175 matches
-
salvat.” „Dar, dacă nu era cine s-o citească, cine știe pe unde ajungeam.” - am răspuns eu. În dimineața următoare, soarele se lăfăia deasupra unei ape ce șerpuia printre lunci. „Suntem pe malul Nistrului, Costăchele!” - o exclamat Filip, cu ochii înrourați. „Cum îl trecem?” - o fost prima mea întrebare. „Slavă Domnului că am ajuns aici! De trecut... Ai uitat că ai fost tunar? Soluția e simplă. Adunăm lemne, stuf... Tot ce plutește și facem o plută. Hăinuțele pe ea și noi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vroia să știe de ce și cum. La despărțire, îi spuse: O să venim la biserică, să te vedem îmbrăcată mireasă. Ea nu răspunse și se depărtă. E supărată, gândi Petre. Are o candoare fata asta, aduce puțin cu... Cu privirea ușor înrourată o petrecu până când silueta i se stinse în capătul uliței. Tată, o știi de mult pe fata asta? De când am venit aici. S-a îmbujorat toată când a vorbit cu tine și te-a privit într-un anume fel... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și eu, să-i chem la masă, pornește Mihai alături, cu privirea în jos, tîrîndu-și cu zgomot picioarele desculțe prin iarbă. Nu-i așa că-i nemaipomenit? o aude pe Tamara șoptind lîngă umărul lui. Dar să alergi dimineața prin iarba înrourată!... Exclamația femeii a fost completată de un gest scurt, prin care i-a prins degetele în palma ei mică, strîngîndu-le cu putere. Surprinși, se opresc amîndoi și se privesc. Fiecare din ei vede la celălalt doar ochii senini pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
aștepte douăzeci și cinci de ani, până va fi lăsat la vatră. O s-o dea în acest timp ai ei după vreun alt fiu de căpetenie. Lacrimile îl podidesc. Se smiorcăie co pilărește și-și trece palmele peste față. Cu privirea încă înrourată, cată spre tovarășul său. Rufus pare dus cu gândurile departe. Și viața ta e hotărâtă de alții, ar vrea să-i strige. Nu ca să-și răcorească inima, ci pentru că știe. Evreul n-o să se mai întoarcă niciodată la slujba asta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aceea ea mi-a dat sfârcul de jos, cel zmeuriu; și-mi zicea, În ureche, că sunt varvar - la vârsta mea cea crudă. A doua zi În zori am pornit În trap spre vâltoană, colbul era Încă umed, ierburile, buruienile Înrourate. N-am găsit-o de la Început și mi-am zis că prea de dimineață venisem, ea o fi dormind la ora asta pe unde-o fi, că nici n-o Întrebasem a cui e și unde locuiește. Tot căutând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vreun necrolog! Cum însă asocierea între noțiunile rai și moarte este - măcar în cazul unora - inevitabilă, aproape aș coti articolul spre asemenea gen literar cu oarecare tradiție... Dar, mie unuia, Monterey Festival îmi redă la fiecare vizionare cu ochii larg înrourați senzația stranie că pătrund într-o lume deloc aparentă, în care tinerețea și fericirea sunt veșnice, indestructibile, obligatorii. Cunoscătorii (ca să nu mai zic de fanii) genului împărtășesc audiția ca pe-o cuminecătură la sfârșitul liturghiei. La Monterey, în 1967, s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
de la secretul cafelei bune. Mă duc să ți-i aduc. Stai liniștit, că îmi place desculță ca să-mi amintesc de anii petrecuți în șatră. Atunci călcai cu picioarele pe covoraș ca acum? — Mai văzuși. Călcam pe pământul aspru, pe iarba înrourată, pe prundiș, prin noroi... — Și nu te durau tălpile ăstea, se apleacă Cezar și i le mângâie înduioșat. — Nu mă dureau că se tăbăciseră de atâta umblat desculță. — Săraca de tine! Doamne! Doamne! Cum de m-oi fi îndrăgostit eu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Fecioarele nu mai urcă poteca de sub fruntea dealului, purtând ulciorul pe umăr, iar fântâna mângâiată cu degete dantelate de ceață, adoarme în paragină, uitată la timpul trecut. Au dispărut însetații după frumos sau tânjesc ascunși în neîmpliniri, căutând printre genele înrourate, înmiresmatele pajiști de odinioară... Nu se mai încumetă nimeni să tulbure liniștea apei, după ultima sărutare pătimașă, a soarelui grăbit spre apus.
Paragina by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83314_a_84639]
-
focul se întâmpla în inimă), și-a dezvelit un umăr din greșeală (luna încorseta în elastic). Conturul sânilor stârnea nesațul, gurguiul reliefau disponibilitatea, limba ca o ademenire de șarpe în scorbură. Domnișoara și-a trecut mâna printre șuvițele rebele. Fruntea înrourată, ochii a ploaie, buzele a fulgere. Domnișoara a zâmbit sfioasă ca un copil, timidă ca o fată mare, stângace ca o adolescentă. Ei, părinte, cum nu știm să primim ceea ce Dumnezeu ne îngăduie. Am fost și eu ca matale, stâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe experiența dumitale! Haideți să ne culcăm că am trecut prin emoțiile cele mai mari! CÎ ghini zâci, neta! Hai Victori cî mâni ti duci la Vaslui! Pe șesul Pușcașilor, noaptea se Îngâna cu ziua iar prin iarba Înaltă și Înrourată cântau cârsteii cu chemări de iubire. Șușmeaua Puscașului Îl Întâmpină cu teuca plină și cu un șuvoi de argint topit ce curgea pe șipotul vechi și ruginit. Ajunse prea dimineață În centrul Vasluiului, oarecum adormit la ora aceea. Doar câțiva
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
încaltea să ne ducă tot la unitatea noastră, că în altă parte mi-ar fi nu știu cum... ― Ar fi strașnic dacă i-am găsi pe aceiași comandanți - a continuat Todiriță vorba, visător. Moș Pavel, cu mustața pleoștită și cu ochii încă înrourați, îi asculta fără să scoată o vorbă măcar. „I-o luat cam repede. Cât o trecut de la ceilaltă concentrare? Asta nu-i a bună. Ceva se întâmplă în lumea asta... Da’ nu spunea el învățătoru’ că nemții o început războiu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mama mea, pe bune. Ea m-ajută când mi-e greu Și-mi este alături mereu. Petre Ramona-Maria, clasa a VIII-a Școala Gimnaziala nr. 6. „Nicolae Titulescu” Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku orhidee înflorită, mama cu stropitoarea... parfum înrourat. Haiku peruș pe lustră... aprinzând lumina zambilele se clatină... Haiku mărțișor cu trifoi pentru mama oare, mă va ierta? Haiku mărțișoare cu inimioare de la colegi ziua-i mai prietenoasă! Haiku rochie nouă cu flori de liliac băieții vor fi încântați
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
așterne în suflet și în gând... Și în tăcere Styx-ul vom trece rând pe rând... Am vrut ... Am vrut să uit ce a uita este peste poate, Să-nalț același vis cu aripile frânte, Am căutat seninul în clipe-nrourate, Voiam ca sufletu’-n lumină să îmi cânte. Am vrut să iert ce a ierta e peste poate Și-n suflet s-a făcut lumină prin iertare, Dar umbrele-amintirii se adună toate, Atât aș vrea să le alung în depărtare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
oraș sau palate. Auta stătea țintuit în nesomn de ciudata stea coborâtă pe zarea dintre miazăzi și răsărit și privea pierdut cerul nopții atlante. Noaptea era plăcută, călduță, cu aer clar de munte înalt și cu miros zdravăn de iarbă înrourată. Totul era cum a fost totdeauna în această Atlantidă cu care sclavul negru se obișnuise mai mult decât cu țara unde l-a ars soarele la începutul vieții. Numai ciudata stea nouă nu i-o mai arătase până acum niciodată
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dintre acele arme de foc cu care îi apăreau pe constructori, de sălbăticiuni... Bătrânele doamne suspinau încetișor. Se crease din nou o atmosferă intimă, plăcută. Tartinele. Gheata. Suferința nemeritată, discretă și digerată. Viața ca un puseu de noblețe. Cu genele înrourate și pumnișorii încleștați, dar împingînd decența până într-acolo încît să nu înțeleagă că cineva își dorise, atât de mult, să le vadă nimicite. - Ah, ar fi fost o adevărată binecuvântare să se fi aflat bietul Patrick, acum și aici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
alte minuni în ziua care începe să se reverse. Nu am chef de nimic în astfel de dimineți. Acasă, la țară, ieșeam în grădină și pur și simplu stăteam și mă uitam năuc la lumina care se-așeza peste lujerii înrourați ai porumbului, peste tufele roșiilor, peste frunzele hreanului, cu bobi lucitori de rouă, peste buruieni, peste via vecinului, vedeam răzarea Soarelui, în aburul dimineții, cum trece pe uliță, ducându-se cu pași feriți spre pădure. Mă dezmeticeam greoi, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spre satele din depărtare: Ceairlighiol, Caraiapular, Veischioi și multe altele, tainice ascunzători cu trupurile minunilor care se ofereau doar pentru că ei miroseau a mare, aveau brațe vânjoase și plecau în zori, cu prima rază ce răza, neștiuți, cu feriți pași înrourați. — Kerim? Mai trăiește? Parcă ziceai că avea suta p-atunci... Popa clătină din cap. Oftă, bătând îngândurat cu furculița în sticla de „Cabinet“ goală. — A murit. Taina tainelor. Chiar în săptămâna în care eram eu cu minunea din grădină. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cei doi orbi schimbând tandreți doar de ei știute, pipăindu-se cu limbile, ca și cum și-ar degusta obrajii, urechile, negurile, ciozvârta de timp în care i-am uitat și pe ei încremeniți. 29tc "29" Uneori, în dimineți ca acestea, liniștite, înrourate, coborând pe Bulevard, am senzația aproape fizică a cufundării în text. Aproape simt cum, abia coborât din autobuz la Universitate, deja fac primul pas în text. Același vechi, cuprinzător și colcăind de viață text. Nu l-am știut până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
voi auzi până și picurii ploii cum cad peste ea, cum se preling pe părul ei, pe umerii ei, pe șoldurile ei, cum cad în căușul urmelor ei, voi auzi cum zorii vin spre ea, zorii ei cu pași zoriți, înrourații zori ai acestor lacrimi doar ale mele, pe care le aud, până și pe ele, cum alunecă pe obrajii doar ai mei, voi mai auzi cum se deschide o portieră, cum se trântește apoi acea portieră, motorul ambalându-se, scrâșnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a corectat Zâna, zâmbindu-mi și strângându-mă de mână cu putere. Ca și cum doar asta ar fi așteptat, Sevastița a plecat. Noi am rămas în loc, privind în urma ei... După câteva clipe, însă, s-a întors către noi și, cu privirea înrourată, a îngăimat: ― Drum bun, dra... dragi’ mei... ― Rămâi sănătoasă - am răspuns noi într-un glas. După ce amândoi am privit în jur, pentru a ne rămâne în minte fiecare amănunt al locului, am făcut primul pas... Era mult așteptatul pas către
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să-mi arate fața lunii, să destrame lent ceața groasă a nopții, tristețile lăutelor să mă mai cheme dement. De ce a rămas agenda goală în acești ani? Fără semne banale sau tăinuite; prin gemurile albe și insipide, se văd ierburile înrourate și mute. Un ochi de lup stă la pândă 2013, vremea cade flămândă în trup! Ce mulți ani au trecut ... 1966, cifre grele de grimase, de cântec și somn au coborât, ori au urcat în stele? Nirvana? Nuntașii pleacă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Gând de toamnă Elena Marin Alexe Când cerul tace-nrourat Cuprins de întristare Scăldat în haina ploii reci Aștept cu-nfrigurare O rază unică de-o vrea Inima să-mi atingă Pe calea gândului fugar O clipă să prelingă Și-nvăluind tristeți și dor Să-mi mai aduc aminte Aroma toamnelor
G?nd de toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83232_a_84557]
-
vezi că nu apar, asta înseamnă că am fost băgat la arest... hă, hă, hă! Nici o grijă, vere. Am glumit. Pe mâine! Dimineața, soarele primenit de roua dimineții îmi dă binețe, zâmbindu-mi galeș. Hodorogit de căruțe împietează gingășia aerului înrourat. Până să mă obișnuiesc cu răcoarea de afară, mă trezesc salutat de ieșean, aflat pe celălalt trotuar. Bună dimineața, vere! Ai făcut ochi? Dacă da, fă-te-ncoa’! Când ne-am văzut față în față, ne-am strâns mâna cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cine? - a răsunat Întrebarea rostită În cor. ― Cu... Cu omul care abia și-a Încheiat povestea... Toate privirile s-au Îndreptat spre Nicu, cu pecetea Întrebării În ele: „Chiar așa a fost?” Nicu a răspuns cu glas vibrat și privirea Înrourată: ― Așa a fost, dragilor. Așa a fost... ― Și atunci... Acolo, pe front, nu l-ai recunoscut, tati? - a Întrebat Despina. ― Nu. Au fost mai mulți factori care nu mi-au permis să-l identific atunci... Întâi, acolo, În Infern, totul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
debut, sunt croite, în culori de pastel, pe o dimensiune retro. „Icoanele” de altădată, din satul copilăriei, își exercită apelul imperios. Prin „amintirile de fum” se întrezăresc, în tihna lor patriarhală și în ritmica eternă a anotimpurilor, casa bătrânească, grădina înrourată și plină de miresme, bisericuța senină, precum și alte înduioșătoare priveliști ale ocrotitoarei „vetre”. Lărgindu-și gama, ciupind energic struna naționalismului, paseistul se dedă unei făloase retorici, cu trâmbițări de vitejii străbune și evocări de cetăți basarabene. Îi reușește însă cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]