521 matches
-
fost decât un salut firesc. Se cunoscuseră cândva, iar Mikawa îi răspunse la salut cu un zâmbet: — Da, neîndoielnic, a trecut multă vreme. E foarte neașteptat să ne întâlnim în aceste împrejurări, Senior Hideyoshi. Toți oamenii din castel aveau ochii înroșiți, dar chipul bătrânului general nu părea deloc încordat. — Generale Mikawa, nu te-am mai văzut din ziua nunții Doamnei Oichi, nu-i așa? Ce mult a trecut de-atunci. — Într-adevăr. — A fost o zi splendidă, pentru amândouă clanurile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
moară împreună; la fel ca bobocii scuturați de vânt, cu toții erau hotărâți să cadă în același timp. Și tocmai acum, când se distrau cum nu se putea mai bine, apăruse dintr-o dată inamicul! Majoritatea se încruntară la Hideyoshi cu ochi înroșiți - ochi care aproape pe oricine l-ar fi făcut să tremure. — Mă scuzați, spuse Hideyoshi, fără a se adresa nimănui anume. Intră, mergând cu pași mici, și înaintă direct spre Nagamasa, în fața căruia se prosternă. — Am venit, recunoscător că ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Împreună cu vreo duzină de însoțitori călri, Katsuyori traversă vadul din Komatsugase și în cele din urmă își căută refugiul în Castelul Busetsu. Katsuyori era un om curajos, dar acum îi pierise graiul ca unui surdo-mut. Întreaga suprafață a Shidaragaharei era înroșită - de un roșu închis - în timp ce soarele cobora spre asfințit. Marea bătălie din acea zi începuse în preajma zorilor și luase sfârșit spre seară. Nici un cal nu necheza; nu striga nici un soldat. Câmpia întinsă se cufunda rapid în întunecime, într-o pustiire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Mitsuhide părea dezamăgit și era clar că bețiile lui Nobunaga - abia confirmate de Hideyoshi - îi tulburau mult pe vasalii săi. Hideyoshi râse, negând ceea ce spusese: — Nu, am glumit. Amuzat că Mitsuhide șovăia atât de serios, își scutură capul cu obraji înroșiți: — Adevărul este că nu făceam decât să mă distrez puțin cu tine. Petrecerea s-a terminat, iar dovada e că sunt aici, și plec amețit. Ceea ce e tot o minciună, râse el. — Of, afurisit mai ești, se sili Mitsuhide să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
doborât deja; cel mai tânăr, Shobei, încrucișase spada lungă cu un războinic inamic și amândoi se loviră unul pe celălalt de moarte. Shobei căzu la baza unui stei stâncos din apropiere. Lângă el, stindardul comandantului zăcea abandonat, de-acum complet înroșit. Din vârful și din josul povârnișului, lănci nenumărate se îndesau spre trupul lui Shosuke, fiecare luptător dornind să ia stindardul de comandant și capul despre care credeau că era al lui Katsuie. Toți se întreceau unii cu alții pentru marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Ce treabă?! Femeia care iubește Spală noapte și cârpește Se scoală de dimineață Și-și dă buza la roșeață Sprâncenele la albeață. De unde! Le punea tot pe ele, pe fete, să spele și să gătească, încît mâinile lor erau veșnic înroșite, în timp ce pe ale ei și le păstra albe și catifelate. Iar "împăratul" cu pantalonii rupți în fund le făcea teoria sărăciei. "Trăiește-ți viața, Victore, și nu te lua după ăsta, rupse ea tăcerea. Copiii!? Ce sânt copiii? Numai ponoase
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
iubiți, pe care farmecul ei îi subjugă..." Îmi înfundai fața în troiene. Cred că ațipisem, mă trezii zgâlțâit. "Trezește-te, Victoraș, nu dormi, că nu e timp de dormit!" Foarte energică, Suzy, cu schiurile în spinare, înfrunta un amurg iarăși înroșit de a doua tentativă a soarelui de a asfinți... Pe creastă zării un individ nemișcat, cu picioarele desfăcute, care parcă ne aștepta... XI Nu parcă, chiar ne aștepta. Silueta lui arogantă, în felul cum își ținea picioarele, era elocventă: avea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Imediat spumă erupe din vârful sticlei că lavă unui vulcan! VULCANUL CHIMIC 1. Pe o plăcuță de azbest se pune o grămăjoara de 10-15g bicromat de amoniu. Dacă în partea de sus a grămăjoarei se înfinge o sârmă de cupru înroșita în foc sau cu un băț de chibrit aprins întro margine a grămăjoarei, se pornește o reacție de descompunere, iar micul vulcan va degajă căldură, vă emană vapori de apă și flăcări. Experimentul se va efectua pe o tavă și
Chimia prin experimente by Elena Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/636_a_1300]
-
acestei agonii care domină viața ia uneori forma fulgurantă a unor viziuni ce mărturisesc o aceeași senzație de copleșire existențială, o "libertate" angoasantă, echivalată cel mai adesea cu singurătatea feroce: "E greu aici, sub cerul liber / - trăiesc în mijlocul unui patinoar înroșit / noaptea ascult căderea oaselor moi... // (e greu aici sub cerul liber)" (Trăiesc) Simpla existență nu înseamnă altceva decît o mutilare continuă - " Vei vedea și tu într-o zi / cum viața și moartea / din tine se-nfruptă.", (Elegie) - din care nu
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
lumina care intră pe fereastră era atât de slabă încât ținea lampă aprinsă și în miezul zilei, un singur bec de 40 w. care nu făcea decât să altereze culorile tablourilor, să deruteze ochiul. La lumină asta pictă. Cu ochii înroșiți, căci nu purta ochelari. Pe cuvertura patului, aruncate una peste alta, vechi caiete cu desene, albume cu fotografii (de la ultima expoziție deschisă la București în urmă cu câțiva ani), cutii cu tuburi de vopsea. Rezemate de un perete, pânzele la
Magdalena by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/8388_a_9713]
-
jos de pe bicicletă, mânerele ghidonului erau alunecoase din cauza transpirației, cămașa de noapte stătea lipită de mine, iar eu mă simțeam aproape fericită. M-am întors la mine în cameră și m-am întins pe pat. Kate mi-a privit chipul înroșit și cămașa de noapte udă leoarcă, dar n-a părut extrem de interesată de ele. Mi-am așezat fața în flăcări pe perna răcoroasă și am știut că acum aveam să pot dormi. A doua zi dimineață m-am trezit foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe sân și-i zise: aici! Apoi continuă să-i conducă mâna peste ambii sâni, purtând-o din ce în mai jos pe corpul ei înfierbântat de dorințe. Simțea cum urcă din tălpi spre creștet un fior asemenea unui fir înroșit, care-i străbătu întregul trup, ca un șoc electric.Tresări. Doctorul și-a retras mâna ușor și a replicat: Domnișoară, veți găsi cu siguranță singură medicamentul cel mai eficace. L-am și găsit, doctore! Vreau să mă ajuți să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
spun deseară! Știi, mămico, ne-a învățat și câteva litere... Nu mai spune!? Toți copiii știu să scrie cuvintele mamă și... tată! Copilul făcu o pauză între pronunțarea celor două cuvinte și Simona simți din nou același și același cui înroșit, care i se răsucise de atâtea ori în inima ei greu încercată, dar transferă cu abilitate discuția pe alte planuri: Foarte frumos, înseamnă că în curând vei citi multe cărți, vei ajunge un învățat!... Era fericită și în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Nu numai că Alice nu era pregătită să-l vadă pe Hugo, dar nu era pregătită nici să vadă cum arăta Hugo. Cu ochii injectați, părul ciufulit și obrajii supți ca un tablou de Schiele. Cearcăne întunecate îi încercuiau ochii înroșiți. Un val de tandră îngrijorare a trecut cu putere peste capul lui Alice. Femeia și-a spus că Hugo arăta de parc-ar fi fost torturat. Până și vocea îi suna spart. —Alice, a zis el pe un ton uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ce-i durea mai tare: „Trăiască Partidul Comunist Român!“. Uneori, salvatorii operau în echipe (ca trio-ul Horia, Cloșca și Crișan, ce amintea de-atacul de aur al „Universității“ Craiova: Crișan, Cămătaru, Cârțu), gata să fiarbă pe câte-un tron înroșit sau să se lase jupuiți de vii pentru binele patriei. (ala cu tronul era gheorghe doja, iar cu jupuirea... ? sa fie egala cu trasul pe roata? de vf.) Astfel de aventuri prin timp și spațiu, care cerșeau respect și duioșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o familie de bunici, multiplicată la nesfârșit. Represiunea se declanșa instantaneu, brațul lung și corecțional al vârstei a treia se întindea cu viteză și precizie. Trebuia să fii masochist ca să stai. Urechile se lungeau, plecai acasă cu lobii calzi și înroșiți, ca un homar. Cum spuneam, începuturile simpaticei mele descoperiri de sine n-au avut loc nici pe străzi, nici în casa nu știu cărui prieten dornic să-și prezinte melcul tuturor celor interesați. Mă instalasem confortabil în fotoliul din sufragerie și, frunzărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
câmp. Străjile se apropiară, dar plecară iar după o vreme, căci orice mișcare Încetase. Țăranii luați robi din satele de lângă Nistru se adunară, târâș, În jurul celor doi răniți. - Greu Îi chinuiră... murmură unul. Cu tăiș de sabie și cu fier Înroșit... Par oșteni ai Măriei Sale, amândoi... - Sunt oșteni, și dintre cei mai buni... se auzi altă șoaptă, dinspre o umbră care se apropia pe coate. - Moș Gligor mi se spune, din Lipnic... spuse umbra. Iar aiesta e căpitanul Bogdan Gâlcă. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ierte Dumnezeu, dar trebuie să-i ating rănile, poate durerea Îl va scoate la lumină. Dacă simte durerea, poate o să trăiască. Moș Gligor desfăcu Încet cămașa Înmuiată În sânge și alese un loc, sub umăr, unde se vedea urma fierului Înroșit. Apăsă brusc, iar căpitanul gemu. Stătu câteva clipe, apoi mai apăsă o dată, cu forță. Văzu transpirație pe fruntea rănitului, iar buzele parcă Începuseră să se miște. - Mai dați-i apă... și pe față, așa... hai, că se trezește... căpitane....căpitane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
generațiilor de dinainte și de după debutul său, făcându-se mereu raportări la cadrul general cultural și politic din țară, în care această operă s-a desăvârșit, subliniind în mod special rezonanța în poezie sa a "tragismului condiției românilor, punând fierul înroșit pe rana adâncită a Cancerului istoriei moderne". Partea a doua a eseului monografic este axată pe cele două cărți de dezvăluiri (nu știu în ce măsură pot fi acestea asimilate istoriei literare dar, în orice caz mărturie de istorie în mers a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ele n-aș putea dovedi cât de fecund este modelul ontologic eminescian și cât de mare poet este Cezar Ivănescu, cel atins de aripa geniului. Nu știu dacă alt poet contemporan a intuit mai sigur tragismul condiției românilor, punând fierul înroșit pe rana adâncită de Cancerul istoriei moderne. Ca și Mircea Eliade, Cezar Ivănescu este perfect îndrituit să se considere Profetul lui Eminescu" (p. 139-140). Criticul ipostaziază, apoi, teroarea cancerului istoric în poezia cezarivănesciană: boala biologică din ultimii ani, pater-ul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bagajele și-și lua rămas bun de la copii și ieșea pe ușă. A plîns în cameră la ea, cu ușa închisă. Credea că ei n-or să-și dea seama. Cînd Marcu a intrat acolo, a găsit-o cu fața înroșită și ochii umflați, făcîndu-se că șterge perna de praf. Pe moment, și-a uitat întrebarea pregătită. Apoi a făcut și mai multe poante. Tata îi zicea mamei că vrea să probeze cum e cu divorțul și-i lua pe copii
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
mirosul de lapte din timpul săptămânii mai stăruia în jurul lui. Dar cât de bine arăta în acea dimineață, ars de soare și cu sângele clocotitor, cu dinții, gingiile și obrajii angrenați într-un rânjet generos. Își ciupea sora cu ochi înroșiți și posomorâtă de atâta plâns. Annitchka. Du-te, e gata micul dejun. Cinci propietăți. Mu-ulți bani. Un zâmbet i se furișa Annei pe față, căruia încerca să-i reziste, morocănoasă. Dar își iubea fratele. Annitchka. Lasă-mă, mi-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Ar fi trebuit oricum să împrumut de la Stella ca să acopăr nota. Dar Mintouchian era foarte larg la mână, și era băiat de viață. Aproape tot timpul îmbrăcat în haine de seară de un negru rembrandtian, cu ochii lui cu pleape înroșite și capul și urechile colțuroase, dar cu un zâmbet de „zi-le una d-ale noastre“ cu suta pe masă; avea dinți lungi, iar favoriții îi erau oarecum asemeni mustăților de pisică, ceea ce se potrivea perfect cu ridurile sale corupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sluji ca sprijin decât mânerul ușii, aflat însă mai jos decât balustrada platformei pe care se afla acum. Să se sprijine măcar cu un singur picior de balustradă părea cu neputință: era foarte înclinată, alunecoasă și încinsă ca un fier înroșit. Tom începu să cugete: „Dac-aș avea ceva la mine, orice de care să mă pot rezema, deși nu văd nici ce, nici cum. N-aș izbuti să-mi mențin echilibrul și să mă ridic pe balustradă astfel încât să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i plecase patul din centru. Se îndreptă spre fereastră, examină mânerele și de astă-dată își îngădui să le atingă. Ce straniu, când se uitase la aceste mânere, cu puțin înainte, fața universului fusese cu totul alta. Arsura ca de fier înroșit îi frigea din nou inima cu atingerea celei mai cumplite spaime pe care o simțise vreodată în viața lui: spaimă de viitor, spaimă de continuarea existenței lui. Luă de pe masă unul dintre caietele de notițe ale filozofului. Își spuse: „Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]