1,233 matches
-
temperamentale, cu o atracție în virtutea căreia un anumit gen de filozofi nu poate fi comentat decît de un anumit tip de cercetători. Ceea ce înseamnă că o exegeză de calitate, înainte de a cere o aplecare minuțioasă asupra literei operei, presupune o înrudire mentală cu făcătorul ei. Constați că un gînditor îți seamănă și simți imboldul de a-i adînci cărțile. Mai mult, singurii filozofi pe care îi putem aprofunda sunt cei de care ne-am simțit legați printr-o spontană empatie omenească
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
anilor '40, în conexiune cu studiul profesorului Ion Calafeteanu despre perioada de neutralitate a României. Mereu uimitorul, eruditul nostru colaborator Mihai Sorin Rădulescu e și el prezent în noua revistă cu genealogia lui Lucrețiu Pătrășcanu, căruia îi descoperă o îndepărtată înrudire cu Emil Cioran. Cronicarul se abține să dezvăluie alte surprize din sumarul care alternează cercetări și eseuri „bine semnate" cu scurte informații la zi, de tipul „meridianelor" noastre, dar pe teme de istorie (și civilizație). Vioaie și captivantă, noua revistă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6816_a_8141]
-
cu ani în urmă. Nu trebuie să bănuim aici intenția nici unei înșelătorii, revenirea protagonistului - numai aparent! - în formula identitară inițială constituind miza estetică și psihologică scontată de Waugh. Pennyfeather din final nu mai are cum să fie Pennyfeather de la început, "înrudirea" lor fiind vagă și îndepărtată. Trilogia de sfîrșit de carieră, Sword of Honour/Sabia de onoare (Men at Arms/Sub arme - 1952, Officers and Gentlemen/Ofițeri și gentlemeni - 1955 și Unconditional Surrender/ Capitulare necondiționată - 1961), bazată pe experiența militară a
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
copilărie, vechi amintiri ies la suprafață din încăperile cele mai dosite ale memoriei. Întâlnirea cu istoria îi produce de fiecare dată frisoane. Tragedia din zorii Evului Mediu o apasă, oamenii întâlniți pe ulițele satului au trăsături morfologice care le trădează înrudirea de sânge cu războinicii uciși acum 1000 de ani. Apăsarea trecutului este uriașă. Fiecare pas stârnește emoție și teamă. Zona întreagă păstrează ceva din solemnitatea rece a unui cimitir ale cărui dimensiuni nu pot fi cuprinse cu vederea. Oastea de
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
în casa lui Burtăncureanu, de la Cherhana, după ce-i inundaseră și lui conacul ce-l avea în Baltă, pe grind, dincolo de Ghiolul Negru de la Lintițaru." (pag. 216) Poate că n-ar fi contraindicat să căutăm, în spatele acestei înfrățiri de sânge, o înrudire de stil. Trimiterea la Caragiale, cel din Kir Ianulea, ar trebui, de pildă, să sară în ochi, chiar dacă, încă din titlu, camuflajul face parte din regula jocului. Cu toate, de ultimă oră, ale lui: motoare de căutare și de substituție
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
modul unei voluptuos-dureroase eliberări de materie, a producerii unei atmosfere a spiritului (Jean Paul numea muzica o "poezie a aerului"). Principiul melic, conținînd vagul sugestiv, indefinitul propice reveriei dar și meditației, a fost resimțit de Novalis drept o expresie a înrudirii funciare a artelor în strădania lor de-a capta vibrațiile vieții noastre lăuntrice: "Orice frază generală, imprecisă, are ceva muzical. Ea provoacă fantezii filosofice - fără să ducă la apariția vreunei succesiuni determinate de idei filosofice sau a vreunei idei filosofice
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
scrisă să corespundă chiar unei pronunții românești populare, simplificate - șblumarinț (care, dacă ținem cont de tendințele fonetice ale limbii și de observațiile lui Al. Graur din 1982, e mai veche decât influența engleză). La confuzie contribuie asemănarea de formă și înrudirea etimologică dintre fr. bleu și engl. blue: în engleză, blue provine din franceza veche, în care termenul e de origine germanică. Bluemarin, rezultatul contaminării dintre un franțuzism și un anglicism, este așadar un pseudoanglicism. Fără să-i bănuiască lipsa de
Culoare înșelătoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7367_a_8692]
-
substantive defective; substantive cu două forme de plural; substantive colective; substantive invariabile; substantive defective de singular/plural; substantive compuse. Adjectivul: formarea femininului adjectivelor calificative; poziţia adjectivului calificativ; adjectivul demonstrativ; adjectivul posesiv şi omiterea articolului in cazul posesivelor care însoţesc substantive indicând înrudirea; adjectivul nehotărât; gradele de comparaţie - forme sintetice (cele ma frecvente: buono, cattivo, grande, piccolo, alto, basso) Numeralul: cardinal (de la 1000 la 100.000); ordinal (formarea); folosirea numeralului ordinal; distributiv; colectiv; multiplicativ. Pronumele personal în acuzativ cu şi fără prepoziţie; pronumele
ANEXE din 18 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259400]
-
-l oferea Călinescu în bine și-n rău, a fost o constantă excepțională pe care eu i-am urmărit-o și pe care în propria-mi ecuație de scriitor am urmat-o sau am desfășurat-o în paralel prin afinitate (înrudire), dar și prin izvorul cultural comun cu profesorul (măcar temporar) de limbă italiană. Am pomenit altă dată de acel buclucaș „cimiterial” pe care l-am crezut un cuvânt neolatin; abia târziu, prin eliminare, m-am dumirit („domerit”, ar spune Mateiu
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
-ți omul preferat. Recitește-i scrierile, recitește-l pentru a-l asimila, a-l digera. A înțelege înseamnă a egala. A fi egalul lui Taine, de pildă, e deja o treabă frumușică” (Jules Renard). În limbaj curent, se vorbește despre „înrudirea”, „fraternizarea” întru creație a cititorului cu scriitorul și... invers. E o reconfigurare, cum spune Renard, a „familiei” căreia îi aparținem, uneia „naturale” luîndu-i locul o „familie literară” pe care ne permitem a ne-o alege. Dar lectura „de plăcere” mai
Meditație asupra lecturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5216_a_6541]
-
cu existența imbecililor și a ticăloșilor, ba chiar avea nevoie de ea: dacă n-ar fi avut nimic de doborât, nimic de combătut, literatura n-ar fi însemnat mare lucru. Cu unele mici deosebiri, am constatat că exista o mare înrudire între atitudinea lui și a mea. În ambițiile sale nu exista nimic monden. Îmi reproșa vocabularul spiritualist, dar și el căuta în literatură o salvare; cărțile introduceau în lumea aceasta jalnic de contingentă o necesitate care se răsfrângea asupra autorului
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
Simona Vasilache Deschizînd Lumea românească la 1900, a lui Ion Bulei (Editura Eminescu, 1984), veche abia de un sfert de veac, dar intrînd, de bună voie, în miezul unor documente și întîmplări centenare, ai sentimentul unei familiarități îndepărtate. Al unei înrudiri, nu foarte strînse, dar nici de tot pierdute, cu acei oameni care-și apără bonomia de fond în toiul unor crize de formă. Politicieni, ca și popor. Colecția "Clepsidra", în care această cărticică de vremuri și moravuri a apărut, impune
Viitorul și trecutul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6659_a_7984]
-
un prolog. Talliaferro (pe numele său adevărat Tarver) e varianta de Mississippi a faimosului personaj epic-poetic J. Alfred Prufrock, din poemul lui T. S. Eliot. De altfel, Faulkner s-a străduit să evidențieze, la nivel de nume și de comportament, înrudirile între cele două personaje. Drama îmbătrânirii, a pierderii iluziilor deodată cu șuvițele de păr, ridicolul situațiilor pe care nu le mai controlează alcătuiesc esența ambelor personaje. Obsedați de femei (în poemul lui Eliot, refrenul "In the room, the women come
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
europeană a râsului se apropie de sfârșitul ei." 16) Astăzi, a-l vedea pe autorul lui Harap-Alb drept rabelaisian a devenit un loc comun în diverse eseuri și comentarii, dar puțini sunt cei care știu că bogata carieră a acestei înrudiri se datorează lui N. Iorga. Mai mult, acesta ține să-l recomande pe Creangă celor ce vor să se "înfrupte", la propriu, din scriitura densă în delicii și picanterii a "stilului rustic". În vitrina pentru străinătate, el poate figura ca
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
nimic mai fals! Dacă originea și biografia celor doi sunt în parte asemănătoare, St. O. losif și Coșbuc țin de două epoci și de două mentalități diferite; îi desparte doar o generație, însă losif nu mai este un ardelean transplantat. Înrudirile cu Coșbuc privesc biografia: părăsind Ardealul și venind de tînăr în Țară, Iosif s-a lansat de timpuriu în literatură, publicînd imens la principalele reviste ale epocii; a dus viața ștearsă a unui funcționar mărunt, nu a repurtat succese sociale
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
e bine ținut în miezul cel mai tainic al ființei. Tot aici l-aș include pe Gabriel Chifu. Pierderea brutală a mamei la vârsta suspendată a adolescenței declanșează o sensibilitate precoce a morții, o presimțire a ei, sentimentul unei stranii înrudiri cu lumi de dincolo. Mici experimente ale imponderabilității încurcă primejdios tărâmurile, cu ceva din zborurile fantasmate de un Adrian Popescu, de care îl apropie nu doar aspirația molcomă spre celestitate, dar și o coincidență biografică grea: amândoi își pierd mama
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
vin de departe și vădesc frustrarea apartenenței la o „cultură minoră”, periferică la modul „absolut”. Revelatoare în cel mai înalt grad sunt raporturile pe care Vartic le stabilește cu „omul ridicol” și „omul din subterană” al lui Dostoievski, insistînd asupra înrudirii profunde între Kirilov și Cioran (privit, în alt sens, ca un Ceadaev român). La fel, paginile despre strategiile „deprovincializării” pariziene la Cioran și Ionesco. Dar și conexiunile pe care le face între Cioran și Caragiale (tatăl și fiul) sau între
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
trufia ei, cum sunt/ Femeile, roșește poate de-al meu neam/ De jos - Oedip Rege; Chiar de mă trag din neam de robi, tot vreau/ să știu al cui sunt! Tu ești mândră/ de stirpea ta regească - Oedip, 9). Uneori, înrudirea pieselor nu este manifestă, dar filiația se lasă ghicită: de pildă, în opera dramaturgului român, replica lui Oedip care proclamă suferința universală (Nu-i nimeni fericit, nu-i niciun om! - 10) oglindește reflecția finală a tragediei lui Sofocle cu privire la momentul
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
Dar unde să găsești unul credincios, când prietenia a devenit negoț în care cauți pe cineva la nevoie, dar nu ți-l mai amintești când necazul s-a dus? Dumnezeu cu voi, frați adunați în sfințenie! Adunați laolaltă de o înrudire divină, priviți adevărul prin vederea lăuntrică, curățind sufletele de îndoială, adunându-vă doar la glasul celui ce-l cheamă pe Dumnezeu. Frați întru adevăr, cercetați-vă și împărtășiți-vă taina, îndepărtați vălul, spre a vă desăvâși unul prin altul! Retrageți
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
minților și al întâmplărilor. La capătul căutărilor, autorul a obținut o panoramă largă, tratată cu oulipo-ist umor amar, incluzând supoziții, urmăriri, avataruri, închipuiri, suspiciuni, ură, omoruri, răpiri, trădări, mici amoruri cu și fără viitor, dar și mari iubiri, încuscriri, cosangvinități, înrudiri tabu, victorii, capitulări, imbroglio-uri, conspirații, maladii stranii, otrăviri, sucombări în chinuri, inși pruncucigași, fratricizi, sadici, diabolici, ș.a.m.d, și plimbând publicul în lungul și latul Pământului, dar și prin cronica timpului, cu convulsiuni înlăuntrul țării și în afară
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
Blajului - publicată în România literară, nr.49 din 2 dec. 1982-p.4-5). După absolvirea Facultății de Drept s-a întors la Blaj, ca avocat al Mitropoliei, succedându-i în această funcție unchiului său (întotdeauna scris cu majusculă acest nume de înrudire), Iuliu Maniu, și a luat parte cu însuflețire la Serbările Astrei: la semicentenar, în 1911, la Blaj și la pregătirea Marii Uniri de la 1918, făcând parte din Consiliul Național Român din Blaj cu rol hotărâtor în pregătirea acestui eveniment. Despre
Aniversări by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5599_a_6924]
-
cu filmul de avangardă al lui René Clair, Man Ray, Germaine Dulac, Luis Buñuel și Salvator Dali, dar și prin publicarea cine-poemelor sale, a scenariilor pentru filme „de neturnat”. Trois scenarii. Ciné poèmes apărea în 1928 în limba franceză reflectă înrudirea dintre cele două arte poezie și cinematografie, dar și o viziune nuanțată asupra mijloacelor de expresie filmică a avangardei istorice a cinematografiei. Opțiunea scriitorului este clară, respinge expresionismul german epitomizat de filmul lui Robert Wiene, Cabinetul doctorului Caligari (1919) apropiindu
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
imagini, exprimîndu-și chiar un sentiment de nostalgie față de posibilitatea unei astfel de comunicări: «mai mult decît o înșirare de întîmplări,povestirea amintirilor și gîndurilor mele ar trebui să fie o înșirare de odăi cu lumini diferite»”. Nici examinarea contradicțiilor și înrudirilor intelectuale dintre „neoclasicismul ionic” al lui Camil Petrescu și oscilațiile lui Mircea Eliade între confesiunea egolatră (ca formă de aventură) și extimitatea antiindividualistă (subsumată ideologiei experienței) nu sînt de ignorat, iar analizele dedicate lui G. Ibrăileanu sau Mihail Sebastian sînt
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
dimensiunea vorbirii, prin „revărsări verbale baroce”, propriu registrului satiric. În felul acesta, se dă o finalitate inteligentă clișeului cu ambientul și „formația populară” a scriitorului, care provine dintr-o lume tradițională, dar geniul creației îl duce spre alte înserieri și înrudiri. Comparația cu tipul de narațiune a Renașterii nu apare deloc exagerată. Boccaccio, de pildă, considerat modelul arhetipal al povestitorului spre modernitate, consacră dialectul toscan ca limbă literară (cum va face și Creangă din graiul moldovenesc), înclină spre caricatura veselă, care
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
Creangă, explorând mereu convenții de rang superior, între marile figuri și valori universale. Meritul autoarei este de a fi atras atenția asupra unui punct simbolic de cotitură în evoluția narațiunii de tip folclorizant, care pune în dificultate pe oricine caută înrudiri simplificatoare. Personajul anapoda, ca marcă distinctivă a lui Creangă, devine arhetipul unei întregi pleiade de siluete fictive, datorate unor mari scriitori din speța artiștilor calofili, de la Mateiu I. Caragiale și Urmuz, la Grigore Cugler și Fănuș Neagu. Ulterior, apariția în
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]