1,283 matches
-
într-o fierbere purpurie, astrul obosit se duce să se culce, își aruncă în noi ultimele săgeți. c) Anunțarea subiectului. Elevii sunt anunțați că vor lucra o compoziție pe baza unor propoziții de sprijin. Propozițiile sunt scrise pe tablă: Se înserează. O linie subțire de sânge se conturează la orizont. Din cioburile de porțelan ale orizontului spart de pocnetul soarelui, adun ultimele broboane de lumină. Geana zării, din purpuriu cum era, pare a se topi în roșu puternic. Simt că odată cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în minunate palate de diamante lăsate de scoici, cu pescăruși curajoși care înfruntau valurile furioase. Stăteam nemișcată, dusă de gânduri, neobservând lăsarea serii cu val subțire de borangic peste mare și țărm. Strigătul unui pescăruș mă trezi din visare. Se înserase bine și mă simțeam mai singură, dar mai stăpână pe mine ca oricând. Peisajul acela de basm îmi încânta privirea, era atât de feeric. Cerul și marea căpătaseră aceeași culoare; parcă se amestecaseră într-o călimară cu tuș negru. Luna
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
precum Începătorii sau autodidacții. Era un truc la mijloc. Dacă lucrul acesta ținea de domeniul evidenței, sensul său rămânea parțial ascuns inteligenței lui Întrutotul obișnuită. Ca și al Întrebării: Și ce limbi se mai vorbesc În oraș, domnule profesor? Se Însera. Lucrurile din preajmă se surpau lent precum lumina În ochii muribunzilor. Dacă ar fi trebuit să plece chiar atunci, n-ar avea cui să spună „cu bine, sau pe curând”. Se simțea cuprins de tristețe. Trăise mereu de unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și urale. Ca să fii om obișnuit, domnule Moduna, Îți trebuie anumite calități. Dumneavoastră, iertați-mă că v-o spun, nu le aveți. Le-ați pierdut sau v-ați lepădat de ele ca de niște defecte... Domnul Moduna nu ripostă. Se Însera și Își pierduse regina, dar nici Grațian nu jubila. Ratase Între timp Încă o admitere la regie. Făcuse armata la Transmisiuni două luni și fuma pipă. Purta o barbă rară de seminarist și parcă se gârbovise. În buzunarul stâng al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fie și pentru o clipă, interesul ei. 16. Nu se schimbase nimic, dar nimic nu era ca odinioară. Filozoful și latinistul erau de acum bătrâni, iar Arpi bácsi murise de câțiva ani. Intrase acolo pentru prima oară Împreună cu Grațian. Se Însera când Grațian Încercă să-și Îndrepte oasele de teamă că ar putea descoperi te miri ce fractură. Avusese noroc: era doar bine tăbăcit, lovit cu măsură, exact atât cât putea Îndura fără risc trupul său de adolescent. Scoase o bancnotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ajunși acolo suntem, mereu, cu toții, împreună. Iubire în Iubirea Lui. De asta dorul nu se stinge niciodată. Numele Lui e Iubire Unul câte unul, începuseră să plece. Se făcuse răcoare, acum era aproape frig. Fusese cald peste zi. De cum se înserase, ne adunaserăm, cu mic, cu mare, pe nisip, să-i ascultăm. Se întorseseră de câteva zile acasă și tot mai povesteau minunile văzute dincolo de mare. Dar eu cred că-și terminaseră pățaniile adevărate și acuma mai născoceau câte ceva: ici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ieșise cu barca în larg, întorseserăm barca, ne adăpostiserăm sub ea și ne amăgeam și noi foamea cu o turtă de făină adusă pe ascuns de una din femeile pescarilor. Știți ce mi-a povestit atunci ? Că tot așa, pe înserat, când o mulțime de oameni Îl ascultase o zi întreagă și n-aveau ce să mănânce decât câteva pâinițe de orz și niște peștișori, El a ridicat ochii la cer (Aaa, știu ! l-am întrerupt. Și a cerut mâncare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
În timp ce se Îndreptau spre ușă, i-a mai aruncat portarului, peste umăr: ― Despre comportamentul dumitale voi avea grijă să afle și domnul director... Cât părea de sigur pe sine, la auzul acestor cuvinte, portarul s-a schimbat la față... Se Înserase deja și continua să ningă. Cu lumină pe chip și zâmbet cald, Despina privea la Lia, bântuită de tristețe Încă. ― Nu mai fi supărată, mami. Operația a decurs normal și tati este bine. A avut loc și contravizita și doctorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
m-au urcat pe un cal și, escortat de rus, am pornit la drum... Mergeam de trei sferturi de zi, dar nici pomeneală să se arate vreo așezare omenească sau rusul de lângă mine să scoată o vorbă. Când s-a Înserat de-a binelea, am ajuns la niște colibe. Glasul bătrânului reverbera, ca și cum ar fi venit dintr-un Întâmplări... ― Stoi! - a comandat rusul. În acele sălașe ședeau niște amărâți de ruși, dar care ne-au primit bucuroși. În acea seară am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
toate proviziile noastre și cobor În apă. Vine și el. Ne-am scos Încălțările și am luat-o prin apă pe cursul pârâului. După o bucată de drum, am ieșit. Am ajuns repede la drumeagul cunoscut de noi. Când se Însera, eram În preajma gării... ― Ei! Ce facem Costică, băiete? - mă Întreabă Drâmbă. ― S-o luăm tiptil spre garniturile cu bușteni și să vedem care este gata de ducă. Norocul ne-a surâs, fiindcă În capul unui șir nesfârșit de vagoane pufăia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apus. ― Ce facem, Costache? Coborâm la prima stație sau?... ― Să așteptăm. Deocamdată se pare că suntem pe calea cea bună... A treia zi, În gara În care am ajuns, marfarul a tras pe liniile dinspre niște rampe de descărcare. Se Însera... ― Până aici ne-a fost binele, frate Drâmbă . Hai să ne facem nevăzuți până nu-i târziu! Am sărit din vagon și ne-am aciuat după o stivă de traverse uitate Într-un fundac al triajului. ― Primul tren gata de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai pleacă? - m-a Întrebat Drâmbă. ― Să fim atenți la orice mișcare și ne vom da seama. Prima trebușoară care ne-a Înghețat sângele În vene a fost decuplarea locomotivei. A plecat chiuind la dracu-n praznic. Până s-a Înserat binișor, nici un semn că amărâtul de marfar În care ne aflam are de gând să plece. Unul din călători, trecând pe lângă garnitură, n-a avut altă treabă decât să urce pe scara vagonului, ca să treacă În ceea parte, prin cabina
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
La Galata mergem, boierule. ― Iaca cî la Galata n-am ajuns cu fratele Petrică. El ne-o dus tocmai pi Răpidea șî de acolo ne-o aratat tot târgul. Tari-i frumos Iașu’ ista! Când au ajuns la biserică, se Înserase de-a binelea. Au coborât și de pe creasta dealului au privit orașul punctat de luminile străzilor și, pe ici-colo, de ferestrele luminate. Mama Maranda și tata Toader ședeau unul lângă altul... Se minunau de frumusețea care se desfășura la picioarele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
despărțiră. Hm, ciudat! zise Ticu, atunci când cei doi nu se mai văzură. Mi-aduc aminte că violonistul ăsta vorbea tot așa și când l-am noi întâlnit prima dată... N-o fi cumva vreun agent provocator?... 2 Începea să se însereze când Stelian, însoțit de Ticu, suna la ușa fratelui lor vitreg. Le deschise, după câteva minute de așteptare, chiar Iorgu, îmbrăcat într-un halat de casă de culoare cărămizie și sprijinindu-se ușor într-un baston. A, voi erați! Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai bun decât cel cu talgerul de alamă... Virgil îi mulțumi pentru bunele intenții, promițându-i să-l mai viziteze cât de curând, îl îmbrățișă și îl sărută frățește pe oibraji, apoi se grăbi să plece, fiindcă începuse să se însereze. Ajunse înapoi acasă noaptea târziu frânt de oboseală, dar mulțumit că se descurcase cu bine. Înainte de a intra în casă, mai zăbovi puțin în curte, ca să fumeze o țigară, cu ochii la cerul cerul plin de stele. Mare parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
descurci, dă-mi, mă, o telegramă, că vin eu să-ți rezolv problema! Du-te dracului! îl afurisi Victor, aruncându-i în cap pachetul mototolit de țigări. Rezolvă-ți mai bine problemele tale!... Când ajunseră, în sfârșit, la Sibiu, se însera. După ce se uită mai întâi prin gară, ca să vadă dacă, totuși, nu erau așteptați de cineva, Felicia îl urcă pe Victor într-un autobuz, din care coborâră peste vreo trei sferturi de ceas la un capăt de linie, iar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu văzurăm, căci fiind chiar lângă ele, strălucirea lor le pitea după un val de mister. Încât venirăm înapoi, home. Iar stelele, noaptea, în lumini strălucesc iar micuța lor ființă știe că e în firea lucrului să stea sus, pe înserat, să înfrumusețeze Luna. Ele îi țin de urât Lunii, Luna povești le spune. Între ele există un scump jurământ, cum că vor fi mereu împreună. Prin urmare, sus în cer sălășluiesc scumpe, prețioase vietăți, care mai de care mai vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
flori și la ea nu mai era nimeni, deși masa era întinsă, pregătită pentru festivitate. Am întrebat-o unde îi sunt invitații. Mi-a răspuns că n-au fost mulți și au plecat. De fapt, eu ajunsesem târziu, când se înserase. A început cu cuvinte de dragoste, cu pupături ca să-mi aducă aminte de timpul când ne iubeam, la care eu îi răspundeam sec, să nu ne mai gândim la toate acestea, că am venit doar s-o felicit. A continuat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dreptate. Mă gândeam la sensul versurilor recitate de tine și la faptul că și volumul “Sensul iubirii” anunța o sensibilitate și o încercare de înnoire a limbajului poetic, efortul pe care-l mărturisește N. Stănescu și în “Ars poetica”. Se înserase de-a binelea. Cecilia se ridică de pe bancă, îl prinde de mâini pe Matei ca să plece, deși el nu s-ar mai fi urnit, atât de fericit era și nerenunțând la umorul ei, îi recită din Minulescu, mergând pe cărare
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să "spargă" piața turistică... Îmi închipui varianta națională a acestui concediu, cu studii arheologice la Herculane, de documentare la Peștera Muierii, antropologice pe lângă țărăncile cu broboadă, vânzând porumb fiert, zmeură și faguri la marginea drumului, atunci când se face vad, pe înserat, și lumea iese la plimbare, hai-hui, hai-hui... Pe bancheta autobuzului, încovoiată de dureri de spate, simțind că-mi dau duhul la gândul că, mâine, va suna ceasul la patru, pentru deplasarea la Nara (o oră distanță cu trenul de Kyoto
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
poezia „Plânge poiana.” Într-un alt an am ajuns într-un sat, din județul Bacău, în care s-a născut nașul meu de cununie Țâțu Ioan. Nu am putut să-mi fac o părere despre locul respectiv din cauză că era pe înserat, la care s-a adăugat și oboseala acumulată din timpul șofatului pe o distanță ce depășea trei sute kilometri, distanță obositoare pentru un conducător auto amator. A doua zi când zorile se revărsau aducând un omagiu pământului, satul în care eram
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
atenți: copiii de la unu la patru ani nu știu încă să evalueze pericolele. Recunosc că și eu, când eram mic, nu mă simțeam în siguranță când înotam singur în largul lacului din orașul natal, cu atât mai mult când se însera. Adânc de vreo nouăzeci de metri, nimeni nu putea să ajungă până acolo să mă ajute. Când înoți într-o apă naturală, pentru a nu te scufunda, trebuie să nu te oprești și să te miști încontinuu fără să obosești
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
felicitându-l că scăpase cu viață?... Păi m-a privit cu ochii ăștia ai lui, Înghețați ca blestematele de canale olandeze, și mi-a zis: „Eram prea obosiți ca să fugim“. Nu l-au căutat noaptea, așa cum se aștepta, ci pe Înserat și Într-un fel aproape oficial. Cineva bătu la ușă, și când am deschis, m-am pomenit față În față cu figura aspră a locotentului de alguazili Martín Saldaña. Avea cu el poterași pe care Îi semănase pe scară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
au coborât scările, fără să mă mai gândesc de două ori, am Înșfăcat pistoalele de pe masă și spada atârnată În cui și, Învelindu-le pe toate În capă, am luat bocceaua sub braț și am tulit-o după ei. Se Înserase bine; abia dacă mai dăinuia o lumină difuză pe care se profilau acoperișuri și clopotnițe, Înspre malurile râului Manzanares și Palatul Regal. Și iac-așa, pe când se Îngâna ziua cu noaptea și umbrele se Înstăpâneau Încet-Încet pe străzi, am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
câteva clipe, apoi și-a luat o mutră înfricoșată: Brrrrrr..., a silabisit el, de parcă ar fi dat ochi chiar atunci cu grămezile de hârci rânjite, care albeau în osuarul capelei din cimitirul mănăstirii. Mor de frică!... Karma Începea să se însereze. Cele câteva săptămâni până la jumătatea lui mai trecuseră și ele pe neobservate. Arm îl dusese cu mașina pe Bart la mănăstirea de maici, unde zăboviseră o dimineață întreagă, apoi traversaseră lacul, cu barca, la Pustnicul. Stăteau unul lângă altul, cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]