară a apei (care) pare acum totală" despre "sentimentul conceptual (care) provoacă o inundație, interpretul înotând de îndată într-un limbaj acvatic", sau chiar despre "clipocitul acvatic al conceptelor"... Treptat, cercetarea universului imaginar al liricii pillatiene capătă un aer, ca să zicem așa, agonal și epic, pe măsură ce opera oferă ocazii de agravare a tensiunii dintre ceea ce Alexandru
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
Adulterinul, Geopoetică ș.a.). Abil este poetul atunci când apelează doar atât cât trebuie la formulele magice ale predecesorilor imprimând versurilor farmecul personal în ciuda evidentelor ecouri din suprarealiști sau din optzeciști pe care, de altfel, și le asumă: "fii mai atent când înoți în cuvinte, îmi spui tu/ curentele literare sunt precum curentele oceanice - calde și reci/ umanismul, gellunaumismul și celelalte curente calde și reci/ au fost deja inventate/ naufragiile - de asemenea, și ele" (Inumanism). Unul dintre poeme amintește de Nigredo al lui
Poeme pentru orice ocazie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16553_a_17878]