1,406 matches
-
fără casă, care e în căutarea unei hrane mai bune. Dar suntem oameni, nu câini. Și fiind oameni, mai devreme sau mai târziu, ne punem problema iubirii. Adevărata miză a cărților mele nu este logosul, ci erosul. Sunt o persoană însetată de eros, dar adăpostită sub blindajul unei înfricoșătoare pudori. Pudoarea aceasta nu-mi reprezintă ființa mea reală, dar e precum cămașa pe care, dac-o dezbraci, dintr-o întâmplare sau nu, rupi și pielea de pe tine. Deci, cam așa stau
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
existențiale ale acestui personaj, descrise cu multă finețe și empatie de autor fac din Ana-Cristina Stănescu un personaj pe deplin credibil, fascinant și memorabil. Gabriel Chifu dă dovadă de multă intuiție psihologică atunci când descrie transformările personajului său din adolescenta teribilistă, însetată de libertate și cu dor de aventură, în femeia umilită și traumatizată, aflată în pragul sinuciderii, care își regăsește liniștea sufletească și splendoarea în căminul protector al unui soț mult mai în vârstă, pentru ca, în final, trecutul uitat să o
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
El sfîrșește prin a-și amîna la nesfîrșit conștientizarea situației în care se găsește, manifestarea acelei crize existențiale care ar trebui să-l zguduie, să-l trezească, trimițîndu-l către reluarea legăturii filiale cu Dumnezeu, către nutrirea duhovnicească a unui suflet însetat de absolut. Televiziunea, în acest context, poate fi văzută ca un fel de anestezic al simțului realității, un euforizant sau un narcotic indicat pentru uitarea grijilor, a problemelor sau pentru depășirea tensiunilor existențiale create de lumea modernă. Vizionarea TV oferă
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
Dinamo. Ca să vedem cât de imparțiali sunt, au atacat mai întâi echipele unor televiziuni din România, pentru ca ulterior să se dezlănțuie asupra bulgarilor. Deh, adânca noastră vocație europeană! De unde a apărut și cum proliferează această categorie de români primitivi, violenți, însetați de sânge? E ceva genetic? E un blestem? Privind lucrurile la rece, observăm că vorbim despre produsele cartierelor de blocuri mizere construite pe vremea comunismului, despre victimele colaterale ale masificării umane numită de comuniști "urbanizare". Societatea românească a produs astfel
Vandalii din Balcani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9044_a_10369]
-
dragoste, ele vin dinspre o entitate feminină demnă și puternică, mai degrabă ipostază energetică decât personală, individualitate ocultată de viziunea sa nondualistă asupra realității, în care durerea și fericirea sunt fațetele aceluiași destin, beatific în esență, deci invulnerabil și fundamental însetat de libertate. S-ar putea vorbi mult despre predispoziția ascensională a poeziei Magdei Cârneci, despre elanul ei spațial, specifică fiindu-i imagistica stelară, gigantesc-cosmică, dar și despre registrul opus, al teluricului, când generator de mânie, în calitatea sa de conglomerat
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
dacă să introduc sau nu în ediție un articol polemic la adresa liricii lui Ion Caraion, în momentul respectiv redactor la Scânteia tineretului. Cultul lui Nichita, vălurind până la grădinițele de copii, a marcat, odată mai mult, primitivismul cultural al unei societăți însetată de celebrități, pe cât de vulnerată în eul profund că nici un român n-a luat până acum premiul Nobel. Cum însă se pare că, de la o vreme, fotbalul românesc se împuternicește, existând posibilități ca echipe de-ale noastre să ajungă chiar
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
de toate aceste, să scap de gând, obositorul gând, să scap de timpul care viața-mi este și-mi obosește pasul prea curând. Din haos, înfășoară-mă uitare, nu mai sunt vis și nu mai sunt poveste, mi-e sufletu-nsetat de toate aceste: Odihnă, liniștire, împăcare. 30 noiembrie 1982 Treapta a V-a Rostesc, iubire Rostesc iubire și nu știu pe ce anume-am pus cuvântul. Nu știu care simțiri s-adun și să le spun acum iubire. Că suntem buni? Da
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
din mine, ca să pot primi iubirea, să mă las vindecat de ea. Sau, poate, n-am întâlnit încă omul. Când sunt trist, mă întreb: De ce nu mi-a fost dat să-mi îmbrac sufletul în haina de sărbătoare după care însetează? În haina bucuriei, în haina iubirii? Treapta a XXIII-a Doamne Iar de la ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Iar în ceasul al nouălea, a strigat Iisus cu glas mare: Eli, Eli
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
cutii nu rugineau. Caragiale știa ce înseamnă căldura de București și a scris despre toate momentele ei, 24 de ore din 24. De la vipia matinală din Petițiune, cea cu apa "fil.. flir... filtrată" în care petentul transpiră rău și e însetat, iar amploaiatul se isterizează, pînă la năucitoarea căldură nocturnă din Grand Hotel... care îl face pe povestitor să noteze: "Simț enorm și văz monstruos!" Canicula imbecilizează, constată Caragiale în Căldură mare, care, prin compensație implicită, e unul dintre cele mai
Antidotul literar al caniculei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9533_a_10858]
-
se transformă involuntar în fapte estetice, scrisul luând-o deseori înaintea vieții. Portretul său din paginile romanului este seducător: "George era un calin, un degustător al apropierilor înfrigurate, înjumătățite de ezitări și veghe, un bărbat dezolat de sistematica erosului, un însetat de echivoc și de nesigur, o antenă zbârnâind pe margini de prăpăstii". Este omul care "nu poate trăi multă vreme într-un mediu sterilizat de ideile subtile, de bucuriile gândirii ascuțite și nuanțate, de întorsăturile inteligente de cuvânt și de
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
la evenimentele unei lumi absurde, suferea cu o voluptate secretă în disputele interminabile cu pictura, cu ordinea ei ascunsă, cu inerțiile și cu revoltele materiei și ale limbajului. Amestec ciudat de lumi contradictorii, cu vocația solitudinii și, în același timp, însetat de comunicare, înfricoșat de experiențele trecutului, cu precădere de evenimentele absurde din anii '50 -'60, la care fusese martor, dar și neînduplecat în opțiunile sale morale, sobru pînă la austeritate, dar și comunicativ și ironic cu mult rafinament, aparent abstras
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
înșirate pe jos și într-o noapte zbuciumată se lipește de Peter, iar acesta se înnegrește la suflet și la costum - am văzut asta în Războiul stelelor partea a VI-a -, devenind din păianjenul cruciat un fel de văduvă neagră însetată de răzbunare și popularitate. E haioasă transformarea ochelaristului tocilar (nurd!) într-un tînăr furios pe care John Obsborn l-ar fi putut recruta pentru un rol minor în piesele sale. Da, criza adolescentină cu dispariția ultimelor coșuri pubere și emoția
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
bucură de sprijinul nimănui. Gesturile sale despre care - n-am nici un dubiu - se va vorbi cu mult respect în viitor (condamnarea comunismului, sprijinul reformei din Justiție, transferul arhivelor Securității la CNSAS) l-au aruncat, dintr-o dată, în arena unde fiare însetate de sînge sunt pregătite să-l sfâșie. Sunt de acord cu cei care susțin că adevăratele calități ale lui Traian Băsescu sunt vizibile mai ales când se află în opoziție. Redus de legi, Constituție, context electoral și chiar de lipsa
Dumnezei de uz intern by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9741_a_11066]
-
o găleată plină cu tulburel... Pe nesimțite, au ajuns. Moș Petrache i-a întâmpinat, ca de fiecare dată: Bine ați venit, gospodarilor! Nu vă era sete? Cum să nu ne fie sete, moș Petrache? Asta-i vreme să nu fii însetat? a răspuns Pâcu, cu ochii strălucitori. Dacă-i așa, atunci v-am gâcit bine - i-a încurajat moș Petrache, umplând cele două ulcele pe care le ținea în mână și pe care le-a întins lui Pâcu și lui moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a atenționat Pâcu, apăsând cuvintele. Intreaga zi, Cocoșitu nu a avut vreme nici să răsufle ca lumea. Gâfâind, făcea toate treburile, fără să scoată măcar o vorbă...La Fântâna cu ciutură, Pâcu l-a atenționat: Vezi, Iordache, că boii sunt însetați. Adapă-i, dar să ai grijă să bea toți. Unii sunt mai mofturoși. Intrebi pe fiecare cărăuș ce nazuri are fiecare bou și le dai apă la rând, ca la moară. Am înțeles, moș Pâcule. Am să văd eu ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
chiar de la prima carte (Povestiri cu înjurături, 2000), talentul autorului se cristalizase deja într-o formulă narativă precis conturată, percutantă și uimitor de matură, mascând carența experienței de viață printr-o excepțională disponibilitate empatică, formulă manevrată dezinvolt de un povestitor însetat de concret, cu urechea și ochiul mereu la pândă, textele de mai târziu se înscriu și ele tot pe coordonatele cunoscute, la o cotă valorică menită să consacre și să consolideze un prestigiu neîndoielnic. Se observă cu ușurință că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
respectivele „sechele adânci ale sufletului”. În Voință împlinită, personajul principal, Eugen, este medic rezident la un spital dintr-un oraș de provincie, dar și el gândește la rându-i „ciudat și uimitor”, fiind un mare individualist, un idealist irecuperabil, un însetat de libertatea absolută „în acest regretabil veac”. Plecat în căutarea absolutului care i se refuză ostentativ, personajul are propria lui rețetă: întoarcerea către sine însuși, dublată de izolarea din cotidian, la fel ca și Silvestru din Patimă primejdioasă, care, cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai privească spre lumină, spre zările albastre, spre un cer mult prea mare și mult prea Înalt, pentru o existență atât de umilă și atât de efemeră. Lumina care străjuiește liberă, regală, nestingherită, această sumbră priveliște așteaptă, parcă, căutători 106 Însetați de adevăr pentru care toate prăpăstiile pot avea partea lor luminoasă. Din când În când, ni se pare că suntem chemați din fundul prăpăstiei spre lumină. Agățându-ne de liane fragile, spinoase, răspundem chemării. Odată ajunși la suprafață, ni se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
iz nociv de lut! Marele Creator mi-a dăruit un talant și multă vreme n-am știut cum să-l fac să strălucească În plină lumină . Cuvântul m-a chemat! O adevărată amforă din care am băut mereu, mereu, mai Însetată de noi Înțelesuri. Dintotdeauna, poetul a râvnit la comuniunea cu absolutul. Dorința de a evada din spațiul cotidian, profan, limitat În spațiu imaginar, metafizic - a fost și este acerbă. Aici ești mai acasă ca oriunde. Cuvântul, acest miracol, a făcut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fără egal! „Bucurați-vă din plin” aș striga elevilor de astăzi. De Îndată ce porțile liceului se Închid În urma voastră, vă așteaptă doar fantoma unor iluzii, fuga după funcții, bani, căsătorii nereușite, tribunale, divorțuri.... „Nostalgiile alb-negru” vă vor urmări ca o panteră Însetată de sânge, În care s-au cuibărit regretele... Hei, Karina! Să ne grăbim puțin... Te-am ascultat cu mare atenție. Numai tu puteai să fii În stare de aemenea nebunii ( nevinovate, de altfel). Nici nu știi cât m-ai binedispus
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mă văzuse, era singură acasă așa că vizita mea fu binevenită. Am ajutat-o repede să pregătească hrana pentru pui, rațe și gâște, să dea buruiană și apă la porc, la iepuri și ne-a rămas timp și pentru noi, destul. Însetasem și ne-am dus la fântână să adecem apă rece și proaspătă. Când am ajuns acasă, Maria îmi zice: - Mergi cu mine undeva? - Merg, zic eu, dar unde? - La vecina noastră, baba Ioana, să-i ducem o cană cu apă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe jos, din satele vecine, numai pentru a putea să-mi văd părinții și să-i ajut cu ceva. Au fost cazuri când, de dorul lor, chiar și noaptea mersesem pe jos, acei kilometri, pentru a ajunge acasă. Mă duceam însetată de vorbele părinților, căutam să stau cât mai mult cu ei, să mă bucur și să-i bucur, să le aud vorba sfătoasă și să le văd bucuria din ochii lor. Totuși, tânără fiind, eu nu pătrundeam sensul a toate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
atunci un nivel de dezvoltare foarte Înalt, era uimitoare prin faptul că inscripțiile oraculare descoperite se făceau pe oase și, mai ales, pe carapacele de broască țestoasă. Uimitor, nu ?! O dinastie fenomenală, care a numărat vreo treizeci de regi, fiecare Însetat de putere și cu mari tendințe expansioniste. Nu lipsesc din acea vreme nici practicile sacrificiilor umane (care s-au prelungit prin unele locuri, după cum se știe, secole multe după Hristos). Aceste sacrificii erau făcute pentru a-i Îmbuna pe zei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un semn mânca-i-ar tata toate întunecimile vieții... Apoi, reîncepu veselul tropăit, ca și cum s ar fi aflat în fața cortului, dar, amintindu-și că are o sticlă cu rachiu în mână, se opri și trase câteva înghițituri, ca un om însetat în deșert. Purtă sticla din mână în mână celor din grupul care îl însoțea, făcându-i În acest fel părtaș la marea lui bucurie. Nu se putu abține totuși și tună cu glasul său baritonal, de zornăiră geamurile din tot
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
au revenit la ipostaza inițială, normală, a omului care se întâlnește pentru prima oară cu omul. și iar și-au sărit, unul altuia, de gât, s-au strâns de umeri, de mijloc, de alte părți ale trupurilor lor tinere, vânjoase, însetate de viață și de dragoste. Apoi s-au apucat de palme și au intrat dincolo de primii lăstari ai pădurii tinere. Acolo s-au iubit ca nebunii. Au ieșit, și-au netezit hainele și au pornit, într-o uitare de sine
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]