312 matches
-
SOFOCLE destinul unei femei, E naivitate, dar eu o prefer. La toți anticii eu am găsit, În orice vers sau frază, originalitate, Oare ce facultate au absolvit, Atunci departe în antichitate? Nu exista OXFORDUL, nici SORBONA, Nici diplome bune de înrămat, Atunci de unde a scos pe ANTIGONA, SOFOCLE? Unde oare a-nvățat? Ce studii literare stau la baza, Acelei POETICA a lui ARISTOTEL? Și unde a-i putea identifica, Laboratorul lui ARHIMEDE și DEMOSTEN? 15 octombrie 1965 Referință Bibliografică: Amintiri antice
AMINTIRI ANTICE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348263_a_349592]
-
vals. Evalsul tău, femeie, astăzi vei împlini iubirea poeților, vei îmbogăți pânzele pictorilor și vei face drum de stele printre nori. Albastrul marii să-ți legene visele spre țărmul dragostei, doar tu știi să-i stăpânești culorile și să le înrămezi pe fotografia inimii tale. La mulți ani, femeie! Referință Bibliografică: La mulți ani, femeie! / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 797, Anul III, 07 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
LA MULŢI ANI, FEMEIE! de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345530_a_346859]
-
zi nu mă mai recunosc , m-ai lăsat total fără cuvinte, Gândul meu la tine zboară spre înaltul cerului, cu idei înaripate, Spre o inedită idilă, de care cu multă râvnă doresc să am parte. Am în fața ochilor imaginea ta „înrămată”, cu raze de curcubeu, Pe care, cu drag, o admir de luni până duminică și așa mereu, Strălucirea ta de frumoasă PRINȚESĂ, îmi dă mari palpitații, Îndemnându-mă să renunț total și să nu mai am alte aspirații. Te ador
EU TE IUBESC DE CÂND TE-AM CUNOSCUT de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376951_a_378280]
-
punct de vedere financiar, este bine să cumpere litografii? - Da, bineînțeles. Și acestea se fac tot după niște reguli precise. Nu toate icoanele pot fi pe lemn sau pe sticlă, sunt și scumpe. Atunci omul își cumpără o litografie, o înrămează și o pune în casă ca icoană. Și aceste litografii se vând tot prin Patriarhia Română. - Preacucernice Părinte Profesor, câte icoane trebuie să țină un credincios în casa lui? - Am văzut în casele credincioșilor două variante: ori au icoane în
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378024_a_379353]
-
soba.Asa mi-o amintesc și pe bunica,țesând povești și creând , cu migala, ștergare și paturi cu fir ales.Mi-au rămas de la bunica,în amintire,cateva podoabe. Mi-au rămas,de la bunica,amintiri sfinte,pe care le-am înrămat că pe-o icoana în inima mea. Mi-o amintesc cum își punea în sortul brodat,cateva poame culese din pomii din grădina și venea la umbră copacului din curte ,să mi le dea.Le mâncăm împreună și o iscodeam
SATUL MEU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376797_a_378126]
-
Trebuie să respecți costumul și să te respecți pe tine însuți! Îmi pare rău că multe dintre minunatele noastre costume populare au fost înstrăinate, vândute, într-o perioadă se vindeau în străinătate, în special în fosta Yugoslavie. Mulți străini au înrămat iile și catrințele noastre asemeni unui tablou, într-adevăr, sunt adevărate opere de artă. Mara Circiu: Octavian Goga, spunea că “doina este nu numai un cântec al vremii noastre, ci mai ales glasul trecutului românesc”, dvs. cântați doinele cu mult
VREAU SA TRAIESC ATAT TIMP CAT POT SA CANT...INTERVIU CU SOLISTA DE MUZICA POPULARA DIN BANAT, NICOLETA VOICA de MARA CIRCIU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372641_a_373970]
-
gata să scânteie, Ca focul sacru din Olimp, Vreau să nu mai fim crâmpeie, Să ne avântăm uniți în timp. Limpezi ape să fie clare oglinzi, Noi oglindindu-ne în ele, Chipul frumos tu să-l cuprinzi, Care să-l înrămăm cu stele. Simplu de tot să te cuprind în brațe, Cu teamă să nu te cutremuri, Luna salbe de argint în păr îți agațe, Sper să trăim acele vremuri. Eterniza-voi în versuri mărețe, Viața senină a noastră, Odihnă voi
PRIVIND SPRE VIITOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373164_a_374493]
-
de ea și de bunica Gherghina în lungile ierni apuse. Abia ce am pătruns pe tărâmul natal și amintirile încep să se amestece cu imaginile din fotografiile tăcute, din vitrină. Ne zâmbește din amintirile mele și din una din fotografiile înrămate de pe perete bunica mea cea năzdrăvană, Gherghina. Lângă fereastră deasupra unei mese vechi de lemn acoperită cu o față cusută de mână, cu motive înflorate în culori vii, se sprijină pe perete un dulap înalt cu rafturi tot din lemn
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
pînză neîncepută. Tot pe ea, poetul îmi răspunde pe loc: Întrebarea nu este relevantă. Poezia există (se naște) din și prin viață, iar viața are întotdeauna mai multă sau mai puțină poezie. M.U. Pînza-i deja un tablou. Îl voi înrăma. Tocmai cînd, dînd colțul la Continental, socoteam că multe alte întrebări strigă după răspuns, iat-o pe Cerasela flanînd cu minunea ei teriercanișă în lesă. Punînd capăt și întrebărilor, și răspunsurilor. Ningea. 6 decembrie De Samson cum că muierea... Văzînd-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sensul că existau doar un Picasso, doar un Dali, doar un Giacometti, mă rog, și un De Chirico, și un Chagall, cam atît. Lucrurile pe-atunci stăteau mai simplu, nu? reperele fiind mai puține, tabloul general părea mai ușor de înrămat, de valorizat din toate punctele de vedere. Din cel al comodei noastre ierarhizări, întîi. Recursul acesta comparativ la trandafiriul răstimp e provocat, printre altele, de teribila devălmășie a momentului actual. În marginea căruia pare imposibilă pînă și o firavă aproximare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
națională. În următorul volum, Apă neîncepută (1980), poezia se obiectivează prin deschiderea spre epic și spre conștiința colectivă. De la un lirism pur, ferit de frământările cotidianului, de la efuziunea incantatorie, bogată în definiții metaforice, se trece la evocarea și meditația elegiacă, înrămate în simboluri și parabole, în proiecții de legendă și de mit național. De acum înainte autorul va fi preocupat de matricea și etosul popular; lirismul „se radicalizează, iar spiritul elegiac își impune o morală severă” (Eugen Simion). Următoarele volume, Zugravul
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
nefiind judecată unilateral. Astfel, discutînd despre romanul Scrinul Negru al lui G. Călinescu, Monica Lovinescu nu neagă contribuția acestui autor la dezvoltarea literaturii române În perioada de relativă libertate, dar precizează că Scrinul negru nu este altceva decît „un portret Înrămat În aur și pietre prețiose pe care G. Călinescu și-l face” (p. 16). Deși romanul este, prin esență, „un roman al ambiguității. Propaganda există de data aceasta, dar pare a fi introdusă În așa fel Încît, dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
-te și fă-ți un masaj hot stone sau ce vrei tu! Da’ du-te de-aici! Îmi trîntesc valiza În hol și trec pe lîngă ea. Așa. Trebuie să mă mișc repede. Îmi deschid iute valiza, scot o fotografie Înrămată cu mine și cu Luke, de la nunta noastră și o pun la vedere, pe masa din hol. Așa. Deja arată ca locuința mea! Da’ bărbată-tu unde e? zice Fabia, care mă privește cu brațele Încrucișate. N-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
literară”, „Cronica”, „Dacia literară”, „Steaua”, „Contrafort”, „Contrapunct” ș.a. P. debutează în revista școlară suceveană „Sinteze”, iar editorial cu volumul de versuri Viața fără sentimente (1982), unde „acumulează observații nonsubiective în naturi moarte de-a binelea” (Marian Popa). O stilistică austeră înrămează aici o afectivitate minimă sau absentă. Răceala conceptualului apare în același timp ca efect retoric și cauză producătoare; dar în ambele cazuri ea este o semiprezență, în sensul în care este integrată mai curând ca sugestie decât ca factor explicit
PRICOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289019_a_290348]
-
în mai multe rubrici permanente. „Povestea vorbei”, dedicată cu precădere liricii, publică versuri ale marilor creatori români, însoțite de câte un scurt comentariu al lui Virgil Ierunca asupra fiecărui autor (Tudor Arghezi, Rugăciune, I. Barbu, Riga Crypto, V. Voiculescu, Pământ înrămat în patru mari ape). „O seamă de cuvinte” cuprinde fragmente de lucrări sau eseuri istorice și filosofice (Vasile Pârvan, Anaxandros, Nae Ionescu, Tristia, C. Noica, Pe marginea învățăturilor lui Neagoe Basarab, Dan Botta, Spiritul dramei ș.a.). „Carte de citire”, susținută
CAETE DE DOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285990_a_287319]
-
cânta Încă: ― Bani n-avem să dăm, oh!, dar, iubito - punându-și butonii, făcându-și cărarea, dar apoi ridică privirea și Își zări sora - Așa-i că - și acum pianissimo - ne distrăm - și apoi tăcu. Pentru o clipă, oglinda le Înrămă cele două chipuri. La douăzeci și unu de ani, cu mult Înainte de protezele nepotrivite și de invaliditatea autoimpusă, bunica mea era o frumusețe. Își purta părul negru În codițe lungi, prinse sub basma. Cozile astea nu erau subțiri, de fetiță, ci grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Cred că avem loc pentru tine, spune ea. Cu câteva clipe mai Înainte fusesem pe Autostrada 80, În vestul statului Iowa. Dar acum, cărându-mi gemantanul pe acest vapor al preriei, mă trezesc dintr-o dată În sufrageria familiei Bresnick. Fotografii Înrămate cu copiii lor atârnă pe pereți, alături de reproduceri din Chagall. Istoria lui Winston Churchill, la care lucrează Myron În timpul nopții, când se opresc, stă pe măsuța de cafea. Myron e un vânzător de piese de schimb ieșit la pensie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care se revărsa. Părul Îi era complet alb și În continuare foarte moale, iar În lumina care venea de la televizor părea aproape blond. Îi cădea peste umeri și Îi acoperea trupul ca părul lui Venus a lui Botticelli. Însă chipul Înrămat de acea cascadă uluitoare nu era al unei femei Încântătoare, ci al unei văduve bătrâne, cu capul pătrat și gura uscată. În aerul neclintit al Încăperii și În mirosul de medicamente și de alifii simțeam greutatea timpului pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
albi și veșnic reci. Îmi pare rău de tot acest timp... Nu. Niciodată să nu-ți pară. Viața e prea scurtă pentru păreri de rău. De acum avem tot timpul din lume... Acolo, în mijlocul Tibetului, sub ochii animalelor care erau înrămate la el în dormitor, Corvium își găsi familia și rămase cât mai mult în preajma ei pentru că vroia să aibă cât mai multe momente împreună cu ai lui înainte ca moartea să-i ceară. Vroia să aibă cât mai multe de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
zis-o. Practic a recunoscut că a fost un ticălos sexist. Stau și mă uit în jur prin birou. Întâi mă uit la covorul gri jerpelit și pătat cu cafea, la ciudata arsură de țigară. Mă uit la primele pagini înrămate de pe perete, la știrile importante care au ajuns în ziarele naționale, și mă mai uit la redactorul-șef, cum stă el la biroul lui ieftin de formica, îmbrăcat în cămașa lui ieftină din plastic, la degetele lui grase și zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
trimisese vorbă că vine inspecție de la județ și să avem grijă să arate școlile bine, curate, aranjate, pentru începerea noului an școlar. L-am pus pe moș Petrache să văruiască, am luat fotografii cu aspecte din gospodăria colectivă, le-am înrămat frumos, am pus femeia de serviciu să spele podelele cu motorină, am făcut școala lună. - Păi și ce nu era bine? - Stai să vezi! După cum îți spuneam, mi-am dat silința să fie cât mai frumos, că doar așa era
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
chiar dedesubt. Valoarea sentimentală a medalioanelor, lanțurilor, inelelor, bijuteriilor de familie, nu fusese apreciată de compania de asigurări. Ferestrele erau acum bătute În cuie și acoperite de draperii. Mesele se serveau la lumina lumânării. Îndestulă lucire cât să vadă reproducerile Înrămate de la Muzeul de Artă Modernă, și vizavi la masă, pe Margotte servind, Împrăștiind picături pe fața de masă; Încântătorul ei zâmbet larg, Întunecat și tandru, cu dinți mici, curați, imperfecți, și ochi albastru-Întunecat și fără pic de răutate. O creatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cap. Au urcat scările spre primul etaj în tăcere. — Asta e camera principală, a zis Connolly, deschizând o ușă. Înăuntru, aerul era greu de la odorizantul de cameră, își amintește Sheba. Mai era o carpetă din material sintetic cu model, fotografii înrămate cu Connolly și sora lui la școală și un colțar din trei piese cu dungi bej și crem. Sheba nu mai văzuse un colțar cu trei piese înainte, zice ea. Nu “în realitate“. Priveliștea a amuzat-o. „Era ca și cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
răsărea aici ca imaginea negativă a unei fotografii. Fișierul cu vieți umane absolut identice, ce se Întind În lanț continuu de-a lungul a cine știe cîte sute de secole - nu e altceva decît cadrul de sticlă În care sînt Înrămate portretele membrilor de familie. Est, 3, 12. Estul reprezintă partea dreaptă a străzii; numărul 3 - a treia clădire de la stradă, cu fața la drum; 12 - apartamentul de la etajul al doilea, dinspre stînga. Pe spațiul verde dintre blocuri stătea scris: INTRAREA OPRITĂ PARCAREA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dușumea. Jumătate din peretele din stînga era ocupat de rafturi cu cărți, iar jumătate, de fereastră. Pe peretele din față, e litografie după Picasso, decupată probabil dintr-o revistă, reprezenta o fată cu privirile ațintite În stînga-sus. Faptul că fusese Înrămată Înseamnă că avea oarecare semnificație pentru proprietar. Alături, era etalată schița În detalii a unui motor de formula 1, cam de trei ori mai mare decît Picasso-ul, pe care, undeva Într-un colț, cineva trăsese o linie și făcuse niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]